Invitata mea de astăzi, la rubrica #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro este un artist, în adevăratul sens al cuvântului. Nu doar că transpune, prin fotografiile sale sensibilitate, liniște, pace, iubire, dar reușește să emane aceleași elemente menționate anterior și în viața reală, aceeași pe care o trăim și noi, tumultoasă și prea puțin prietenoasă. Doar că de mâine va apărea și prima sa carte, sau, mai degrabă, primul memoir românesc despre depresia postnatală, intitulat Postpartum. Despre maternitate, firesc, provocări ale vieții și emoții am discutat, în rândurile de mai jos, cu nimeni alta decât Felicia Simion.
Care a fost primul gând cu care te-ai trezit în această dimineață?
Primul gând a fost că trebuie să merg cinci minute pe jos ca să mă spăl pe dinți și să mă clătesc pe față, fără a simți însă nicio urmă de dificultate – asta pentru că mă aflu momentan într-un camping, în Grecia, lângă un sat pescăresc din apropierea muntelui Pelion. De multe ori, îmi place să ies din orice înseamnă comod, orice devine prea confortabil, prea simplu, prea cert.
Ce înseamnă meseria de fotograf, în zilele noastre când oricine se crede profesionist, doar având un gadget performant?
Nu știu ce (mai) înseamnă. Ani la rând m-am legat de această etichetă, de „fotografă“, însă anul trecut mi-am dat voie să mă eliberez de ea. Pur și simplu, cred că s-a alterat într-atât de tare sensul fotografiei, la modul general, încât am pierdut legătura cu ce a însemnat fotografia pentru mine la început, acum 17 ani, când m-am apucat de ea. Dar vreau să cred că încă mai putem face diferența între o „fotografie“ și o „poză“ și că mai există autenticitate când vorbim în pixeli.
Dacă de mâine ai fi nevoită să renunți la cariera ta, ce drum profesional ai îmbrățișa?
Cioban. Sau horticultoare. Sau compozitoare. Sau învățătoare.
Cum reușești să-ți îmblânzești gândurile nocturne?
Nu prea am gânduri nocturne pentru că, de obicei, mă pun în pat atât de obosită încât adorm aproape instant.
Ce înseamnă maternitatea, pentru tine?
Ca să răspund acestei întrebări, mă voi folosi de versurile lui Marin Sorescu:
„Cu mine se petrece
Ceva.
O viață de om.“
Care consideri că sunt calitățile tale cele mai importante?
Cu siguranță cele ce țin de invizibil, de partea nevăzută a ființei. Acolo încerc să lucrez cel mai intens.
Care este emoția care îți dă cel mai mult de furcă?
Frica – o istorie lungă și obositoare. Dar am noroc că mă ajută Aurora, fetița mea, care e un munte de Curaj și, unde mai pui, ar vrea să fie leoaică.
Cu care parte a corpului îți este cel mai greu să faci pace?
℗PUBLICITATE
Cu fruntea, că pe-acolo ar fi mintea și mintea mea e, uneori, un organ-pacoste.
Care crezi că este secretul unei relații longevive?
Să nu-l iei de-a gata pe celălalt. Să nu-l privești ca și când ar fi „al tău“.
Care este locul în care te simți cel mai în siguranță?
Grădina mamei mele.
Care este personalitatea, din peisajul autohton, care te inspiră cel mai mult în profesia ta?
Nu prea urmăresc peisajul autohton. Am învățat să nu am idoli sau muze în persoană. Ultima pe care am avut-o a fost Shakira. Aveam șapte ani.
Cât de importantă este casa în care locuiești? Care este locul preferat din casa ta?
Momentan, sunt în tranziție către un alt acasă. Nu știu dacă am mai simțit că aș fi, cu adevărat, acasă, din copilărie încoace. Dar când va fi să simt – sper eu, curând – probabil că locul meu preferat va fi terasa, care mă va conecta cu pământul și cu cerul.
Care crezi că este cea mai mare nedreptate care încă dovedește privilegiul bărbatului în raport cu femeia?
Încă sunt consternată de felul în care încă se mai apelează la forță, încă puterea e o valoare, iar vulnerabilitatea te face „defect“, încă se mai urmărește dominarea, încă ne luptăm, încă facem ierarhii, încă, încă, încă.
Care dintre rețelele de socializare stă cel mai aproape de preferințele tale de comunicare?
Instagram, pentru că simt că există acolo un sens al comunității.
Ai avut curajul și inspirația să scrii o carte, care sigur va ajuta foarte multe femei. Care este povestea „Postpartum“-ului?
Postpartum a apărut recent la editura ZYX Books, fiind publicată la trei ani de când am început procesul de vindecare, în urma unei suferințe psihice – mai concret, a unei depresii postnatale, cu care m-am confruntat în primii doi ani de maternitate. Postpartum este un memoir, o carte ca o stare, o carte ca o devenire, o carte care vorbește despre lucrurile despre care nu (prea) se vorbește, și, realmente, sper că scoaterea ei la lumină să contribuie la destigmatizarea bolii psihice.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
