Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanți și mai influenți scriitori ai lumii, s-a născut la Moscova, unde tatăl său a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. După moartea mamei, a plecat împreună cu fratele său la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare.
În 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sărmani, atrăgând imediat atenția criticilor, care au văzut în el un nou Gogol. Momentul crucial al vieții scriitorului l-a reprezentat însă anul 1849, cînd a fost arestat și condamnat la moarte pentru legăturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrașevski. Abia în ultima clipă sentința i-a fost comutată de țar la deportare și muncă silnică.
℗PUBLICITATE
După revenirea la Sankt-Petersburg și-a reluat activitatea literară. A început să scrie masiv, publicând mai întâi romanul Amintiri din casa morților (1861-1862) și concepând apoi seria marilor capodopere, în care se înscriu romanele Crimă și pedeapsă (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) și Frații Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literară. Cărțile sale au fost traduse în toată lumea, după ele realizându-se numeroase spectacole de teatru și ecranizări celebre.
De același autor
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
