De câțiva ani, pentru mine, începutul verii este despre Școala de vară organizată de Pagina de Psihologie și Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie (AMPP). Într-un loc de poveste, atemporal, cu o priveliște superbă către munții Făgăraș, aproximativ 40 de persoane (psihologi, psihoterapeuți, psihiatri, consilieri parentali) s-au adunat și anul acesta pentru a participa la o experiența prețioasă de învățare, vindecare, creștere și conectare.
În rândul specialiștilor din domeniul sănătății mintale, autocunoașterea și dezvoltarea personală sunt un proces necesar, nu doar pentru propria persoană, ci și pentru cei care ne trec pragul cabinetului și ne aleg să le fim însoțitori în procesele lor terapeutice sau de consiliere. Reamintirea faptului că vom putea fi o călăuză doar până în acele locuri în care noi am ajuns este extrem de importantă și ne ajută să explorăm cu curiozitate și deschidere cât mai multe teritorii din lumea noastră interioară și să ne avântăm (și) spre acele părți încă nevăzute.
Tema Școlii de vară din acest an a fost: „Conversații dificile“ – un proces de dezvoltare personală și autocunoaștere și, fiind un subiect atât de valoros, mi-am propus să împărtășesc 11 mesaje care au rămas cu mine după toate atelierele susținute de formatorii AMPP.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
- Conversațiile dificile stau foarte mult în nespus.
Ceea ce nu se spune în spațiul relațional rămâne și se simte, are o amprentă energetică. Acest lucru m-a dus cu gândul la Gabor Maté și conceptul său de mediu invizibil. Tot ceea ce nu spunem se strânge în acest mediu invizibil, iar noi simțim presiunea acestui mediu, greutatea cu care apasă. Una dintre lecțiile valoroase a stat în aducerea în discuție în grup tocmai a acelor lucruri incofortabile și dificil de împărtășit.
- Orice persoană și orice lucru au un sens.
În aproape 99% din discuțiile dificile, atunci când cineva împărtășește o experiență dificilă, are nevoie să audă: te văd, te aud, are sens pentru mine, te înțeleg.
- Discuțiile dificile apar din cauza diferențelor dintre noi.
Ceea ce avem nevoie când purtăm conversații dificile este să ne auzim și să ne vedem reciproc. Să ascultăm pentru a înțelege și nu pentru a da replica.
- Suntem cu toții work in progres.
Indiferent de numărul specializărilor și formărilor profesionale, în rolurile pe care le avem în viață, suntem în primul rând oameni, iar asta înseamnă că în viața noastră privată putem: să reacționăm în moduri total neașteptate, să facem tantrumuri, să răspundem pasiv-agresiv, să ne simțim anxioși și să avem tot felul de scheleți prin dulap, de pe care ștergem praful ocazional. Da, avem resurse, strategii, instrumente și acces la multă informație și, cu toate acestea, suntem imperfecți și suntem într-un continuu proces de creștere și dezvoltare, de aceea e necesar să normalizăm acest lucru.
- Foarte multe discuții dificile au loc doar în mintea noastră.
Poate că unele dintre cele mai dificile conversații sunt cele pe care le avem cu noi.
℗PUBLICITATE
- Experiențe diferite nu înseamnă experiențe mai puțin valide.
În încercarea noastră de a oferi ajutor, apelăm la multe instrumente și resurse care ne-au produs o experiență revelatoare și ne dorim să replicăm experiența respectivă și în cabinet, pentru a stârni în celălalt aceași revelație și simțire. Fiecare simte diferit și este suficient să simtă atât cât poate sau își dă voie să simtă.
- Vindecarea și creșterea sunt interconectate și ciclice.
Pe măsură ce mă vindec, sunt capabil să cresc și, pe măsură ce cresc, vindec și mai mult.
- Din atelierul despre furie am rămas cu faptul că aceasta este un mecanism de apărare complex și reacția unui organism perfect sănătos.
Rolul ei este să ne apere de suferința generată de nevoile cronic neîndeplinite. Este necesar să ne împrietenim cu „bestia noastră interioră“ și să o ascultăm, să identificăm ce nevoi neîndeplinite avem și să le onorăm, pentru a putea fi bine noi cu noi, ca mai apoi să fim bine și cu ceilalți.
- Să ne aducem mult mai ades în planul conștinței că spațiul terapeutic este important să fie unul de creștere și nu unul simbiotic.
- O reamintire frumoasă despre cât suntem de interconectați a venit prin faptul că firul invizibil care ne leagă s-a lăsat văzut și simțit de majoritatea participanților.
Această tabără de vară, cum ne place nouă să o numim, este de fapt o călătorie fascinantă în lumea mai puțin văzută a conexiunilor dintre „eu“, „tu“ și „noi“, parte semnificativă a vindecării noastre venind din întâlnirea cu aceste persoane care, asemeni nouă, poartă aceleași răni, au trăit experiențe similare cu noi, au experimentat trăiri, emoții, dureri și bucurii asemănătoare. Această experiență, în care ne putem simți acceptați, ascultați, înțeleși, auziți, văzuți de ceilalți, o putem considera a fi plenară. Mai mult, experiența lucrului în grup ne ajută să ne dăm seama că nu suntem singuri, că există un „eu“ în „tu“ și că împreună putem să realizăm mai mult decât pe cont propriu.
- Ca specialiști în sănătatea mintală este important să ieșim din zona de confort.
Iar asta înseamnă să ne asumăm riscuri, să ne vulnerabilizăm, să investim activ în dezvoltarea noastră personală și profesională, fără a cădea totuși în extrema în care dezvoltarea personală devine un sport de performanță.
Aștept cu mare drag și interes ediția de anul viitor. Până atunci, rămâne cu mine gândul că abilitatea de a purta conversații dificile se dobândește în timp, nu este ceva ce putem face în mod natural și automat și că putem învăța să avem discuții dificile în fiecare zi, profitând de oportunitățile de învățare care ni se arată.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
