Invitatul meu din luna septembrie este unul dintre cei mai cunoscuți maeștri bucătari din țara noastră. Un ardelean care a străbătut un drum lung – atât fizic, cât și psihologic – pentru a ajunge în rândul celor mai apreciați cunoscători ai bunătăților culinare. Îl știm de la ProTV, de la EuropaFM și datorită cărții sale, #24centimetri. Scrie periodic pe site-ul său de rețete fără secrete, Andreea Esca îi pregătește în fiecare an de ziua lui de naștere câte o surpriză delicioasă, iar pe 20 octombrie va urca pe scena #EpicTalk, pentru a ne vorbi despre relația corp-mâncare. Dragi toți, luna aceasta, la seria de conversații adevărate îl avem alături de noi pe Adi Hădean.
Gáspár: Adi, mă bucur tare mult să purtăm această conversație adevărată, aici, pe platforma online a Paginii de Psihologie, ca doi ardeleni veritabili. Știu de la Mirela Retegan că ești născut la Arad, dar ai copilărit în Maramureș – județ învecinat cu locul în care m-am născut eu, Satu Mare – așadar voi începe cu întrebarea: Ce-ai adus cu tine din Maramureș la București și cum a fost să te obișnuiești cu viața în marea capitală?
Adi: Simplu – spiritul liber și incapacitatea de subordonare. Mă simt bine oriunde, atât timp cât sunt liber, așa că viața în marea capitală nu e greu de dovedit.
Gáspár: Ești un chef extrem de apreciat în țara noastră, lumea te recunoaște pe stradă fiindcă te-a văzut la TV și te-a auzit în emisiunea pe care o ai la radio EuropaFM. Ce te-a determinat să alegi această cale atât de vizibilă și care este pentru tine legătura dintre gastronomie și mass-media?
Adi: Nu am ales eu, așa a fost să fie. Calea mi s-a deschis în acest sens și fel, astfel că am ajuns acum și aici. Legătura dintre mass-media și gastronomie se referă la consum, în mod firesc, de către oameni. Ambele pot fi consumate fără a fi conștientizate, însă în același timp, ambele pot trezi conștiința dacă sunt făcute cu intenție.
Gáspár: Anul acesta am avut plăcerea de a citi #24centimetri, cartea ta publicată în 2016, și încă de la prima pagină am fost impresionat de autenticitatea și curajul de a-ți începe textul punând în cuvinte scrise momentul în care ai fost anunțat că tatăl tău a murit. Apoi am constatat cu surprindere că i-ai dedicat cartea fiului tău, Vladimir, și îmi este greu să nu te întreb: Care este cea mai importantă lecție învățată de la tatăl tău și ce ți-ai dori să moștenească Vladimir de la tine?
Adi: Cea mai importantă lecție de la tata este și va fi mereu aceasta: „Dacă îți trebuie, fă-ți!“ Cu toate astea, Vladimir, indiferent de ce vreau eu, o să moștenească de la mine comportamentul pe care i-l arăt. Pot doar spera că o să se descurce în viață cu ce vede la mine, fiindcă încă de pe acum mottoul lui este: „Tati, mă descurc!“
Gáspár: La mine în terapie, vin adesea oameni care au o relație „complicată“ cu mâncarea. Ajung fie să exagereze cu cele ale gurii, fie se privează de orice plăcere culinară. De ce consideri că avem noi, oamenii, o relație nesănătoasă cu mâncarea? Unde crezi că greșim cel mai mult, atunci când vine vorba despre această relație esențială a vieții noastre?
Adi: Greșim când dăm vina pe mâncare, fiindcă nu e ea de vină pentru felul în care trăim. Avem tendința naturală de a vrea să înglobăm din viață/Univers cât mai mult, iar acest lucru nu ne ajută dacă nu rămânem conștienți. Inconștiența blochează evoluția, iar capacitatea omului de a îngloba e limitată, așa că e foarte complicat să trăiești bine și în echilibru. Ce înseamnă, de fapt, tendința de a îngloba mult sau vrerea asta a noastră? Păi, o putem vedea în dorința de a avea nenumărate aventuri, avere mare, dorința de putere, mâncare multă și nesănătoasă – lucruri care nu sunt deloc folositoare pe termen lung, fiindcă duc la comportamente autodistructive. Așa se manifestă starea de inconștiență. Atunci când viața ți se pare imposibil de suportat, încerci să o faci suportabilă prin diverse metode, ca exageratul sau privatul despre care vorbești, un fel de sinucidere suportabilă. Fiindcă, inconștient, ai ajuns la concluzia că viața nu are sens, așa că încerci să o faci suportabilă.
Gáspár: Unul dintre prietenii mei dragi este psihologul Diana Stănculeanu, care este un mare fan al tău și care ne-a povestit chiar aici, pe PaginaDePsihologie.ro cum – în doar câteva cuvinte – i-ai schimbat relația cu pătrunjelul. Care sunt, din punctul tău de vedere, alimentele ce ar fi indicat să se regăsească în meniul obișnuit al unei săptămâni, asta în condițiile în care nu suntem adepții niciunui stil alimentar extremist?
Adi: Sunt alimentele pe care le alegi, ca să îți facă bine. Dacă ești atent la stările pe care le ai după ce mănânci sau la propriul comportament după ce ai mâncat, îți poți da seama ce îți lipsește sau de ce ai nevoie. Dacă vezi că ceapa, spre exemplu, îți face rău, nu o mai mănânci. Mâncărurile de care avem nevoie sunt cele care ne atrag în mod natural. Dar dacă te atrage în mod natural cheeseburgerul, iar după 3 ore încă simți că l-ai mâncat, înseamnă că ai acționat cu și din poftă.
℗PUBLICITATE
Gáspár: Care este mâncarea ce-ți amintește instantaneu de „acasă“ și cât timp petreci în bucătăria familiei?
Adi: Nu am o mâncare anume ce îmi amintește de acasă, însă amintirea gustului e imposibilă fără o emoție sau o senzație care mi-a plăcut. Cum ar fi culesul de căpșuni sau frăguțe, care îmi aduce aminte de bunica. Suntem ființe complexe, cu emoții reciclate în gânduri. Cât despre timpul petrecut în bucătăria familiei, acela e prea puțin, pentru că, prin natura meseriei de care sunt îndrăgostit, gătesc mai mult pentru alții.
Gáspár: Eu sunt psihoterapeut de cuplu și nu prea pot să port această conversație fără să te întreb ceva și despre soția ta. De ce Sonia și nu o altă femeie – ce o diferențiază pe ea de celelalte femei din lume? Și… cine gătește cel mai mult la voi acasă?
Adi: În mod evident, căci – deși suntem toți același lucru – am fost „echipați“ diferit și căutăm să ne alăturăm ce ne lipsește, tot așa eu și cu Sonia ne-am găsit și ne-am potrivit. Dar, Gáspár, o întrebare: cum explici iubirea? Iar de gătit, gătește numai cine e acasă.
Gáspár: Dacă vrem să savurăm ceva gătit de tine, unde găsim restaurantele tale? Dar dacă vrem să învățăm să gătim de la tine?
Adi: Dacă vrei să înveți să gătești cu mine, hai, lucră cu mine 6 luni și vei ști să gătești. Apoi, am un restaurant la Oradea, MEATic, unde gătesc rar, dar gătesc și la un atelier în București, unde organizez 30-40 de întâlniri de tip evenimente private într-un an. Așa că trebuie să ne căutăm unii pe alții un pic, ca să ne găsim.
Gáspár: Pe 20 octombrie, împreună cu patru femei excepționale – Andreea Esca, Oana Moraru, Mirelea Retegan, Diana Stănculeanu și noi doi – vom participa la #EpicTalk, o conferință despre calitatea relațiilor noastre. La ce să se aștepte audiența din partea ta? Cum va fi discursul tău? Întreb, pentru că mulți dintre cei cu care am vorbit despre conferință mi-au spus că abia așteaptă să te audă. Am chiar și o cunoștință care vine special pentru tine de la Satu Mare.
Adi: Discursul o să fie unul total nepregătit, unul spontan, fiindcă eu consider că cele pregătite își pierd din prospețime sau se încadrează în diverse tipare cu care vrei să te potrivești. Eu o să „gătesc cu ce găsesc în frigider“ în ziua conferinței.
Gáspár: Am ajuns la final, iar după obiceiul #EpicTalk, este momentul în care invitatul are posibilitatea de a-mi adresa o întrebare. Așadar, Adi, care este întrebarea ta către mine?
Adi: Cine ești tu, Gáspár?
Gáspár: Hmmm… sunt unul dintre cei 7 miliarde de locuitori ai planetei, sunt o ființă complicată – sau, mai bine zis, complexă – un suflet care se descoperă cu fiecare zi, puțin câte puțin, și chiar dacă nu-i mereu simplu, sunt recunoscător pentru că pot parcurge această călătorie numită viață.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
