fbpx
skip to Main Content
Emoțiile – Dușmanul Nostru Invizibil Sau Prietenul De Dincolo De Gânduri?

Emoțiile joacă un rol foarte important în viața noastră. Ele iau forma frustrării atunci când constatăm că am uitat ceva acasă, a liniștii simțite în mijlocul naturii sau a împovărătoarei neajutorări atunci când știm că un membru al familiei se confruntă cu o situație dificilă, iar noi nu putem face nimic să-l ajutăm.

Emoțiile se simt în corpul nostru. Tristețea este adesea descrisă ca un gol în stomac, anxietatea face ca inima să-ți bată puternic în piept, furia se canalizează către piept sau brațe. Fiecare om resimte emoțiile în moduri unice și personale, iar dacă ne focalizăm pe o emoție, cu siguranță o vom simți în corp.

Emoțiile noastre își au originea în sistemul limbic (baza creierului nostru). În cartea sa Running on Empty: Overcome Your Childhood Emotional Neglect, Jonice Webb, doctor în psihologie, vorbește despre importanța inteligenței emoționale și despre cum lipsa validării și a educației emoționale în copilărie ne poate afecta la vârsta adultă. De asemenea, ea spune despre emoții: „Pentru oameni, abilitatea de a simți emoții s-a dezvoltat cu mult înaintea abilității de a gândi. Emoțiile umane își au originea în sistemul limbic, care se află sub cortexul cerebral – acea parte din creier unde iau naștere gândurile. În acest fel, emoțiile noastre reprezintă o caracteristică bazală a ceea ce suntem, dincolo de gândurile noastre. Ele sunt o parte fiziologică a corpului nostru, așa cum sunt unghiile sau genunchii. Emoțiile noastre nu pot fi șterse și nu pot fi negate mai mult decât putem reprima sau nega setea sau foamea.“

În Proverbe 4:23, este scris: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.“ Acest lucru înseamnă să avem grijă la emoțiile noastre, căci ele ne pot conduce la viață sau la moarte. Și când spun „moarte“, înainte de a mă gândi la încetarea vieții, mă gândesc la încetarea simțirii, a conectării, a însuflețirii. Emoțiile sunt necesare pentru a supraviețui. Ele ne spun când și ce ne dorim, ce să evităm și ce să căutăm, când să ne protejăm ș.a.m.d. De exemplu, frica îmi spune să stau departe de un potențial pericol, bucuria îmi întărește un comportament, iar iubirea leagă relații. Fără emoții, nu ne-am putea feri de pericole și nu am putea beneficia de oportunități. Ne-am simți singuri și fără sens.

De ce devin emoțiile dușmanii noștri?

1. Pentru că le reprimăm, le evităm sau ne luptăm cu ele. Făcând oricare dintre aceste acțiuni, practic, ne diminuăm abilitatea de a le auzi și înțelege mesajul. Și chiar dacă par să plece pentru un timp, acele emoții vor crește în intensitate și vor deveni disproporționat de mari în raport cu realitatea obiectivă.

2. Atunci când ceva din mediul actual ne declanșează emoții din trecut, aceste emoții vor fi puternice și greu de suportat: durere, disperare, pierdere, frică etc.. Aceste emoții sunt cele care stau „sub nivelul mării“ și ne provoacă reacții fiziologice puternice, fără să apucăm să reflectăm în prealabil la situația care le-a declanșat. De cele mai multe ori, nu știm de ce reacționăm (sau nu) într-un anumit fel.

3. În cazul în care, în copilărie, ne-am confruntat cu neglijența emoțională, nu am fost validați emoțional, nu am fost învățați să ne recunoaștem emoțiile, să le înțelegem mesajul și să le gestionăm, atunci s-ar putea să fim la mâna acestor emoții, în loc să ne păstrăm cumpătul. Într-o astfel de situație, emoțiile ne controlează viața, așa cum un păpușar își controlează păpușa.

℗PUBLICITATE


Soluția? Împrietenește-te cu emoțiile tale!

1. Simte-ți emoția. Fii mindful! Concentrează-te asupra emoției. Identifică-ți emoția – astfel, îi vei preda controlul cortexului prefrontal, care se ocupă de rezolvarea de probleme, iar emoția nu va mai fi atât de intensă.

2. Fii curios! Întreabă-te ce se întâmplă în acest moment cu tine, de te simți în acest fel? Ce rol are emoția ta? Ce vrea să îți transmită?

3. Învață să-ți suporți emoția! Nu te critica pentru ceea ce simți. Nu încerca să alungi emoția. Tolereaz-o!

4. În timp ce te obișnuiești cu ea, lasă-ți amintirile să iasă la suprafață! Când te-ai mai simțit așa? Ce s-a întâmplat atunci? E posibil ca aceleași emoții de demult să fie reactivate de ceva din prezent? Ce spune vocea copilului tău interior?

5. Împrietenește-te cu emoția ta! Invit-o în viața ta și las-o să fie parte din tine! Bucură-te că e acolo și că poți trăi o viață plină de emoții, o viață „vie“!

Te încurajez să te conectezi cu emoțiile tale și să te bucuri de ele și de scopul lor în viața ta!

Diana Foarfecă

Diana Foarfecă este psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental, cu formare continuă în traumele de relație și terapia schemelor. Crede că fiecare dintre noi dispunem de resurse pentru a trăi o viață împlinită. De multe ori, aceste resurse au fost puse la încercare de experiențe din viața noastră, întâmplate atât în copilărie, cât și pe parcurs. Psihoterapia este modalitatea prin care putem ajunge la aceste resurse pentru a vindeca părțile rănite din noi și pentru a funcționa într-un mod optim.

Back To Top
×Close search
Caută