În acest episod din #EpicTalk – un podcast găzduit de Pagina de Psihologie și susținut de E.ON România, Andreea Brașovean și Gáspár György aduc în discuție un subiect de interes major în știința relațiilor, și anume rolul tatălui în viața unui copil. Dacă timp de decenii întregi tatăl a fost perceput drept „dispensabil“ familiei, iar mama a fost considerată părintele principal, studiile din ultimii ani ne arată că importanța taților este mai mare decât ne-am fi imaginat.
Rolul decisiv al taților
Narațiunea noastră colectivă cu privire la tați este important să fie rescrisă, spune Gáspár, deoarece avem studii clare care ne arată rolul decisiv al taților. Disponibilitatea emoțională și prezența conștientă a unui tată vor face ca copilul să aibă o reziliență mai crescută, să facă față mai bine presiunii sociale, să fie mai asertiv și să gestioneze într-un mod mai eficient stresul. Există dovezi care arată inclusiv că acei copii care dispun de tați angajați relațional manifestă o mai bună capacitate de autoreglare emoțională și ating performanțe școlare mai ridicate în comparație cu semenii lor care au tați absenți sau neimplicați.
Spre deosebire de ce subliniază unul dintre cele mai mari mituri din parenting, există și un instinct patern. Cu alte cuvinte, nu doar femeile sunt menite să crească copii, dar și bărbații sunt susținuți de mama-natură. Gáspár citează câteva observații realizate de antropologa britanică Anna Machin, care a descoperit că, odată cu nașterea primului copil, testosteronul taților scade în mare măsură și nu va mai reveni niciodată la nivelul de dinainte. Acest fapt este benefic pentru crearea legăturii de atașament tată-copil, deoarece reducerea testosteronului facilitează creșterea nivelului de oxitocină și de dopamină.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Există inclusiv observații științifice care arată că bărbații care sunt prezenți emoțional pe întreaga durată a sarcinii manifestă o sincronizare a nivelului de oxitocină cu cel al soției sau partenerei însărcinate. Acest fenomen este cunoscut în literatura de specialitate drept sincronie biocomportamentală.
Cine este tata?
Aceasta este o întrebare care poate părea cel puțin ciudată. Dar așa cum reiese din conversația avută de Andreea și Gáspár, tatăl nu este doar un donator de spermă. Tații pot fi prezenți sub diferite forme: tatăl biologic, tatăl adoptiv, tatăl vitreg (sau bonus), tatăl gay, unchiul, bunicul, profesorul sau prietenul mamei. Cu alte cuvinte, responsabilitățile paterne pot fi preluate de către multe alte figuri masculine din jurul copilului. Și asta face ca tatăl să nu fie doar cel care a contribuit biologic la nașterea copilului, ci cel care-și asumă în mod real creșterea și educația copilului.
După cum punctează Gáspár, unii copii au un grup de tați, făcând referire la familiile monoparentale, acolo unde, de regulă, responsabilitățile paterne sunt împărțite între mai mulți dintre bărbații din familia extinsă sau sistemul relațional al mamei.
℗PUBLICITATE
Care sunt tații care contează?
Fără a încerca să judecăm sau să criticăm vreun părinte, dar bazându-ne pe observațiile realizate de către John Gottman și prezentate pe larg în volumul Parenting, nu orice tată este și un tată valoros. Studiile ne arată că tații au un rol decisiv, dar cu condiția să știe să se conecteze emoțional la copiii lor și să le ofere acestora sprijinul și ghidajul de care au nevoie. Din păcate, există și situații mai puțin fericite, în care prezența taților devine, mai degrabă, o sursă de durere și de suferință pentru copii și adolescenți.
Un tată accesibil fizic și emoțional, disponibil la atașament și conectare va face diferența în viața copilului. Dacă mamele dezvoltă un atașament cu copilul bazându-se pe grijă și gesturi tandre, atașamentul dintre tată și copil se conturează pe bază de interacțiune și devine vizibil mai degrabă după primele câteva luni de viață ale bebelușului.
John Gottman a observat că tații se joacă diferit și, uneori, chiar mai mult cu copiii decât o fac mamele. Iar această joacă mai activă duce la mai multă conectare fizică și la o mai semnificativă cunoaștere și descoperire de sine. Știința relațiilor dispune de tot mai multe descoperiri care au evidențiat faptul că, datorită prezenței taților, copiii par să-și dezvolte cele mai bune abilități sociale și pentru că tații își influențează copiii, în principal, prin joacă.
Așa cum reiese din concluziile trase de Andreea și Gáspár, există două etape în dezvoltarea ființei umane, în care prezența taților are o mare însemnătate: preșcolaritatea și adolescența. Iar dacă ne dorim în mod autentic să reducem criza de sănătate mintală în rândul copiilor și al adolescenților, este momentul să-i sprijinim mai mult pe tați să devină părinții de care familiile lor au atât de multă nevoie.
Ascultă întregul episod din #EpicTalk, un podcast susținut de E.ON România, pe Spotify, Apple podcast și Anchor FM sau urmărește-l pe YouTube.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
