În viziunea mea cearta în cuplu reprezintă o luptă a celor doi parteneri pentru îmbunătățirea relației sau pentru dobândirea unor schimbări dorite. Nimeni sau probabil foarte puțini oameni se ceartă de dragul acțiunii în sine, fără să aibă un motiv, o nevoie sau o dorință. Cearta în general, și în cuplu în special este un fenomen bogat în emoții, interpretări, modificări chimice la nivelul creierului și o serie de reacții comportamentale care sunt o formă de răspuns la toate exploziile lumii interioare.
Cum ajungem la ceartă?
Cearta sau lupta cu persoana iubită este aceea perioadă în care reacțiile sau manifestările celuilalt sunt atât de intens percepute de către noi încât amigdala, (regiunea din creier responsabilă cu gestionarea emoțiilor) care funcționează ca un sistem de alarmă, se activează și transmite mesaje de Pericol! Pericol! Pericol! Acestea sunt momente în care chiar și cei mai pașnici oameni, structurile introvertite sau persoanele cu bune strategii de auto-reglare emoțională, au manifestări intense și reacții care ne pot surprinde. Toate acestea sunt caracteristici ale ființei umane și denotă reacții absolut firești în situații de pericol sau amenințare. Principala funcție a creierului uman fiind aceea de a asigura supraviețuirea noastră și nu aceea de a asigura raționalitatea și moralitatea în orice situație.
Cei mai mulți dintre noi avem tendința de a percepe cearta în cuplu ca fiind ceva ce denotă lipsa de iubire și un semnal pentru o catastrofă relațională. Studiile clinice și experiența practică ne arată că lucrurile nu stau chiar așa, cearta și diferențele de opinie sunt elemente specifice chiar și cuplurilor fericite și denotă normalitate și sănătate. Sue Johnson (cel mai apreciat terapeut de cuplu din lumea la ora actuală) este de părere că dacă într-un cuplu nu apare cearta înseamnă că partenerii sunt foarte sensibili la luptă și acesta nu este un semn de sănătate pentru nicio relație. Tot dr. Johnson spune că „Este extrem de dificil să dansăm împreună uitându-ne mereu la unde punem piciorul!“ În trecut, cele mai multe strategii psihologice de îmbunătățire a relațiilor de cuplu erau centrate pe reducerea luptelor (certurilor) dintre parteneri, azi însă se acordă o importanță mai mare atât apropierii emoționale cât și acceptării celuilalt ca ființă umană complexă (cu bune și rele).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum este un cuplu fericit?
Deseori apare întrebarea – Cum este un cuplu fericit? Care sunt elementele care definesc o relație de cuplu fericită? Răspunsurile de astăzi diferă de ceea ce am fi răspuns în urmă cu 50 de ani, azi știm cu destul de multă susținere empirică că o relație de cuplu fericită nu înseamnă lipsa certurilor sau similaritate maximă între cei doi parteneri, ci prezența susținerii emoționale. Studiile de specialitate arată că răspunsul emoțional al partenerilor este elementul central care face diferența între cuplurile fericite și cele mai puțin fericite. Reactivitatea emoțională implică încredere și conectare emoțională la partener(ă). Chiar și atunci când cei doi parteneri văd lucrurile diferit sau se ceartă, aceștia au capacitatea de a se reconecta la celălalt, au curajul de a se apropia și a recunoaște care sunt adevăratele valori ale vieții și a-și cere iertare pentru reacțiile avute. În termeni de specialitate spunem că persoanele care funcționează în acest fel au un tipar de atașament securizant (sigur).
Atunci când partenerii unui cuplu resimt un nivel crescut de distres (stres negativ), primul pas este de a analiza care este dansul negativ pe care-l repetă, care este pasul la care s-au blocat. Odată identificat acest blocaj, este important să recurgem la dezvoltarea abilităților de conectare emoțională la celălalt. Această conectare emoțională înseamnă transmiterea unor mesaje de genul: sunt aici pentru tine; contezi pentru mine; ești special(ă) pentru mine; am încredere în tine; poți să-mi împărtășești din fricile tale. Toate aceste mesaje sunt răspunsuri emoționale la nevoi umane firești: am nevoie de tine; vreau să fiu important(ă) pentru tine. Dacă într-un cuplu aceste nevoi sunt împlinite, cei doi pot să treacă peste orice obstacol sau provocare a vieții (probleme de sănătate, dezastre naturale, pierderi, etc.). Căsătoria sau relația de cuplu fericită este clădită pe o relație emoțională puternică, pe încredere și siguranță. Dacă o persoană are acces la o astfel de relație emoțională atunci sunt percepute schimbări semnificative și la nivelul încrederii în sine, a încrederii în lume și ceilalți, se îmbunătățesc abilităților de a face față stresului și chiar sănătatea fiziologică este mai bună.
În aceste condiții evitarea certurilor este nu doar imposibilă dar și inutilă, ceea ce contează cu adevărat este să ne apreciem pentru curajul de a pune în cuvinte nevoile noastre de schimbare, de a încercat să-l ajutăm pe celălalt să înțeleagă de ce vrem schimbarea și de a face tot posibilul ca cei de lângă noi să se simtă în siguranță. Într-un moment de ceartă este mult mai util să vorbim despre propriile emoții decât să analizăm comportamentele celuilalt. De asemenea ne putem asuma faptul că cearta ne-a speriat atât de tare încât am simțit că lumea noastră se prăbușește.
Concluzii
În concluzie este important să ne reamintim faptul că cercetările psihoterapeutice dovedesc că orice durere poate fi vindecată și leziunile unei relații pot fi remediate dacă ne pasă de celălalt și îndrăznim să dăm și să primim compasiune.
Cearta nu este un barometru potrivit pentru analiza problemelor din cuplu, un criteriu mult mai bun este reprezentat de distanțarea emoțională, lipsa suportului și a încrederii în ajutorul venit din partea celuilalt. Dorința de a fi important(ă) pentru celălalt nu este un semn de vulnerabilitate sau de imaturitate emoțională, ci este o caracteristică a noastră, a ființelor umane.
Când într-o situație tensionată (o ceartă) unul dintre parteneri intră la atac (blamează, critică și acuză) iar celălalt intră în defensivă (se apără, se închide, se retrage) și cei doi nu sunt conștienți de acest dans și-l repetă la infinit pe o placă de mult expirată, atunci putem spune că cearta este periculoasă deoarece îl transformă pe celălalt în inamicul nostru numărul unu. În astfel de situații abilitățile de comunicare sunt importante dar nu suficiente, avem nevoie de abilitatea de a ne detașa și de a analiza ce se întâmplă cu adevărat, cum am ajuns la acest dans și cum contribuim noi la menținerea acestui dans. De asemenea este important să recunoaștem faptul că celălalt nu este un inamic, ci un suflet care suferă pentru că s-a blocat alături de noi într-un dans învechit. În astfel de situații schimbarea partenerului nu este soluția cea mai bună, este recomandat să învățăm un nou dans care să se potrivească mai bine cu ceea ce suntem în prezent.