În declanșarea unei boli există mai mulți factori care concurează, astfel încât boala devine o consecință a unui context bio-psiho-social. Moștenirea noastră genetică, despre care se vorbește mult în literatura de specialitate, nu se activează decât într-un mediu propice, așa cum mediul poate, la fel de bine, să atenueze această moștenire. Un rol definitoriu în dobândirea unei boli cronice este atribuit, de către Gabor Maté, personalității umane, pe care o definește, evident, în corelație cu factorii menționați.
Constatările sale, bazate pe o practică îndelungată, pornesc de la observațiile pe care le făceau asistentele medicale. Confruntate zi de zi cu mai mulți pacienți, acestea puteau spune cu precizie impresionantă care dintre persoanele care veneau la control, din cauza unei suspiciuni și la recomandarea medicilor, suferea de o boală cronică.
Bolile cronice și trăsăturile de personalitate
Trăsături de personalitate cel mai des întâlnite la persoanele cu boli cronice, așa cum le sintetizează Gabor Maté în recenta sa carte, Mitul normalității, compun modelul unui om admirabil, pe care toți l-am vrea în preajma noastră, pentru a ne oferi sprijin și confort:
- o preocupare automată și compulsivă pentru nevoile emoționale ale celorlalți, ignorându-le pe cele proprii;
- identificarea rigidă cu rolul social, datoria și responsabilitatea;
- hiper-responsabilitatea, orientată spre exterior, multitasking, bazat pe convingerea că trebuie să ne justificăm existența prin a face și a dărui;
- reprimarea agresivității și a furiei sănătoase, autoprotectoare;
- nutrirea și punerea compulsivă în practică a două convingeri: „Sunt responsabil pentru ceea ce simt alți oameni“ și „Nu trebuie să dezamăgesc niciodată pe nimeni“.
Înainte de sintetizarea acestor trăsături de către Gabor Maté, un alt specialist, dr. Lydia Temoshok, făcea o observație similară, în 1987, și susținea că personalitatea de tip C are trăsături puternic asociate cu apariția malignității. Oamenii care se încadrează în acest tip de personalitate sunt cooperanți, liniștiți, neasumați, răbdători și neexpresivi în ceea ce privește emoțiile negative, în special, furia. De asemenea, acestea sunt persoane supuse autorității externe.
Alți specialiști, printre care se numără și C.O. Simonton, susțin că declanșarea bolii are legătură cu un eveniment stresant petrecut cu cel mult 18 luni înainte. Ceva care a produs o suferință resimțită ca fiind insuportabilă, pierderea unei ființe dragi, pierderea locului de muncă, pensionarea, renunțarea la unele valori importante. Ceva ce atacă ființa umană la fundamentele sale. Ideea că te simți prins în ceva fără putința de scăpare, responsabilitatea prea mare pe umerii tăi – sunt factori psihologici cu rol însemnat în declanșarea bolii.
Discuțiile cu unele dintre femeile diagnosticate cu cancer mamar au scos la iveală neplăcerile recente provocate de schimbări majore în stilul lor de viață, neplăceri cărora nu le-au putut face față emoțional și care – lucru foarte important – le-au încălcat convingerile și credințele, iar ele nu au putut lua atitudine, din diferite motive, printre care și acela că nu au vrut să îi rănească pe cei din jur. Un atac la demnitatea umană – așa poate fi considerat evenimentul exterior care provoacă o rană atât de puternică.
℗PUBLICITATE
Toate tensiunile și frustrările noastre provin din nevoia de a juca un rol care nu ne aparține, care nu ne reprezintă. Ne-a fost atribuit în mediul nostru familial, socio-cultural și profesional, ni l-am asumat și l-am dus până la capătul puterilor fizice și psihice.
Ce soluții avem?
Ce am putea face, odată ce am conștientizat că tindem să ne comportăm într-o manieră dăunătoare pentru sănătatea noastră fizică?
Gabor Maté recomandă căile spre vindecare, definită ca întregire, în cea mai recentă carte a sa: autenticitatea, autonomia, furia (sănătoasă) și acceptarea. Autenticitatea presupune să nu ne ignorăm nevoile și valorile noastre, să nu ne abandonăm pe noi înșine. Autonomia se referă la a alege cine și cum vrem să fim, pe când furia înseamnă o apărare a limitelor, iar acceptarea – „este ceea ce este“, cu alte cuvinte, recunoașterea adevărului.
Poate că nu ne-ar ajuta ca în practica noastră zilnică să includem câteva momente de reflecție în care să ne întrebăm dacă suntem „întregi“, dacă avem armonia dată de principiile și valorile noastre reale.
- „Sunt aici pentru tine, fără a ignora nevoile mele și fără a-mi încălca principiile“;
- „Sunt mai mult decât rolul meu social“;
- „Sunt responsabil pentru mine, nu sunt responsabil pentru ceea ce simt și nici pentru ceea ce gândesc ceilalți“.
Referințe bibliografice:
- Gabor Maté, Mitul normalității, Editura Herald, București, 2022;
- Creigton J.L., Mathews-Simonton S., Simonton C.O., Cum să lupți cu cancerul. Metoda Simonton: un ghid pentru pacienți și familiile lor, Editura Trei, București, 2011;
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
