Skip to content

Adevărul absolut, pe care orice părinte îl poate susține în primii ani de viață ai micuțului, este acela conform căruia somnul nu este liniar. Somnul nu doar că este un subiect extrem de controversat în rândul părinților, dar este pe bună dreptate un drum pavat de numeroase suișuri și coborâșuri și extrem de imprevizibil. Exact atunci când părinții răsuflă ușurați crezând că lucrurile încep să intre pe un făgaș normal și că au putut descifra tainele misterioase ale somnului bebelușului… inevitabilul se întâmplă. Auzim de-o dată afirmații precum: „Cineva mi-a schimbat copilul“, sau chiar mai rău… „Copilul meu s-a defectat“.

Ei bine nu… copilul este cu siguranță același, ba mai mult, el se află într-o plină perioadă de dezvoltare perfect normală vârstei sale, fie ea cognitivă, fie motrică, ce are consecințe și asupra somnului. Regresia este așadar reprezentată de acea perioadă de timp de câteva săptămâni, în care este afectată structura somnului celui mic, iar lucrurile par complet dereglate și lipsite de posibilitatea elucidării misterului ce dăinuie asupra sa.

Cioc, cioc – oare o regresie ne ține în loc?

În condițiile în care cel mic obișnuia să aibă un program destul de bine pus la punct, cu ore similare de culcare și cu un număr redus de treziri în timpul nopții, iar de-o dată lucrurile s-au schimbat dramatic, putem fi îndreptățiți să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu una dintre regresiile specifice vârstei. După ce excludem cauzele medicale, erupțiile dentare sau anxietatea de separare, putem orienta lupa și către o posibilă regresie.

Însă, pentru a putea concluziona dacă într-adevăr ne aflăm într-o perioadă de regresie, putem verifica următoarele aspecte:

  • A început bebelușul să aibă dificultăți la adormire sau să protesteze înainte de a fi pus în pătuț?
  • Dacă înainte bebelușul lega singur mai multe cicluri de somn, intervin mai nou multiple treziri nocturne?
  • Ne confruntăm recent cu treziri matinale?

De regulă, regresiile durează între 3-6 săptămâni, iar în primele 17 luni de viață ale celui mic ne putem aștepta la o medie de 10 regresii, care bineînțeles că sunt resimțite în mod diferit de fiecare dintre copii. Dacă unii dintre noi se pot simți mai norocoși, iar somnul celui mic este atât de bine consolidat și echilibrat încât o eventuală regresie nu a avut repercusiuni notabile, există și cealaltă extremă a bebelușilor, care resimt majoritatea regresiilor.

Spune-mi ce abilități a dobândit, ca să-ți spun ce regresie te-a lovit

Deși la prima vedere pare că aceste perioade de regresii aduc cu sine doar o tulburare a somnului celor mici, să nu uităm totuși că ele sunt direct corelate cu perioade de dezvoltare cognitivă accelerată, în urma cărora bebelușii vor dobândi noi abilități. Ca urmare a fiecărui salt mental prin care bebe trece, el va rămâne cu noi deprinderi permanente, precum târâtul, ridicatul în picioare, gânguritul și ulterior vorbitul. Cu cele mai semnificative regresii ale somnului bebelușilor ne putem confrunta la: 4 luni, 8-9 luni, 12-13 luni, 18 luni și 24 luni.

Prima dintre acestea este totodată și cea mai resimțită de majoritatea bebelușilor, întrucât este o așa supranumită „progresie“. La 4 luni are loc o modificare permanentă a arhitecturii somnului celor mici, care ajunge acum să fie similară somnului adulților. Dacă mai nou ciclurile somnului de zi se conturează acum la 45 de minute, durata ciclurilor de somn de noapte se modifică la 2-4 ore. 

Doar această prima regresie aduce modificări esențiale în cadrul structurii somnului, pe când toate celelalte sunt asociate unor prospere perioade de dezvoltare cognitivă.

Regresia de la 8-9 luni se suprapune cu perioada în care bebe merge de-a bușilea, sau chiar încearcă să se ridice în picioare. Pentru că micuțul va fi tentat să exerseze încontinuu noile aptitudini, ne putem aștepta ca și noaptea să îi fie perturbată tocmai de această nouă îndemânare. Totodată, această etapă este acompaniată și de anxietatea de separare, care atinge cote maxime în jurul vârstei de 8 luni, nevoia de conectare a micuțului fiind uriașă. 

În schimb, regresia de la 12-13 luni este confundată adesea cu tranziția la un singur somn, întrucât remarcăm refuzul cu vehemență a micuțului de a adormi la unul dintre cele 2 somnuri, iar mulți părinți se lasă păcăliți de protestele sale. Acum este și perioada în care bebelușii își fac curaj pentru primii pași, iar anxietatea de separare nu întârzie din nou să apară. Acest cumul de senzații și abilități noi cu care se confruntă cel mic va avea impact involuntar și asupra somnului.

℗PUBLICITATE



Atunci când ne întâlnim cu regresia de la 18 luni, este iminentă evoluția la nivelul limbajului, dincolo de progresele motrice precum mers, salt, țopăit etc.

Nu în ultimul rând, exact când părinții pot crede ca au deja un copil independent și un program bine consacrat, intervine regresia de la 24 luni. Aceasta se traduce de cele mai multe ori prin refuzul copilului de a avea un somn de zi, dar ar fi mult prea timpuriu.

Cinci sfaturi practice pentru depășirea perioadelor de regresie

Deși nu putem face nimic pentru a evita apariția regresiilor și trebuie să ne resemnăm cu media celor 10 regresii în mai puțin de 2 ani de viață ai copilului nostru, ar fi îmbucurător să aflăm și cum putem face față acestor momente ce nu de puține ori ne pun fie răbdarea, fie dispoziția, la încercare.

1. Găsește-ți calmul și amintește-ți că este doar o modificare temporară în somnul copilului tău (excepție fiind regresia de la 4 luni). Deși durata medie a unei regresii este de 3-6 săptămâni, este foarte probabil ca după 2 săptămâni micuțul tău să devină deja stăpân pe situație și să abordeze cu încredere noile abilități.

2. Exersează în timpul zilei noile deprinderi, pentru a evita ca cel mic să își răpească timpul necesar acestor activități, în mijlocul nopții. Întrucât fiecare salt mental vine la pachet cu o nouă perioadă de dezvoltare, oferă-i copilului spațiul și timpul de care are nevoie pentru a exersa în perioada activă a fiecărei zi.

3. Asigură-te că cel mic știe să adoarmă singur și nu trebuie să dispună de ajutor extern. Încearcă încă din primele luni de viață să îi creezi asocieri independente, fiindu-i alături în permanență, dar învățându-l să-și descopere propria metodă de adormire.

4. Formează o rutină specifică vârstei, având grijă la un mediu de somn propice (întuneric, sunete albe, jucărie de atașament) și la perioade de veghe adecvate. Astfel limităm consecințele regresiei atunci când bebelușul are deja un cadru potrivit de somn, un ritual bine împământenit și un program corespunzător.

5. Fii atent la semnele de somn ale copilului, pentru a evita o supra-oboseală ușor de atins în perioada regresiilor. Orice copil obosit, contrar miturilor, va adormi cu mai multă dificultate și va avea un somn slab calitativ, riscând chiar și o trezire matinală.

Așadar, dincolo de spaima indusă odată cu instalarea regresiei în viața bebelușilor, să nu uităm să remarcăm și privilegiile cu care vine aceasta la pachet. În urma oricărei regresii, copilul își va însuși noi achiziții esențiale pentru evoluția sa.

Sunt de două ori mamă, consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor de până în 6 ani, pasionată de parenting și relații interumane. Mă preocupă odihna celor mici și liniștea celor mari, având ca misiune să îndrum părinții spre un somn calitativ și o relație armonioasă cu copiii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0