Skip to content

Secolul XXI (care vine după revoluționarul secol XX, supranumit „secolul vitezei“) este caracterizat prin lipsa accentuată a timpului, prin inventarea unor seturi de supraviețuire (social media, pentru a ține legătura cu cei dragi sau cu colaboratorii) și, fără doar și poate, prin dezumanizare. Suntem bombardați în fiecare secundă cu știri care mai de care (de cele mai multe ori, negative), lucru care ne creează, asemeni medicilor, o imunizare pentru momentele când mai aflăm de câte o nouă tragedie. Acest lucru ar putea funcționa ca un scut (menit să ne protejeze din punct de vedere emoțional) sau, din contra, ar putea să ne scoată din zona empatică și să ne determine să rămânem (în graba noastră spre nicăieri) inumani.

O altă caracteristică definitorie a vremurilor pe care le trăim este lipsa de apreciere a lucrurilor făcute minuțios, bazate pe studii științifice și statistici, în favoarea anecdotelor, a știrilor, a stilurilor de viață în vogă, a vindecării unor boli peste noapte etc. În goana după exclusivități, după regimuri de viață care ne pot schimba existența cât am bate din palme – practic, dintr-o disperare și un cumul de nemulțumiri și frustrări – ajungem să dăm credit acestor soluții rapide, fără a așeza în spatele lor o bază reală, testată și avizată. Iar ceea nu luăm în calcul este tocmai faptul că ne punem viața în pericol, fiindcă ignorăm prețul plătit la schimb.

Toate aceste dezechilibre au, cu siguranță, o cauză. Steven Pinker (psiholog cognitiv și scriitor cunoscut pentru lucrările sale axate pe limbaj și natură umană) face o distincție foarte clară între fapte și sentimente, pornind tocmai de la constatarea că diverse personalități, persoane publice și politice sau influencer-i tind să-și formuleze convingerile raportându-se la niște aparențe bazate pe imagini sau anecdote, fără a mai verifica realitatea din punct de vedere statistic, cercetat, documentat.

Un exemplu în acest sens ar fi neglijarea numărului de facto al accidentelor rutiere, comparativ cu cele aviatice, această balanță fiind înclinată invers proporțional, din cauza evenimentelor din 11 septembrie 2001. Ceea ce se pierde din vedere este tocmai faptul că accidentul aviatic este un eveniment excepțional (desigur, cu mare impact mediatic și deloc neglijabil ca număr de victime), pe când accidentele rutiere sunt la ordinea zilei, înregistrându-se într-un număr superior (iar pentru acestea de cele mai multe ori nici nu se acționează în consecință, în scopul de a le preveni). Și, de aici, exemplele pot continua.

Toate evenimentele prezentate în buletinele de știri ajung să creeze la nivel global păreri total necorespunzătoare față de instituțiile publice, catalogând statele drept rasiste, sexiste, homofobe și cinice în privința politicilor aplicate. Argumentul unora dintre liderii de opinie este acela că țările au sărăcit după ce și-au consumat resursele proprii și, prin urmare, se orientează spre declanșarea războaielor; însă acești lideri de opinie nu iau în calcul faptul că ultimele decenii au fost caracterizate printr-o scădere a agresiunilor între state.

℗PUBLICITATE



Studiile de specialitate ne arată că dificultatea de a avea acces la originea informațiilor a făcut ca părerile subiective și cifrele obiective să fie destul de greu de delimitat, tocmai pentru că jurnalismul și sistemul educațional sunt diferite față de anii precedenți (epoca social media fiind răspunzătoare, integral, de acest fenomen).

Pinker susține că – pentru restabilirea încrederii în instituții, politici, precum și în oamenii din spatele acestora – este nevoie de factfulness (termen introdus de către Hans Rosling, Ola Rosling și Anna Rosling Rönnlund). Altfel spus, oamenii trebuie să se raporteze la date concrete, de referință, la ceva ce s-a întâmplat, o realitate ce are un istoric, la evenimente vizibile. Este extrem de important ca populația să afle niște date exacte, și mai puțin niște anecdote. Pentru acest lucru, e nevoie ca și canalele de comunicare să fie corecte, să prezinte datele cu obiectivitate, dar și cu seriozitate.

Trăim vremuri care ne destabilizează existența, însă este datoria noastră să facem ceva în acest sens. Tehnologia se dovedește extrem de importantă și reprezintă fără îndoială viitorul, dar e foarte clar că în mediul rețelelor sociale trebuie bine delimitate datele reale, statistice, de cele menite să distorsioneze realitatea.

Reumanizarea (întoarcerea la esența noastră) ar putea fi un pas important. Poate că a sosit momentul să manifestăm toleranță și grija de a-i servi celuilalt date corecte, palpabile. Totul pornește de la nivelul individului; de aceea, fiecare dintre noi ar trebui să facă ceva pentru celălalt, începând cu empatia și deschiderea de a-și asculta seamănul, de a-l ajuta și de a construi la rândul său un cerc de încredere. Suntem proiectați genetic să funcționăm interconectați, lucru pe care inteligența artificială (indiferent de toate posibilitățile sale de actualizare și dezvoltare) nu va fi în stare niciodată să-l facă. Drept urmare, întoarcerea la adevăratele valori umane și aplicare acestora la nivel micro poate crea apoi la nivel macro o restabilire a ordinii și încrederii în oameni și în instituțiile reprezentative.

România, în prezent, traversează o perioadă de confuzie și de neîncredere a cetățenilor în stat. Nivelul conflictual este în societate destul de ridicat (direct proporțional cu lipsa de empatie pe care aceștia o demonstrează față de semenii lor). Și necesar ar fi ca mediile de comunicare, dar și politicienii, precum și oamenii din spatele acestora să readucă în toate straturile societății o stare de calm, toleranță și încredere în instituții. Iar la nivel individual, o astfel de stare ar putea fi reinstaurată prin exemplu personal și prin opinii realiste, fundamentate pe fapte concrete, prin raportări statistice, dar și prin bună-credință.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0