Skip to content

Invitata mea din această lună la #EpicTalk este una dintre cele mai energice și pline de viață persoane pe care le cunosc. A fost înzestrată de la Natură cu foarte multă putere morală și forță de muncă, iar dacă a ajuns în punctul în care este astăzi, totul i se datorează perseverenței și tenacității de care dă dovadă. Este, probabil, unul dintre adulții care respectă cel mai mult joaca; copiii o iubesc și-i spun „tanti prezentatoare“. În fiecare duminică, o putem asculta în matinalul de la Europa FM și, în mod constant, bate țara și chiar lumea în lung și-n lat, pentru a aduce puțină fericire în familiile noastre. Uneori, o invidiez pentru creativitate și talent, alteori, mă gândesc că-i extrem de norocoasă pentru că Dumnezeu crede în ea; și, în mod evident, mă bucur că este unul dintre oamenii de la care eu, personal, pot învăța foarte multe. Așadar, astăzi la seria noastră de conversații lunare, îi spunem „bun venit“ Mirelei Retegan. 

Gáspár: Mirela, mă bucur tare mult că avem ocazia să purtăm această conversație adevărată, aici, pe platforma online a Paginii de Psihologie. Eu te știu pe tine de mulți ani, încă de când erai la Satu Mare și tot orașul te știa după vocea inconfundabilă de la radio; dar cu adevărat ne-am cunoscut acum vreo doi ani la Social Media for Parents, iar de atunci am avut grijă să păstrăm legătura noastră de prietenie. De aceea, pentru început, te întreb – Pe tine cine te-a purtat în suflet, când erai micuță? și De la cine ai învățat să te joci?

Mirela: Părinții mei. Și bunica din partea tatălui meu. Și sora tatălui meu. În copilărie, casa noastră era plină de sunete. Arătam ca o familie de italieni. Ai mei erau mereu puși pe șotii, tata făcea mereu glume, iar mama se juca cu noi și cu toți copiii fraților ei. Ne cosea haine pentru păpuși și ne învăța, din joacă, diverse lucruri practice.

Gáspár: Ești una dintre cele mai energice persoane pe care le cunosc. Mereu, când ne vedem, simt cum mă încarc cu o stare de spirit pozitivă, încredere și speranța că totul va fi bine. Astfel, apare mai mult decât firesc întrebarea – De unde, atâta energie și cum îți încarci bateriile?

Mirela: Cred că e de la Doamne-Doamne! Așa m-am născut. Așa sunt, de când mă știu. Eu mă trezesc dimineața și, în secunda în care am deschis ochii, sunt gata de acțiune. Mă trezesc fericită și pregătită să iau din acea zi tot ceea ce îmi oferă. Îmi iau energia din credința că sunt pe drumul bun. Și din faptul că iau lucrurile rând pe rând. Îmi concentrez toată energia spre ceea ce fac în momentul acela, chiar dacă e o simplă conversație. Nu îmi „dozez“ energia, împărțind oamenii și lucrurile în categorii… de interes. Și cred că, de fapt, cu cât dai mai mult, cu atât te încarci mai mult.

Gáspár: Zurli este proiectul care, în timp, s-a transformat într-un fenomen național. Cum ți-a venit ideea acestui proiect și cum ai descrie în câteva cuvinte expresia de pe fețele copiilor care vin la spectacolele voastre?

Mirela: Am construit Zurli din nevoile mele de mamă. Din dragoste pentru copilul meu și pentru toți copiii pe care îi cunoșteam. Îmi doream pentru ei un concept care să-i facă fericiți. Și chiar asta aș putea spune că se citește pe chipurile lor: fericire, siguranță, complicitate, bucuria de a fi liberi și recunoscuți ca ființe „cu normă întreagă“. Iar părinților… Lor le-am dat voie să-și lase copilul interior să se bucure de tot ceea ce nu a trăit și nu a manifestat în copilărie.

Gáspár: Ești și antrenor de joacă și bună dispoziție în familie, într-o țară în care – părerea mea – adulții știu prea puțin cum să se joace cu copiii lor. Care este efectul pe care-l are joaca asupra sufletului unui copil? Dar asupra unui adult?

Mirela: Copiii sunt fericiți atunci când se joacă. Iar când se joacă împreună cu mami sau cu tati, sunt cei mai fericiți! Întotdeauna, absolut întotdeauna, un tată care se strâmbă e mai interesant decât un personaj dintr-un joc pe computer… O mamă care interpretează personaje dintr-o poveste e mult mai atractivă decât orice desen animat de pe telefon, tabletă… Când mami și tati se joacă, îi transmit copilului că îl iubesc, că ocupă un loc important în viața lor, că e un partener bun și că ei, împreună, sunt cea mai tare echipă. Relațiile sănătoase dintre copii și părinți se construiesc de la cele mai mici vârste, prin joacă.

Cât despre adulți… nu e despre neștiință. E doar lipsă de exercițiu. Eu nu-i învăț nimic din ceea ce ei nu știu. Doar le confirm că tot ceea ce știu și tot ceea ce simt pentru copiii lor e ceea ce trebuie. Pare o copilărie, însă și în joacă e nevoie, ca în orice, de exercițiu, de antrenament. Atunci când facem pauze mari de joacă, obosim repede, copiii ne prind nepregătiți, nu știm să improvizăm și nu avem răbdare… Așa apar nemulțumirile, în ambele tabere. După câte un antrenament cu mine, părinții își amintesc ce simplă și cât de frumoasă e joaca. Și, mai ales, că trebuie tratată cu simțul răspunderii! Cred că nu există părinte care să nu fi fost surprins în pană (totală) de idei, la auzul invitației lansate de copil: „Hai să ne jucăm!“ Eu asta fac: le dau idei, ca să nu mai fie (niciodată!) luați pe nepregătite.

Gáspár: Apropo de joacă – De ce crezi că le este atât de dificil părinților de la noi să își exprime spiritul ludic și să se coboare la nivelul copiilor lor?

Mirela: Din păcate, ne luăm prea în serios. Punem prea mult preț pe modul în care ne văd ceilalți… Românescul „a dat în mintea copiilor“ nu e deloc laudativ! Exprimă, mai degrabă, atitudinea unui adult care nu ia lucrurile în serios, care nu e responsabil, care sfidează etichetele și conveniențele… Nu e de bine, în folclorul nostru, să dai în mintea copiilor!

Gáspár: Trebuie să recunoaștem că ești și o femeie de afaceri de succes. Eu, personal, am avut multe insight-uri profesionale în urma discuțiilor cu tine. De aceea, te întreb și pe această cale – Care este cheia succesului în afaceri, din punctul tău de vedere?

℗PUBLICITATE



Mirela: La mine a fost (și este) MUNCA. Cred că toată lumea are idei, fiecare are câte un talent din care ar putea câștiga bani. Dar de muncit… muncim diferit. Eu am avut norocul să fac, toată viața, ceea ce mi-a plăcut. N-am simțit niciodată, drept pacoste, mersul la serviciu. Indiferent că lucram pentru alte firme sau pentru firma mea, am știut tot timpul că eu muncesc pentru mine. Și că nu vreau să pierd timpul, vreau să-l folosesc. E, din fericire, o chestiune de reciprocitate. Mie îmi place munca și munca mă iubește. Eu o tratez cu tot respectul și ea mă tratează cu rezultate. Sunt, tot timpul, cu inima și mintea deschise să vadă și să simtă. Am făcut pace între ele: mintea și inima mea fac cea mai bună echipă.

Gáspár: Pe 20 octombrie, vom avea cu toții șansa de a te vedea pe scena #EpicTalk vorbind despre conectarea dintre părinți și copiii mici. La ce să ne așteptăm, în ceea ce privește discursul tău? și De ce crezi că merită să vină părinții la astfel de conferințe?

Mirela: Cred în inspirația divină și sunt convinsă că părinții vor afla de la mine lucruri ce le vor face relația cu copiii mai ușoară și mai colorată, cu zâmbete și dese momente de veselie. Pregătesc și câteva exemple, care să-i ajute să abordeze adecvat situațiile delicate, inerente în relația cu copiii.

Cred că părinții ar trebui să vină la această conferință pentru că e o ocazie fantastică! Nu e puțin lucru să te bucuri de prezența tuturor colegilor mei de discurs, cinci dintre cele mai apreciate personalități publice din România! Eu abia aștept să mă aflu în aceeași încăpere cu oameni care au energii atât de frumoase, care sunt extrem de generoși și de la care avem atâtea de învățat. Dacă nu aș fi speaker, mi-aș cumpăra bilet – pentru că nu e de ratat așa o întâlnire.

Gáspár: Ai publicat de curând o carte despre cum suportăm hormonii adolescenților, atitudine despre care eu spun că este foarte necesară în familiile în care există copii. Cum vezi tu relația dintre părinți și adolescenți?

Mirela: Grea. Cea mai grea! Cartea mea este lecția de sinceritate a unei mame care a avut senzația că trece prin exorcizare. Maya – ca adolescentă – a fost pentru mine cea mai grea încercare. Eu mă declar câștigătoarea celui mai greu test din viața asta. Am scris cartea Fii de partea mea! pentru toți părinții care, în spatele ușilor închise ale casei lor, trăiesc cu teama că numai lor li se întâmplă. Am vrut să știe că suntem toți în aceeași echipă și că nu e nimic rușinos ca, după ce parcurgi toate etapele copilăriei, să ajungi în adolescență și să spui „Nu mai știu ce să fac!“ Abia aștept să o aud pe Diana în conferință, chiar dacă eu am trecut de perioada critică.

Gáspár: Apropo de adolescenți, Maya, fiica ta, pleacă din toamnă să studieze în străinătate. Cum te pregătești sufletește pentru această schimbare din viețile voastre? și Care crezi că este mesajul-cheie cu care ar fi bine să pornească un tânăr pe drumul vieții de adult?

Mirela: O să încep cu finalul întrebării… Cred că din misiunea noastră de părinți vine puterea de a crește copii fericiți și de a le transmite că noi doar atât așteptăm de la ei: să fie fericiți cu alegerile pe care le fac! Să nu recurgă la compromisuri, să fie onești cu cine sunt, ce vor și ce pot. Eu voi rămâne pentru Maya, toată viața, FARUL ei. Ea e liberă să navigheze pe toate oceanele vieții, să traverseze toate furtunile, să se bată cu pirații, să plutească în ape liniștite sau tulburi, acolo unde o vor duce valurile lecțiilor pe care le are de învățat. Să facă tot ce simte că trebuie să facă – pentru ca, într-o zi, să-și găsească fericirea. Eu voi avea grijă să fiu farul ei, spre care să privească de oriunde și să știe că acolo e țărmul.

Legat de plecarea ei… mă pregătesc de când s-a născut. Am știut mereu că nu e a mea, că ea își aparține și că eu sunt norocoasă să-i pot purta de grijă câțiva ani. Acum, Maya își ia grija de la mine și își va purta singură de grijă. Sunt fericită că trăiesc acest moment din viața ei, îmi doresc să mai avem parte de mulți ani, în care să fim sănătoase și fiecare dintre noi să-și poarte singură de grijă. Dacă vrea Doamne-Doamne, o să vină bătrânețea (în care, firesc, eu voi fi în grija ei)…

Gáspár: Am ajuns la final. Îți mulțumesc mult, mult de tot, Mirela, pentru răspunsuri și pentru timpul acordat, și îți mărturisesc că abia aștept să te aud pe 20 octombrie vorbind la conferință. Acum, după obiceiul #EpicTalk, este momentul în care invitatul are posibilitatea de a-mi adresa o întrebare. Așadar, Mirela, care este întrebarea ta către mine?

Mirela: Uitându-te la invitații Conferinței de pe 20 octombrie, ce-ai vrea să ai din ceea ce are fiecare dintre ei?

Gáspár: Mamăăă, Mirela, ce întrebare!!! Păi, cred că de la tine mi-ar plăcea să am pofta de viață și forța de-a muta munții din loc, pentru binele suprem. De la Andreea, curajul de-a fi mereu în pas cu viața și de-a nu-mi pierde autenticitatea. De la Oana, îndrăzneala de a-mi face vocea auzită cu orice preț și a nu mă lăsa distras de frici și vorbe goale. De la Diana, căldura și charisma de-a vorbi cu naturalețe despre subiecte extrem de dificile. Iar de la Adi, pentru că nu-l cunosc foarte bine, cel puțin un sfert din inteligența lui culinară și jumătate din talentul de-a face poze (el pune pe Instagram niște imagini delicioase).

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0