Viața ne arată că legea atracției a doi parteneri într-o relație de iubire funcționează uneori pe principiul „contrariile se atrag“. Astfel încât, o persoană preocupată să îi mulțumească pe ceilalți și să fie de folos – pleaser – se va simți adesea atrasă de cineva care vrea să își exercite controlul în relațiile pe care le are – controller. Pentru început, potrivirea lor este „perfectă“. Amândoi pot împărtăși senzația că și-au întâlnit jumătatea.
La nivel de comportament (tipar) relațional, chiar se potrivesc de minune. Necesitatea unuia de a exercita controlul este intens satisfăcută de disponibilitatea celuilalt de a-i face mereu pe plac. Iar pleaser-ul vede controlul asupra lui ca un semn că se află în centrul atenției persoanei iubite, simțindu-se validat și apreciat. Însă… această potrivire de suprafață nu poate pune bazele unei fundații solide. Relația lor de iubire se va eroda treptat pentru că nu le va împlini nevoile emoționale reale.
Pleaser-ul este comparat adesea cu un cameleon pentru abilitatea lui intens dezvoltată de a se adapta și transforma în funcție de partenera(ul) lângă care trăiește. Face asta pentru că așa se simte în siguranță. Dar tendința de subordonare, de ignorare a propriilor nevoi, sentimente și limite îl face extrem de vulnerabil la abuzul emoțional. Și, în mod particular, la abuzul de tip gaslighting – reprimarea propriilor instincte, opinii, valori, credințe acordând teren și putere abuzatorului de a-i impune o altă versiune a realității.
Pleaser-ul are și o tendință puternică spre perfecționism, fiind dispus să muncească mult, să respecte toate regulile, să fie ascultător și disciplinat, ceea ce atrage după sine necesitatea prezenței unei persoane cu autoritate în viața lui. Contactul cu o persoană autoritară îi satisface nevoia de structură impusă, nevoie-vestigiu a unei copilării petrecută alături de părinți foarte critici, cu așteptări exagerate și (sau) detașați din punct de vedere emoțional. În acest mediu al copilăriei a învățat că poate primi iubire doar dacă și doar după ce se străduiește suficient de tare să atragă atenția sau să îndeplinească solicitările celuilalt.
Devine predispus(ă) la a căuta asiduu o relație cu o persoană indisponibilă emoțional, pentru a cărei iubire va fi nevoit(ă) să muncească din greu, simțind o deosebită satisfacție atunci când eforturile depuse sunt încununate cu câștigarea atenției acesteia. Cu cât a fost mai dificil procesul, cu atât reușita îi dă un sentiment mai mare despre cât de special(ă) trebuie să fie dacă a ajuns să înmoaie inima cuiva care nu se atașează și nici nu tolerează ușor alți oameni.
℗PUBLICITATE
Acest tipar inconștient este, din păcate, o capcană relațională deschisă continuu. Câtă vreme o persoană de tip pleaser are credința că iubirea este iubire adevărată doar dacă se câștigă cu efort, îi va evita cu succes exact pe cei dispuși să o iubească pentru ceea ce este și va fi atrasă către parteneri autoritari, indisponibili emoțional și chiar abuzivi.
Controller-ii pot fi parteneri de „nădejde“ într-o asemenea circumstanță. Nici ei nu au un nivel mai bun al stimei de sine pentru a crede că iubirea li se cuvine, doar că au dezvoltat strategii comportamentale diferite. În esență, nevoia lor de control vine tot din nevoia de a se simți în siguranță. Dacă au senzația că scapă lucrurile de sub control, îi năpădește spaima teribilă că defectele lor fundamentale ar putea ieși la vedere și ar putea pierde tot ce au obținut până atunci. Asta le declanșează comportamentul agresiv sau abuziv.
Cercul vicios dintr-o relație pleaser—controller începe, paradoxal, cu un dans comportamental menit a verifica nivelul de siguranță emoțională la care se află relația lor. Controller-ul își retrage periodic afecțiunea pentru a se reasigura că partenera(ul) este încă dispus(ă) să danseze în ritmul impus, obținând astfel senzația de control și siguranță de care are nevoie. Pleaser-ul, în numele „iubirii adevărate“ pe care o trăiește, renunță în mod repetat la propria putere și autonomie. Tot ce are de făcut un controller pentru a seduce un pleaser este să alterneze retragerea afecțiunii, cu oferirea ei din abundență la momentul potrivit. Îl va menține, astfel, suficient de motivat pentru a parcurge de nenumărate ori cercul vicios.
Doar că aceste comportamente mențin un roller-coaster emoțional fără sfârșit. Și câtă vreme cei doi parteneri rămân prinși în mecanismele lor inconștiente, nu vor putea obține nicicând o senzație permanentă că sunt iubiți și că se află în siguranță.
Nu există un ghid în pași simpli general valabil pentru cei aflați într-o asemenea relație, dar e de mare ajutor identificarea prezenței acestor tipare disfuncționale. Cu ajutorul unui psihoterapeut, fiecare își poate găsi propria cale pe care e nevoie să o parcurgă pentru a ajunge să aibă relații intime sănătoase. Cu toții merităm să iubim, să fim iubiți și să simțim că suntem iubiți. Și, mai ales, merităm să credem că așa ceva este posibil pentru fiecare dintre noi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
