Emoția, îndrăgită uneori și temută alteori, este un proces psihic fundamental cu multiple roluri în viața noastră. Emoția este cea care ne informează despre statusul nevoilor noastre. Tot ea ne motivează să acționăm și ne ajută să ne conectăm cu alții. Nu în ultimul rând, ne indică în ce măsură un context ar putea implica riscuri pentru siguranța noastră.
Deși emoțiile pot deveni un valoros ghid în călătoria noastră prin viață, ele pot fi și o sursă de disconfort. Emoția creează disconfort atunci când nu este acceptată, este prea puternică, alimentată de gânduri persistente sau distorsionat negative sau ne împinge către comportamente care nu corespund cu valorile noastre. În articolul de azi, ne vom concentra pe emoțiile adecvate contextului, de intensitate moderată, dar pe care ne este dificil să le îmbrățișăm.
Pentru a ne transforma emoțiile în aliați, este de ajutor să învățăm treptat, cu autocompasiune, că acest disconfort este unul tolerabil și trecător. Dincolo de el, emoția aduce cu sine un mesaj valoros. O atitudine constructivă față de propriile trăiri începe, așadar, cu acceptarea lor, urmată îndeaproape de disponibilitatea noastră de a le descifra mesajul și de a învăța cum să canalizăm energia generată de ele într-un comportament constructiv. Emoțiile sunt acolo cu un motiv, așa că a sta cu emoția și a o înțelege este foarte util în demersul de gestionare emoțională.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Care este funcția emoțiilor? Cum anume putem folosi emoția ca pe o sursă de informare? Ei bine, pentru a răspunde la aceste întrebări, îți propun trei pași:
- Pasul întâi presupune numirea și acceptarea emoției,
- Pasul al doilea constă în identificarea funcției ei.
- Pasul al treilea se referă la acțiunile pe care le putem întreprinde pentru a îndeplini nevoia din spatele ei.
Acceptarea emoției
Întrucât fiecare emoție are un rol prețios în procesul de adaptare la mediu și de supraviețuire, a învăța să facem loc în viața noastră fiecărei emoții, chiar și celor neplăcute, este util. Aceasta presupune să permitem emoției să apară și „să ne traverseze“. Emoția este acolo oricum, cu sau fără voia noastră, astfel că ce ne propunem să cultivăm este deschiderea noastră față de ea. Odată ce renunțăm la încrâncenarea de a anihila emoția, este posibil să observăm deja cum trăirea respectivă scade în intensitate.
Emoțiile sunt asemeni valurilor: vin și pleacă. Deși emoțiile intense par să fie interminabile, ele au o durată limitată, de regulă de câteva minute, după care descresc în intensitate și dispar. Pot reapărea, este adevărat, dar vor funcționa similar, într-un ciclu de intensificare și de domolire de câteva minute.
Pentru a naviga pe valul emoției către însemnătatea ei, este de ajutor să numim emoția și să o localizăm în corp, înainte de a căuta să-i descifrăm mesajul. Chiar și atunci când pare că emoția a apărut din senin, ea are la bază o justificare. Atunci când te confrunți cu o emoție, reflectează câteva momente la această întrebare: „Ce emoție experimentez acum și ce nevoie neîndeplinită ar putea fi în spatele ei?“.
Descifrarea mesajului emoției
Emoțiile reprezintă un răspuns în fața unei context de viață. Adesea, acel context nu este în sine bun sau rău, ci este perceput de noi drept compatibil sau incompatibil cu obiectivele, nevoile și valorile noastre. Noi derulăm un proces de analiză mai mult sau mai puțin conștient, în urma căruia decidem dacă situația este propice sau potrivnică misiunii noastre din acel moment. Din această analiză ultra rapidă, rezultă un răspuns emoțional și corporal care ne motivează către o anumită acțiune. Din această perspectivă, emoțiile sunt un valoros sistem de semnalizare și mobilizare, care ne indică unde ne situăm în raport cu misiunea noastră și care ne motivează să acționăm către îndeplinirea ei.
℗PUBLICITATE
Fiecare emoție vine cu un mesaj și cu o direcție de acțiune. Ofer aici câteva posibile semnificații ale principalelor noastre emoții. Tristețea ne indică pierderea a ceva important pentru noi și ne îndeamnă către procesare sau reflecție. Frica ne semnalează o potențială amenințare și ne încurajează să ne activăm mecanismele de protecție. Furia ne spune că, în calea îndeplinirii misiunii noastre, stă un potențial obstacol, împingându-ne să luptăm pentru îndepărtarea lui. Bucuria apare atunci când a fost satisfăcut un obiectiv, îndemnându-ne să celebrăm și chiar să prelungim respectiva experiență. Dezgustul ne spune că ceva nu este potrivit pentru noi și ne determină să ne îndepărtăm de acel lucru. Toate acestea reprezintă emoțiile noastre de bază, manifestate de timpuriu în viața noastră.
Emoțiile sociale apar mai târziu în dezvoltarea noastră, pe măsură ce devenim conștienți de individualitatea noastră. Din perspectiva psihologiei evoluționiste, ele au în centru nevoia de apartenență la grup. Psihologia evoluționistă este o abordare care privește modul de a gândi, de a simți și de a se comporta al omului ca un răspuns de adaptare la mediu, menit să-i asigure supraviețuirea.
Unele emoții sociale ne indică riscul ca locul nostru în grupul de care aparținem, în „trib“, să fie amenințat. Invidia ne poate arăta faptul că resursele pe care le aducem noi în grup ar putea fi mai puțin valoroase decât resursele aduse de alții și că ar fi util să ne mobilizăm pentru a ne evidenția contribuția sau pentru a produce mai multe beneficii. Vinovăția ne avertizează că am greșit în raport cu membrii grupului și că ar fi util să facem ceva pentru a ne revanșa. Rușinea ne semnalează că este posibil ca un atribut al nostru să fie problematic pentru grup și că ar fi util să facem eforturi pentru a-l schimba.
La polul opus, emoția socială de mândrie apare ca urmare a poziționării pe plus în procesul de comparare cu alți membri, încurajându-ne să continuăm eforturile noastre într-o anumită direcție.
Acțiunea animată de emoție
Emoția generează imboldul spre un anumit tip de acțiune, dar modul în care ne comportăm poate fi nuanțat. De exemplu, furia ne îndeamnă să luptăm, dar noi putem alege dacă vom inhiba acest imbold, rămânând pasivi, sau dacă vom lupta. Răspunsul de protest poate, la rândul său, să ia forma unui protest agresiv sau a unuia asertiv. Frica ne poate spune că o situație este potențial amenințătoare și ne poate îndemna să fugim. Noi însă putem decide dacă ne vom retrage sau vom înainta cu prudență, curaj și curiozitate către situația temută. Teritoriul comportamental ne oferă un evantai de posibilități. Chiar dacă strategiile de bază imprimate în psihicul nostru sunt cele de supunere, îngheț, fugă sau luptă, sofisticarea minții umane ne permite să optăm pentru variante de răspuns optimizate contextului și resurselor noastre. Putem, de pildă, să nuanțăm supunerea și să o transformăm în cooperare, să transformăm evitarea în prudență sau în retragere temporară, pentru a aduna noi resurse, în vreme ce lupta poate deveni negociere și comunicare asertivă.
Niciunul dintre pașii anteriori nu ne „scapă“ de trăirea emoțională, ci au rolul de a ne susține și orienta în demersul de gestionare a experienței emoționale.
Ce ți-ar plăcea să faci diferit data viitoare când te vei confrunta cu o emoție neplăcută?
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
