fbpx
skip to Main Content

Invitatul acestui episod* din seria #EpicTalk – The Podcast by Boiron este consultantul în turism Răzvan Pascu. În discuția moderată de Andreea Brașovean, gazda podcastului, cei doi au pornit o amplă dezbatere cu privire la relațiile pe care noi, oamenii, le avem cu vacanțele, excursiile – într-un cuvânt, călătoriile. 

Pentru a vă stârni curiozitatea, iată câteva dintre mesajele-cheie transmise de Răzvan:

  • Cred că lumea asta e atât de frumoasă pentru că oamenii sunt foarte diferiți. 
  • Ce simt că am câștigat este timpul petrecut cu familia, alături de copii. Cred că fiecare se gândește la dorința pe care și-o punea de Crăciun, să stea mai mult cu familia; ei bine, anul ăsta ni s-a îndeplinit dorința și cred că ne-am dat seama cu toții că viața era frumoasă așa cum era.
  • Omul care pleacă într-o călătorie nu este același cu omul care se întoarce. Cred foarte mult în asta. 
  • Dacă ești nemulțumit de condițiile locului de cazare, de ce te duci tot acolo? Singura modalitate prin care poți să pedepsești un patron care nu îți oferă condiții bune este să nu mai mergi acolo.
  • În excursia noastră în Tanzania am fost la un sat de Maasai. Le spun turiștilor că s-ar putea să fie o experiență traumatizantă pentru unii. Și am avut turiști care au plecat plângând de acolo. Copiii aceia trăiesc într-o foarte mare sărăcie. Sărăcie în accepțiunea noastră. Ei nu suferă foarte tare pentru că așa e cultura lor, pentru noi e greu să îi vedem. Mergem încărcați cu cadouri dar nu e o mare bucurie pentru ei să primească aceste cadouri. Asta este o experiență cu adevărat autentică, chiar dacă poate părea traumatizantă, e ceva autentic. Altfel, ești un simplu turist, nu un călător adevărat.
  • Seychelles este destinația mea preferată de plajă. Aici mi-a plăcut foarte mult grija față de natură. Într-un hotel aveau un îngrijitor, manager de broaște țestoase. Trebuia să aibă grijă ca turiștii să nu calce pe ouăle de broaște țestoase.
  • [îi] Lipsesc foarte multe turismului românesc, dar cred că cel mai mult lipsește zâmbetul. 
  • Pe copii îi pregătim înaintea unei călătorii lungi. Cu câteva zile înainte, le spunem tot procesul prin care vom trece. În fiecare seară, înainte să ne culcăm, le explicăm tot procesul acesta, ce se întâmplă în aeroport, apoi în avion și că trebuie să ne culcăm. A intrat în obișnuința lor și, imediat după ce decolăm, ei se pun la somn. Asta pentru că i-am învățat că așa se face.
  • Cu primul băiat am călătorit de la trei săptămâni. Aici contează cum te setezi și contează mama. Tatăl aproape că nu contează în ecuația asta. Daca mama e relaxată, dacă are capacitatea să îi transmită liniște copilului… problema este când mamele își fac gânduri negre, atrag energii negative și copii chiar se simt rău.
  • Cu ce rămâi în urma unei călătorii? Lumea asta mare este atât de frumoasă tocmai pentru că oamenii sunt diferiți, mergem într-un loc să îl descoperim așa cum e. Dacă nu încerci din savoarea locală, de ce ai călători până la capătul lumii? Nu rămâi cu nimic în viață în afară de amintiri. În asta e important să investești.

Concluzia acestui episod: Dacă trecem peste perioada asta și trăim ca înainte înseamnă că nu am înțeles nimic. Eu nu aș vrea să mai stau închis două luni niciodată. Ce ar fi dacă la următoarea călătorie, dacă cineva nu ne zâmbește, să zâmbim noi primii. Și o să vedeți că o să vă zâmbească înapoi. 

Cartea oferită cadou lui Răzvan Pascu este Măștile masculinității, semnată de autorul și sportivul american Lewis Howes

Mesaj din partea psihologului relațional Gáspár György:

℗PUBLICITATE


Vă salut cu mare drag! Relația noastră cu călătoriile poate fi transformatoare și revelatoarea în același timp – pentru că fiecare excursie este o călătorie atât în lumea exterioară, cât și în universul interior. Călătoriile au puterea de a ne aduce mai aproape de noi înșine, de emoțiile, trăirile, gândurile și interesele noastre, dincolo de faptul că sunt un mod unic de a crea noi amintiri în povestea vieții noastre. Apetitul față de călătorii este puternic influențat de mediul familial în care am crescut – dacă cu părinții am plecat adesea în excursii, în calitate de adulți ne va fi ușor să repetăm acest obicei; dacă în familia noastră de origine vacanțele erau considerate un lux prea puțin accesibil, s-ar putea ca la vârsta adultă să ne privăm la rândul nostru de privilegiul călătoriilor sau să ne dorim să facem astfel de excursii doar de unii singuri. Indiferent de familia în care am crescut, este bine să ne întrebăm care e relația noastră cu călătoriile, ce simțim în corp atunci când vine vorba despre câte o vacanță și ce am învățat în urma ultimei experiențe de acest fel. Și pentru că acesta este un an atipic în care lucrurile s-au schimbat semnificativ, este important să călătorim în așa fel încât să respectăm regulile.

În calitate de psiholog, nu cred că izolarea sau distanțarea socială ar fi soluția, cred însă că avem nevoie să învățăm să relaționăm cu ceilalți și cu viața în așa fel încât să avem grijă de noi și de cei dragi nouă. Iar dacă autoritățile sau resursele nu ne permit prea multe călătorii în exterior, nu uitați că nu avem nevoie de bilet și nimeni nu ne poate împiedica să călătorim în universul interior pentru a ne descoperi potențialul și a ne cultiva inteligența relațională. Pe curând!

Ascultă aici episodul 2 din #EpicTalk – The Podcast, un proiect susținut de Boiron.

Abonează-te la următoarele episoade #EpicTalk – The Podcast prin platforma pe care o preferi: Apple PodcastSpotify, Google PodcastsAnchor FM sau YouTube.

*acest episod a fost înregistrat în luna august.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută