Skip to content

În cel mai recent episod din #EpicTalk, un podcast găzduit de Pagina de Psihologie și susținut de E.on, Andreea și Gáspár au dezbătut tema traumelor mascate, așa cum este și incestul emoțional.

Incestul emoțional sau sindromul de incest emoțional (SIE) – cum mai este amintit în literatura de specialitate – este un fenomen des întâlnit, dar despre care vorbim, din păcate, mult prea puțin. Acesta poate fi descris ca un „stil“ de parenting în care îngrijitorul (părintele) solicită, în mod repetat, susținere emoțională de la copil, în loc să o ceară de la partenerul de viață. La o primă vedere, părintele pare să fie un îngrijitor grijuliu, iubitor și devotat. Acesta poate ajunge chiar să petreacă o mai mare cantitate de timp cu copilul și să-i facă diferite surprize sau să-i creeze bucurii. Dar, la o analiză mai atentă, putem observa cum părintele confundă copilul cu un prieten și, inconștient, caută să-și satisfacă propriile nevoi.

Costurile pe termen lung ale SIE

Relația părinte-copil este o legătură care implică o ierarhie naturală. În care indicat este ca părintele să ofere suport și susținere pentru copil, nu invers (mai ales când vorbim despre copiii mici). Copilul care este condiționat să devină suportul emoțional al părintelui ajunge să-și neglijeze propriile nevoi și să-și suprime emoțiile. Din cauza acestei inversări de rol, rar se întâmplă ca cel mic să beneficieze de suficientă protecție, ghidare și conținere emoțională. Iar asta face ca în adolescență sau la vârsta adultă să se confrunte cu: depresieanxietate cronică, probleme de stimă de sine, disfuncționalități relaționale cronice, tulburări de comportament alimentare, disfuncții sexuale, dependențe.

Riscul pentru SIE este mai mare în familiile în care: părinții sunt divorțați, există conflicte distructive între adulți, există consum de droguri sau de alcool, există tulburări mintale severe sau boli cronice.

Cum recunoaștem SIE?

Majoritatea adulților care suferă din cauza SIE au tendința de a spune că au avut o copilărie normală și că nu au prea multe motive să se plângă; dar nici nu găsesc prea multe amintiri atunci când sunt întrebați despre copilăria lor. Mai există și situațiile în care acești adulți povestesc despre copilării în care nu au avut relații reale de prietenie, deoarece cei mai buni prieteni ai lor au fost părinții. Și relatează experiențe din care este evident faptul că, adesea, păreau a fi mai degrabă partenerii părinților, decât copiii acestora. Iar în alte cazuri părintele transforma conversațiile cu copilul în momente de exprimare a nemulțumirilor și frustrărilor față de celălalt părinte:

  • „Tu mă înțelegi mult mai bine decât mama ta/tatăl tău!“
  • „Ești mult mai descurcăreață decât mama ta!“
  • „Ai un simț al umorului mult mai rafinat decât îl are tatăl tău!“
  • „Mi-ar fi plăcut ca mama ta să fie la fel de atentă ca tine!“
  • „Sunt devastată de gândul că vei merge la facultate!“
  • „Nici nu pot să-mi imaginez cum va fi viața mea când tu vei fi departe!“

Acestea sunt câteva replici pe care le aude, de regulă, copilul ales, cel care ajunge să devină prima bază de suport emoțional și psihologic al părintelui. Iar în terapia familiei este numit și copilul parentificat.

Există două extreme ale relației părinte copil: înstrăinarea, când între cei doi există o distanță mult prea mare; și difuziunea, când cei doi sunt mult prea apropiați. Dintre cele două, relația cu granițe difuze este cea mai comună, iar aceasta implică adesea o apropiere între copil și părintele de sex opus: „bărbățelul lui mama“, „prințesa lui tata!“.

℗PUBLICITATE



Pentru mulți adulți cuvântul incest este considerat mult prea puternic pentru a fi alăturat celui de emoție; dar realitatea ne arată că, așa cum copilul este neputincios în raport cu avansurile sexuale ale unui părinte, la fel se întâmplă și în ceea ce privește intruziunile afective ale adultului. Nevoia copilului de conectare cu părintele este atât de mare încât cel mic nu are nicio formă de control asupra relației. Când părintele face abuz de putere și se îndreaptă spre copil pentru împlinirea nevoilor, aceasta este o formă de violare a intimității. De aceea, adesea acești copii cresc și nu-și amintesc decât impresia că au fost copii privilegiați, că s-au înțeles foarte bine cu unul dintre părinți, că s-au bucurat de încredere din partea părintelui. Fără să conștientizeze și consecințele negative ale acestei devoțiuni excesive.

În cazuri de IE, copilul devine un partener surogat, iar părintele ajunge să adore acest copil. Există și varianta în care părintele și copilul de același sex devin cei mai buni prieteni. Sau situația în care copilul este nevoit să-și apere părintele din calea celuilalt părinte care este abuziv și agresiv.

QUIZZ*: Cum îmi pot da seama dacă am crescut într-un mediu definit de SIE?

Citește cu atenție fiecare dintre enunțurile de mai jos și răspunde la fiecare cu Adevărat sau Fals.

  1. Unul dintre părinți încerca să-și satisfacă prin relația cu mine nevoile care ar trebuit satisfăcute de către un alt adult? (suport emoțional, sfaturi, să rezolvăm probleme împreună, să gestionăm împreună banii etc.).
  2. Acest părinte îmi ignora o mare parte dintre nevoile mele? (Motivele erau bine justificate: mama m-a crescut singură, drept urmare ne-am avut doar una pe alta; tata a rămas văduv, de aceea a trebui să fiu eu femeia în casă; ai mei se certau mereu și mă bucuram că este liniște, unde să mai fie loc și pentru nevoile mele.)
  3. Acest părinte nu avea o rețea de suport social și mă făcea să cred (simt) că suntem cei mai buni prieteni? (Mama nu avea încredere în nimeni, decât în mine. Părintele îmi spune că vom fi cei mai buni prieteni pentru întreaga viață.)
  4. Acest părinte obișnuia să se laude cu cât de matur(ă) sunt și cât de bine ne înțelegem.
  5. Acest părinte prefera să doarmă cu mine, chiar și în adolescență sau după aceea.
  6. Acest părinte se supăra și nu-mi mai vorbea dacă nu eram disponibil de fiecare dată când avea nevoie să vorbim.
  7. Acest părinte obișnuia să-mi povestească aspecte din viața sa intimă, sexuală și amoroasă.
  8. Am simțit că parcă celălalt părinte avea resentimente față de mine? (Parcă era gelos, se purta ca și cum nu ar fi OK apropierea dintre mine și mama/tata… Nu înțeleg cum ar fi fost posibil ca tata să fie gelos sau deranjat de relația noastră.)
  9. Rivalitatea dintre mine și frații mei a fost mare și zbuciumată. 
  10. Am ales să renunț la multe din planurile mele pentru a-i fi sprijin părintelui sau a-mi susține familia de origine.

*adaptare după CEIS (Childhood Emotional Incest Scale), 2020.

În cazul în care majoritatea răspunsurilor au fost Adevărat, înseamnă că ai crescut într-un mediu cu un grad ridicat al SIE.

Cărțile recomandate de Gáspár ca lectură aferentă acestui subiect sunt:

Întregul episod din #EpicTalk este disponibil video pe YouTube sau în format audio pe platformele SpotifyApple podcastGoogle podcasts și Anchor FM.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0