fbpx
skip to Main Content
#EpicTalk Cu Gregory Caremans – Cele Mai Mari Mituri Cu Privire La Creierul Uman

Invitatul din această lună al #EpicTalk este psihologul belgian Gregory Caremans. Gregory este specializat în științele neurocognitive și analiza comportamentului uman și este director al Institute of Neurocognitivism in Brussels. Este, de asemenea, fondator al Brain Academy și susține cursuri și prezentări publice cu privire la importanța și utilizarea creierului uman. În decembrie, 2018, a susținut un TEDx, la București, iar în toamna acestui an revine în România pentru EDUCare – o conferință destinată părinților.  

Gáspár: Dragă Gregory, bun venit pe Pagina de Psihologie, locul cel mai cool de întâlnire al psihologilor, din România. Mă bucur să putem purta această conversație adevărată. Și chiar dacă, personal, nu am avut ocazia să ne cunoaștem, faptul că amândoi suntem psihologi și pasionați ai creierului uman, mă face să fiu extrem de curios și interesat de acest dialog. Iar pentru cei care nu cunosc povestea vieții tale, hai să începem cu următoarea întrebare: Ce anume din trecutul personal crezi că te-a determinat să alegi această cale profesională?

Gregory Caremans: Întotdeauna am fost fascinat de comportamentul uman, încercând să înțeleg de ce facem lucrurile pe care le facem, așa cum le facem. Și știința creierului mi-a dat instrumentul perfect pentru a explora acest lucru, în centrul său.

Gáspár: Fiind un expert în științele neurocognitive, și existând nenumărate mituri cu privire la capacitățile creierului uman, propun să confirmăm sau să demontăm câteva mituri despre acesta. Mulți dintre oameni sunt impresionați de teoria care ne spune că ființa umană utilizează doar 10% din capacitatea creierului. Este adevărat sau fals?

Gregory Caremans: Aceasta este falsă. Creierul nostru este cea mai complexă structură biologică din universul cunoscut. Folosind doar 10% din acest lucru, nu ar avea absolut niciun sens, din punct de vedere evolutiv. Ne folosim întregul creier, 100%. Nu este totul activ, în același timp, dar noi folosim fiecare parte a creierului nostru. Și, de fapt, dacă nu vom folosi o parte din ea, zonele învecinate creierului s-ar extinde și ar prelua spațiul liber. Creierul nostru se bazează pe principiul „utilizați-l, sau pierdeți-l“. Este o minune a eficienței. Deci, exact opusul mitului de 10%.

Gáspár: De asemenea, în ultimele 2 decenii, a devenit tot mai populară ideea potrivit căreia trebuie să ne folosim mai mult emisfera dreaptă (cea emoțională). Este posibil acest lucru? Și dacă da, cum?

Gregory Caremans: Aceasta, de asemenea, este falsă. Ea se bazează pe un studiu ce a fost scos din context și dezvoltat, în afara acestuia. Ambele emisfere se ocupă de emoții și de rațiune. Există o diferență marginală, între cele două emisfere, dar este insignifiantă, din cauza interconectării mari, a creierului. Există, totodată, acest mit că unii oameni sunt mai „orientați spre creier“, sau orientați spre „creierul drept“. Nici acest lucru nu este adevărat. Dacă ar fi adevărat, am găsi mai multe conexiuni, și o densitate mai mare a neuronilor într-o emisferă, față de cealaltă, ceea ce nu există, în cazul oamenilor.

Gáspár: Nu aș trece mai departe fără să te întreb și de capacitățile extraordinare pe care le au sau nu, stângacii (recunosc că, în adâncul sufletului meu, mereu i-am invidiat, asta și pentru că societatea ne încurajează să-i vedem ca fiind niște oameni speciali). Deci, acum este momentul adevărului: Au stângacii o superputere, care nouă, dreptacilor, ne lipsește?

Gregory Caremans: Din fericire, sau, din păcate, acest lucru este, din nou, un mit. Nu există studii amănunțite care să confirme vreuna dintre aceste, presupuse, superputeri. Persoanele stângace sunt la fel ca orice alți indivizi, cu excepția faptului că scriu cu mâna stângă. Studiile au confirmat, într-adevăr, un nivel de creativitate mai ridicat către oamenii ambidextrii.

Gáspár: Și o ultimă idee din această categorie: Este creierul oamenilor, ajunși la vârsta a treia, îmbătrânit, și mai puțin funcțional?

Gregory Caremans: Odată cu vârsta, cu siguranță, devenim mai înceți, este nevoie de mai mult timp pentru a învăța lucruri noi, dar asta nu înseamnă, însă, că nu putem face asta. Există această percepție generală că, atunci când îmbătrânim, devenim mai uituci, dar dacă aveți copii, știți că ei sunt așa, mai mereu. Adulții uită, de asemenea, diferența este că ei știu cum să ascundă acest lucru. La copii, respectiv, adulți, o numim „distragere“, pe când, cu timpul, această uitare devine stigmatizată, și o numim „îmbătrânire“. Concluzia este că un creier în etate nu trebuie să se deterioreze. Adesea se întâmplă, deoarece oamenii nu au grijă de el, și nu urmează un stil de viață sănătos. Dar dacă o faci, nu există niciun motiv pentru a merge în regresie. Demența și Alzheimer-ul sunt boli, și nu o consecință normală a îmbătrânirii. Cunoaștem, cu toții, exemple de persoane de 80, sau 90 ani, care sunt, în continuare, foarte active. Mai lent, dar încă funcționează perfect, din punct de vedere mintal.

Gáspár: O informație care a devenit, în timp, destul de cunoscută, de către toți cei care sunt pasionați, câtuși de puțin, de autocunoaștere este aceea că, la nivel cognitiv, avem o serie de scenarii despre cum funcționează lumea și despre cum putem face față provocărilor vieții. Legat de acest subiect, aș vrea să vorbim puțin despre Cum construiește creierul uman scenariile în baza cărora ne orientăm în viață? Și, desigur, despre Cum putem determina schimbări de durată la nivelul acestor scenarii sau povești implicite?

Gregory Caremans: Creierul nostru creează un model al lumii, iar pentru tot ceea ce știm, avem o reprezentare a acestuia, în interiorul substanței noastre cenușii. Acest lucru este valabil atât pentru lumea fizică, cât și pentru lucruri non-fizice, respectiv, felul în care se comportă, în anumite circumstanțe, cu anumiți oameni etc. Aceasta se bazează pe experiența noastră anterioară, educația noastră etc. Ea este extrem de funcțională și eficientă, întrucât ne ajută să recunoaștem rapid o situație și să ne comportăm, în consecință. Acestea fiind spuse, majoritatea acestor „șabloane“ nu sunt conștiente și nu suntem conștienți nici noi că ar urma, un script. Unele dintre acestea sunt, cu adevărat, vechi, datând de la momentul în care eram doar copii, și, evident, unele dintre ele, sunt depășite, ori contraproductive. Acestea apar, adesea, în relația cu partenerul (a) nostru (noastră), cu copiii noștri, cu superiorul, la locul de muncă, dar și în relația cu banii, de exemplu. Primul pas pe care trebuie să-l faceți este să deveniți conștienți de ele. Al doilea pas este să le recunoașteți când se întâmplă, chiar în momentul în care se desfășoară. Numai atunci putem decide, conștient, să ieșim din decor și să o înlocuim cu o nouă modalitatea de a face față situației. Așadar, pasul 3 este: decideți, în mod conștient, cum doriți să schimbați scenariul. Este mai ușor de zis decât de făcut, și vă va ajuta dacă aveți pe cineva apropiat care să vă facă să deveniți conștienți de propriul dumneavoastră comportament.

Gáspár: Bunica mea maternă (o femeie simplă, dar extrem de înțeleaptă și hotărâtă), adesea îmi spune „Băiete, ai grijă de creier! Orice ai face, ai grijă de creier!“ Sigur că nu mi-a transmis prea multe informații și despre cum se face asta. Dar profit, acum de acest #EpicTalk și vreau să te întreb: Care sunt acele comportamente și obiceiuri zilnice prin care putem avea grijă de acest minunat organ social numit creier? Cum anume ne putem „hrăni“ creierul?

Gregory Caremans: Vorbesc foarte mult despre asta în cursurile și în cadrul conferințelor mele. Este crucial. Îmi place să spun „Ai grijă de creierul tău și el va avea grijă de tine“. Deci, ce putem face? Există o mulțime de lucruri, dar există 5 orientări majore pentru un creier sănătos: somnul este piatra de temelie a tuturor lucrurilor. Creierul nostru are sarcini de întreținere, în timp ce dormim. Un minimum de 7 ore de somn, pe noapte, este o necesitate. Al doilea este mișcarea. De la sport, de la plimbări zilnice și folosirea scărilor, mișcarea este crucială pentru un creier sănătos. Al treilea este o dietă sănătoasă. De la Omega3 la fructele și legumele proaspete, alimentele ne dau substanțele nutritive și componentele necesare pentru ca întregul corp să funcționeze, fără probleme. Următorul este noutatea. Creierul se trezește atunci când explorează noul. Trebuie să ieșim din zona noastră de confort și să ne trăim viața, pe deplin, iar asta înseamnă a încerca lucrui noi, dar și a deprinde noi abilități sau hobbyuri, sau a învăța o limbă străină, sau un instrument muzical. Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că există interacțiuni sociale pozitive și semnificative cu oamenii pentru care contăm. Așadar, înconjurați-vă de cei dragi, fie că sunteți prieteni sau familie și angajați-vă în conversații și interacțiuni reale, acesta este cel mai bun mod de a ne păstra creierul viu și nevătămat.

Gáspár: Unul dintre comportamentele în care mă implic adesea (fie pentru că sunt trist, fie pentru că am avut o zi grea sau efectiv pentru că fac mișcare), este să ascult muzică și, într-un mod interesant, starea mea se schimbă, devenind fie mai pozitiv, fie mai liniștit sau mai motivat să fac sport. De aceea, te întreb: Ce efecte dovedite științific are muzica asupra creierului uman? Pentru că nu am niciun dubiu că există și sunt importante.

Gregory Caremans: S-ar putea să fi auzit că muzica clasică face copiii mai inteligenți. Din nefericire, acesta este, de asemenea, unul din acele mituri. Din nou, un studiu luat din context și pus, în afara propoziției. Acestea fiind spuse, muzica este un amplificator, îmbunătățit, al creierului. Ascultând muzica ce ne place eliberăm dopamină, care stimulează neurogeneza (crearea celulelor noi din creier). A cânta muzică este, chiar, mai bine, deoarece aproape toate instrumentele au nevoie atât de mâinile noastre, și, așa cum am menționat anterior, ambidextrii au o creativitate crescută. A cânta împreună cu alții ne ajută la eliberarea oxitocinei, care sporește legătura și încrederea între indivizi, dar, mai important, neutralizează stresul și stimulează neurogeneza. Ascultarea, cântatul și interpretarea muzicii sunt perfecte pentru creierul nostru. De asemenea, dacă și dansați, este ca o fântână de tinerețe.

℗PUBLICITATE


Gáspár: Mulți dintre cei care accesează platforma noastră online, sunt părinți. Abordarea de parenting dezvoltată de dr. Dan Siegel (colegul nostru american și, de asemenea, expert în neuroștiințe), este foarte populară în România, și de la el știm că una dintre cele mai importante responsabilități ale părinților este să fie atenți la cum funcționează creierul copiilor. Din punctul tău de vedere – Care sunt aspectele la care părinții este indicat să fie atenți, pentru a oferi o bună susținere dezvoltării creierului? Și dacă ar exista 3 recomandări pentru ce să facă părinții și una pentru ce să nu facă Care ar fi recomandările tale?

Gregory Caremans: Parenting-ul este foarte drag sufletului meu, pentru că eu însumi sunt tatăl a doi copii. Așadar, am cunoștințe atât teoretice, cât și practice, în acest subiect. De departe, cel mai important lucru este somnul. Copiii își construiesc, literalmente, creierul, atunci când dorm. Ei au nevoie de multe lucruri, deoarece această dezvoltare continuă a creierului este foarte solicitantă. Din păcate, din când în când, văd cum părinții sunt neglijenți când vine vorba de somn. Dacă există doar un singur lucru pe care ei au timp să se concentreze, acela să fie somnul. Cât costă? Ei bine, dacă trebuie să vă treziți copilul dimineața înseamnă că el sau ea nu este complet odihnit. Deci, trebuie să se culce mai devreme. Este atât de simplu. Al doilea lucru: vorbiți și jucați-vă cu copiii voștri, nu stați lângă ei în timp ce aceștia sunt lipiți de gadgeturi inteligente. Vorbiți cu ei, aveți conversații reale, afișați-le interesul pentru ceea ce fac, cum a fost ziua lor, implicați-vă în jocurile lor, în lumea lor. Suntem ființe sociale, iar legătura cu copiii voștri va fi cheia viitoarelor relații în viață. Acestea sunt scenariile despre care vorbeam mai devreme.

Al treilea lucru: dați-le provocări. Nu le ușurați munca. Studiile au arătat că succesul, ulterior în viață, depinde, în mare măsură, de capacitatea lor de a persevera și de a întârzia satisfacția. Ori de câte ori lucrurile devin grele, trebuie să învețe să rămână și să lupte. Este foarte tentant să abandonăm tot ceea ce facem ori de câte ori devine mai greu. Dar aceasta este diferența dintre succes și eșec. Și noi, ca părinți, îi putem ajuta să-și dezvolte acea abilitate.

Nu în ultimul rând: limitarea severă a duratei ecranului. Vorbesc despre toate tipurile de ecran: tablete, telefoane inteligente, computer, TV… totul. Creierul copiilor este în plină dezvoltare. Când sunt lipiți de ecrane, ei primesc prea mult dopamină. Dopamina este bună pentru creierul nostru în cantități scăzute naturale. Dar prea multă dopamină este legată de lucruri precum drogurile, jocurile de noroc și așa mai departe. Și exact așa creierul copilului dumneavoastră este expus.

Gáspár: În Belgia ai înființat Brain Academy – Care este misiunea ta, din punct de vedere profesional și ce contribuție speri să aduci omenirii?

Gregory Caremans: Cu Brain Academy, scopul meu este de a face știința creierului accesibilă tuturor. Nu numai că privim studiile și cercetările, dar ideea centrală este „în mod concret cum putem folosi aceste informații în viața noastră de zi cu zi?“

Gáspár: Prietenii și colegii mei, de la Mozaic Media, mi-au dezvăluit că, în această toamnă, vei ajunge din nou în România, la o conferință destinată părinților. Pentru aceia dintre părinții care au citit acest interviu – La ce se pot aștepta în cadrul conferinței pe care o vei susține la București? Ce vom afla pentru a deveni niște „experți“ în neuroștiințe?

Gregory Caremans: În prezent, lucrez la o actualizare a cursului meu „Neuroștiință pentru părinți“. Practic, în timpul acestei conferințe, voi aduce aceste informații actualizate, participanților. De la diferența dintre un copil și un creier adult, stiluri de părinți, cum să comunice, cum să-i ajuți să învețe, să facă sau nu… Practic, tot ceea ce un părinte trebuie să știe pentru a-și ajuta copilul să devină o persoană sănătoasă și echilibrată.

Gáspár: Iar pentru a da și din casă, aș vrea să vorbim puțin și despre rolul tău de tată. Pornind de la experiențele tale din parenting, și de la tot ceea ce știi din punct de vedere științific – Care a fost cea mai surprinzătoare experiență trăită, ca tată?

Gregory Caremans: Cea mai mare surpriză a fost reacția mea, observând modul în care instinctul meu parental de protecție a intrat în acțiune, când o mașină cu viteză mare, aproape a trecut peste copiii mei. Sunt o persoană calmă și respectuoasă. Dar în ziua aceea am pierdut-o. Niciodată nu m-am auzit folosindu-mă atât de multă profanare, strigând practic, către mașina asta, în mijlocul străzii. M-am surprins chiar în acea zi. Puterea instinctelor este ceva, cu adevărat, uimitor.

Gáspár: Și încă ceva, pentru că noi credem mult în puterea relațiilor – Cum ai defini impactul relațiilor asupra creierului uman, la nivelul unei familii?

Gregory Caremans: După cum am explicat mai devreme, suntem animale sociale. Iar relațiile puternice și de iubire sunt unul dintre cei cinci piloni ai unui creier sănătos. Este crucial pentru dezvoltarea creierului copilului. Chiar mai mult, atunci când înțelegeți că cei mici învață mult, prin intermediul observației. Sunteți modelul lor. Ei vor replica mai târziu în viață, conștient sau nu, ceea ce au observat și trăit în propria lor copilărie, acasă.

Gáspár: Gregory, am ajuns aproape la finalul acestei conversații adevărate și, conform tradiției #EpicTalk, ultima întrebare este adresată de către invitat. Așadar, te ascult cu mare interes, care este întrebarea ta către mine.

Gregory Caremans: Numește o tradiție tipic românească, în educație, pe care nu o puteți găsi în altă parte? Și cum contribuie aceasta, la viața copilului?

Gáspár: Am stat destul de mult să mă gândesc la un posibil răspuns pentru această întrebare, și chiar dacă nu sunt foarte sigur, s-ar putea să nu existe o astfel de tradiție educațională, tipic românească. Sigur că aș putea aminti „obișnuitele daruri“, pe care părinții le folosesc cu funcție de stimulare a cadrelor didactice, dar, în mod cert ar fi cu o doză de umor din partea mea, și nici într-un caz o dovadă de bune practici. În mod sigur, răspunsul meu se bazează și pe faptul că sistemul educațional din țara noastră este unul mixt, și un proces aflat într-o continuă schimbare. Pe de altă parte, însă, aș putea spune, ce mi-aș dori să conțină sistemul de învățământ românesc: o materie de sine stătătoare (nu opțional sau extra curricular), care să contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale și relaționale a copiilor, ore de mindfulness și o tradiție în a respecta unicitatea copilului, precum și cultivarea stimei de sine a acestuia.

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută