În acest episod din #EpicTalk – un podcast găzduit de Pagina de Psihologie și susținut de E.ON România, Andreea Brașovean și Gáspár György dezbat unul dintre cele mai dificile subiecte din întregul sezon: abuzul sexual și cum se poate ajunge la procesul de iertare și la eliberarea din ghearele unui trecut tulburător și nemilos.
Ce este abuzul sexual?
Abuzul sexual este o formă de traumă; mai exact, o traumă sexuală la care se ajunge ca urmare a încălcării limitelor personale. O astfel de traumă este echivalentă cu o rană sufletească profundă. Când unui copil (sau unui adolescent) i se răpește inocența, acest lucru ajunge să-i afecteze imaginea și prețuirea de sine, dezvoltarea personalității, abilitățile de socializare, succesul în ceea ce întreprinde și, ulterior, intimitatea și viața adultă.
Marea provocare în urma abuzului sexual – chiar și dacă a avut loc o singură dată – este reprezentată de predicțiile constante la care creierul recurge pentru a fi protejat și pentru a evita să fie luat prin surprindere. Ceea ce înseamnă că există acest tipar al repetiției mentale, care menține mecanismele de apărare în funcțiune și ajunge să epuizeze resursele de vitalitate și de energie ale victimei.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cine sunt copiii expuși riscului de abuz sexual?
După cum afirmă Gáspár György în cadrul podcastului, niciun copil, chiar dacă are sprijinul ferm al părinților, nu este ferit de riscul agresiunii sexuale. Există statistici realizate la nivel global care estimează că unul din patru copii, cu vârsta de până în 13 ani, a suferit de pe urma abuzului sexual. Iar în cazul fetelor, riscul este chiar mai mare.
Deși mintea are tendința de a considera că pericolul pândește din exterior, rapoartele din domeniu dovedesc că, în aproximativ 90% din situațiile de agresiune sexuală, făptașul este cineva din familie sau din rândul celor apropiați și în doar 10% din cazuri vorbim despre un abuzator necunoscut. De asemenea, dr. Peter Levine, coautor al cărții Trauma prin ochii copilului consideră că „trauma sexuală este generalizată – fiind prezentă indiferent de cultură, statut socio-economic sau religie. Nu este ceva neobișnuit nici în familiile perfecte“.
℗PUBLICITATE
Una dintre poveștile cele mai zguduitoare de abuz sexual este cea a activistei și autoarei Eve Ensler (autointitulată V) care, timp de cinci ani, a fost abuzată de către tatăl ei în copilăria mică. În volumul Scrisoare de iertare, autoarea prezintă tortura și zbuciumul prin care a trecut începând cu vârsta de cinci ani, când tatăl ei o vizita noapte de noapte și îi molesta trupul în variate moduri. Povestea este tulburătoare, dar V ne arată că există cale de ieșire din iad și chiar ne prezintă câțiva pași care pot reprezenta pilonii procesului de iertare.
Cum recunoaștem abuzul sexual în rândul copiilor și al adolescenților?
Abuzul sexual asupra copiilor are vălul suplimentar al secretizării și al rușinii. De cele mai multe ori, copiii nu spun în cuvinte ce li s-a întâmplat, dar comportamentele sau trăirile acestora pot transmite că ceva nu este în regulă.
- Posibil să fie prezent un comportament sexual inadecvat vârstei – de exemplu, sărutul cu limba, atingerea zonei genitale a adultului, simularea actului sexual, folosirea unor gesturi seducătoare sau masturbatul în public.
- Posibil să apară refuzul școlar, copilul fiind reticent sau temător în a fi lăsat singur sau cu o anumită persoană.
- Posibil să observăm o distanțare a copilului sau a adolescentului de semeni, apariția unor dificultăți de relaționare sau faptul că se agață de o persoană care-i oferă siguranța.
- Posibil ca copilul să acuze senzații de durere, arsuri, răni sau mâncărimi în zona genitală sau anală.
- Posibil să auzim copilul verbalizând sau transmițând mesaje care ne pot pune pe gânduri. De exemplu, „Nu vreau să mai dorm cu bunicul pentru că mereu mă atinge la fund“, „Tatăl verișorului meu este mereu în chiloți când merg la ei în vizită“, „Mami, mă doare puța“.
- Posibil să apară enurezis nocturn (udarea patului), sugerea degetului, dificultăți de somn sau probleme cu mâncatul. Dar poate să apară și neputința copilului de a se concentra sau evadarea într-o lume a fanteziei.
Cum putem ierta abuzul?
Inspirați de povestea lui V, Andreea și Gáspár au identificat care sunt pașii ce ar putea să favorizeze procesul de iertare. Dacă într-un episod anterior din #EpicTalk a fost analizat procesul prin prisma celui care are de oferit iertarea, de această dată accentul s-a pus pe persoana care are de cerut iertare.
- Primul pas vizează recunoașterea și admiterea tuturor atrocităților comise. În Scrisoare de iertare sunt prezentate exemple concrete despre ce presupune acest pas.
- Pasul doi este despre a înțelege povestea din spate și de ce abuzatorul a făcut ceea ce a făcut. Este eliberator pentru persoana abuzată să știe că nu este vina sa și că există alte explicații, care nu sunt deloc responsabilitatea sa.
- Pasul trei se concentrează pe a recunoaște care sunt costurile psihologice și daunele emoționale cauzate de către făptaș în viața persoanei abuzate.
- Iar ultimul pas este despre exprimarea regretelor și solicitarea asumată a iertării.
Ascultă întregul episod din #EpicTalk, un podcast susținut de E.ON România, pe Spotify, Apple podcast și Anchor FM sau urmărește-l pe YouTube.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
