Furia reprezintă o categorie specifică de emoții pe care creierul uman le creează atunci când acest minunat organ din cutia noastră craniană anticipează prezența unui pericol sau când este nevoie să acționăm urgent pentru a reduce amenințarea. Furia este o emoție de acțiune și intensitatea acesteia poate varia de la o iritare minoră, până la mânie extremă. Deși cei mai mulți psihologi și specialiști în știința emoțiilor au căzut de acord asupra faptului că furia este o emoție umană firească, în lumea reală, furia fetelor sau a femeilor este tratată diferit de cea a băieților sau a bărbaților.
O lume în care furia se simte doar la genul masculin
Adesea, indiferent că este vorba despre mesajele pe care le primesc din partea mediului familial, școlar sau societal, fetele sunt descurajate în mod activ să-și exprime sau să-și manifeste furia. În schimb, li se sugerează să rămână într-o atitudine psihologică definită de cooperare, oferire de sprijin și disponibilitate afectivă. Nu o dată și nu de două ori ne-a fost dat să auzim povești sau chiar să vedem pe stradă sau în magazine părinți sau bunici care-și dojenesc fiicele sau nepoatele, deoarece nu sunt suficient de drăguțe și de amabile. „Nu ai voie să spui asta!“, „Nu-i șade bine unei fetițe să se enerveze!“ sau „Ești urâtă când ești furioasă!“ sunt doar o parte dintre mesajele prin care afectăm în mod negativ sănătatea emoțională a fetelor și a adolescentelor.
Un studiu realizat de K.A. Martin și publicat în American Sociological Review (1998) confirmă faptul că fetelor li se spune de trei ori mai des decât băieților să folosească o tonalitate liniștită și să fie drăguțe. Astfel le este insuflat mesajul că ele sunt responsabile să mențină pacea și să nu creeze probleme, adaugă cercetătoarea americană Kristin Neff, autoare a mai multor cărți de mare succes și profesoară asociată la Universitatea din Austin, Texas.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Lucrurile probabil că nu ar avea nicio conotație îngrijorătoare sau de-a dreptul alarmantă, dacă prin reprimarea furiei, fetele și femeile n-ar avea de suferit și ar putea să trăiască o viață definită de sănătate și de împliniri. Din păcate, realitatea științifică ne arată că fetele și femeile plătesc scump la capitolul sănătate, din cauza mesajelor toxice pe care le primesc din partea mediului relațional.
După cum ne explică medicul și autorul Gabor Maté, mai multe studii realizate, de-a lungul anilor, în Germania și în Marea Britanie, au confirmat faptul că, între nodulii canceroși ai femeilor și reprimarea extremă a furiei, există o corelație indiscutabilă. Dar realitatea pare să fie și mai complicată de atât. Doi neurologi de la Clinica Cleveland au prezentat în cadrul unui congres internațional, organizat în 1990, o lucrare în care au accentuat legătura dintre scleroza laterală amiotrofică (SLA) și cât de „drăguță“ este o persoană din perspectiva trăsăturilor de personalitate. Aceste teorii și observații clinice au fost ulterior confirmate și în cadrul Cancer Nursing, care în 2000 a publicat un studiu amplu despre relația dintre cancer și furia reprimată, rezultatele acestuia reliefând cât de nocivă poate fi amabilitatea extremă, în condițiile în care sistemul nervos nu poate descărca sau elibera furia prezentă în corpul uman.
Furia situațională și etichetele ce li se atribuie femeilor
Despre stresul cronic și efectele acestuia s-au publicat nenumărate studii de specialitate și cărți, dar se vorbește relativ puțin despre stresul acut și importanța acestuia. Psihologii clinicieni și experții în sănătate mintală, din variate domenii ale științei, consideră stresul acut ca fiind o reacție necesară care ne ajută în menținerea integrității somatice și psihice. Un tip caracteristic de stres acut este și furia situațională, care vizează mobilizarea sistemului nervos într-un scop pozitiv; de exemplu, atunci când avem nevoie să ne protejăm limitele sau să dăm dovadă de autoapărare. Dreptul la furia situațională le este încălcat femeilor în mod repetat, atunci când le cerem să fie înțelegătoare și amabile, chiar și atunci când sistemele lor nervoase le indică altceva.
Psihoterapeuta feministă Harriet Lerner, autoarea uneia dintre cele mai importante cărți pe subiect (Dansul furiei), subliniază în lucrarea sa câteva dintre beneficiile evidente ale furiei situaționale, mare parte dintre acestea susținute și de dr. Neff:
- Furia ne poate determina să ne ocupăm de un aspect emoțional important al vieții noastre;
- Furia ne dă energia necesară și ne crește capacitatea de concentrare asupra a ceea ce ar putea să ne facă rău;
- Furia ne poate indica faptul că într-una dintre relațiile noastre este compromisă o parte importantă a sinelui nostru – cu referire la credințe, valori, visuri sau ambiții;
- Furia poate fi un indicator al faptului că facem sau dăm mai mult decât am vrea;
- Furia ne poate avertiza asupra faptului că alții fac prea multe pentru noi, în detrimentul propriei noastre competențe și creșteri.
Femeile și neglijarea emoțională
Din păcate, deoarece sunt condiționate de către societate și cultura civilizată să fie plăcute, liniștite și să aibă grijă cu precădere de către cei din jur, femeile sunt astfel descurajate când vine vorba despre recunoașterea și exprimarea furiei sănătoase. Iar atunci când acestea se revoltă împotriva stereotipurilor sau normelor culturale, sunt etichetate ca fiind „isterice“, „turbate“, „frustrate“, „castratoare“ sau „cățele“. El sunt descrise nu ca niște ființe umane, care simt și trăiesc, ci ca persoane lipsite de iubire și de feminitate. În timp, tabuurile croșetate în jurul furiei și al femeilor au devenit atât de puternice încât acestea nici măcar nu știu când sunt furioase. De teamă să nu fie catalogate drept iraționale sau lipsite de maturitate, fetele și femeile au învățat să se disocieze de propria furie, dezvoltând tot felul de mecanisme nesănătoase de adaptare, cum ar fi: supunerea în tăcere, certurile distructive, distanțarea emoțională și îmbolnăvirea.
Un studiu de pionierat, realizat la Universitatea din Tennessee (1990), pe un eșantion de 535 de femei, a descoperit că multe participante nu-și identificau furia sau, dacă totuși erau conștiente de prezența acestei emoții, se simțeau profund inconfortabil. Aceste studiu ne confirmă, din păcate, faptul că femeile sunt condiționate social să nu recunoască furia drept o emoție validă, iar asta le poate îmbolnăvi și lăsa fără modalități eficiente de exprimare și gestionare a furiei. Drept urmare, după cum afirmă și psihoterapeutul relațional Gáspár György, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și al Academiei de Terapie Imago din România, „femeile ajung să se simtă neputincioase, lipsite de speranță, lipsite de valoare, trăind nu doar nefericire, dar și teamă din cauză a ceea ce simt și cred că nu au voie să simtă“. Întregul proces este mai mult decât disfuncțional, după cum adaugă psihoterapeutul: „Este de-a dreptul hilar cum o emoție inerent dătătoare de forță și putere, așa cum este furia, le face pe femei să trăiască neputință, pentru că societatea nu le permite să-și recunoască și să-și exprime o emoție ce face parte din natura umană“.
Punând lucrurile într-o lumină, din nou, nu tocmai favorabilă societății, este necesar să recunoaștem că atât fetele, cât și femeile suferă în mod grav din cauza neglijării emoționale perpetue. Psihologa și autoarea Jonice Webb prezintă neglijarea emoțională ca situația de viață în care oamenii nu primesc ceea ce ar avea nevoie să primească. În acest caz, libertatea, încurajarea, susținerea și sprijinul necesar pentru a-și gestiona emoțiile din categoria furiei. Din cauza acestor forme subtile de neglijare emoțională, multe femei ajung să-și întoarcă furia spre interior, devenind o exprimare a autocriticii. Atunci când femeile se simt amenințate și nu pot confrunta pericolul acționând în exterior, răspunsul biologic de luptă este îndreptat spre interior. Femeile încearcă astfel să-și redobândească starea de echilibru și de siguranță prin critică și judecare de sine. Drept urmare, așa cum ne confirmă un studiu publicat în anul 1994, de către Campbell și Muncer, atunci când trăiesc emoția de furie, femeile tind să se judece negativ mai des decât o fac bărbații, ceea ce generează și mai multă asprime de sine. Tot astfel putem înțelege mai bine și de ce, așa cum ne-a explicat Gáspár György: „Trăim într-o lume în care femeile sunt mult mai expuse la stresul cronic și de două ori mai predispuse la depresie decât bărbații“. Femeile se prăbușesc psihic nu din cauză că ar fi mai vulnerabile decât bărbații sau mai fragile, ci deoarece greutatea disprețului de sine, a nivelului ridicat de cortizol și a inflamațiilor cauzate de activările sistemului nervos simpatic determină variații majore la nivel somatic și psihologic. Din cauză că nu-și pot descărca în moduri umane furia, femeile ajung să trăiască mai intens și pentru o mai lungă durată experiențele emoționale din categoria furiei.
℗PUBLICITATE
Psihoeducație cu privire la categoria de emoții numită furie
În cartea sa Față în față cu furia, psihologa și autoarea Adela Moldovan scrie: „Ceva ce m-a ajutat pe mine de-a lungul timpului în a învăța să-mi ghidez furia a fost să folosesc cuvinte diferite pentru intensități diferite… una este să simt iritabilitate, un ușor disconfort când ceva începe să se întâmple într-o direcție diferită decât ceea ce îmi doresc, și alta este să fiu nervoasă și să fie clar că deja este prea mult“.
Din acest punct de vedere, în literatura de profil, furia este conceptualizată ca fiind de cel puțin două feluri: constructivă și distructivă.
- Furia distructivă este o energie ostilă și agresivă, care se îndreaptă spre răzbunare sau distrugere. Este genul de furie egoistă, care nu ține cont de reguli, limite sau consecințe. Fierbințeala furiei distructive ne împiedică capacitatea de a analiza și de a vedea lucrurile într-un mod clar, putând astfel să ne facă și mult rău.
- Furia constructivă este o energie care ne ajută să ne susținem cauza și să ne apărăm drepturile, fără agresivitate sau ostilitate. Aceasta este îndreptată spre protecție, fiind genul de furie care determină curiozitate și dorință de înțelegere.
Furia constructivă are un efect pozitiv asupra sănătății mintale și fizice, este de părere și dr. Neff. Aceasta ne ajută să rămânem asertivi, să inițiem conversații dificile, să ne punem trăirile în cuvinte și să căutăm să vedem contextul din perspective diferite. Atunci când oamenilor li se permite să-și exprime furia în mod constructiv, aceștia sunt mai puțin cinici, agresivi și ostili față de ceilalți, și dezvoltă mai rar simptome de anxietate și depresie. Dar și sănătatea fizică este mai bună, exprimarea furiei în mod constructiv generând tensiune arterială mai mică. „Atunci când ne folosim energia furiei pentru a înțelege și nu pentru a distruge, ajungem să ne soluționăm mai bine conflictele și să ne exprimăm inteligența relațională“, spune Gáspár György. (Pentru mai multe informații în acest sens, vezi întregul episod din podcastul #EpicTalk, pe tema furiei femeilor.)
Furia constructivă poate fi percepută ca o adevărată forță a binelui, deoarece are ca scop prevenirea răului și redobândirea armoniei. Furia distructivă ne face să manifestăm mai multă ură și să-i privim pe cei din jur ca inamici și nu aliați în gestionarea problemelor vieții.
Cum evităm furia distructivă
Atunci când vine vorba despre gestionarea eficientă a furiei, experții în știința emoțiilor subliniază faptul că sunt de cultivat trei categorii de abilități:
- Să intrăm în contact cu sursele furiei și să ne înțelegem cât mai bine perspectiva: „Ce anume a declanșat această emoție în mine?“; „Ce predicții a făcut creierul meu?“; „Cum se manifestă furia mea?“; „Care este problema sau amenințarea reală?“, „Ce anume intenționez să schimb?“.
- Să ne exersăm abilitățile de comunicare. Majoritatea ghidurilor de inteligență emoțională consideră etichetarea și exprimarea furiei ca fiind alegeri potrivite și eficiente. Atunci când femeile sunt încurajate și ajutate să-și verbalizeze emoțiile de furie, acestea ajung să beneficieze de mai multă conectare și validare din partea mediului. Odată ce se simt ascultate și înțelese (valabil de altfel pentru toate ființele umane), sistemele nervoase ale femeilor vor putea să se liniștească și să aibă o mai bună participare la negocierea conflictelor.
- Să ne observăm și să ne întrerupem tiparele de interacțiune distructivă. Exprimarea furiei nu exonerează pe nimeni de responsabilitatea asupra comportamentelor și acțiunilor. Această responsabilizare nu trebuie confundată nici cu autocritica și nici cu învinuirea de sine. Responsabilizarea este despre a alege în mod conștient și voit să acționăm, chiar și în momente intense, ghidați de valorile și principiile noastre de viață, fără să cădem pradă tiparelor agresive sau abuzive.
Desigur că în tot acest proces, mișcarea, somnul și stilul alimentar sănătos sunt piloni de bază, alături de sănătatea emoțională. Așa cum ne reamintește Gáspár György: „Pentru a face față cu bine furiei, avem nevoie de un buget energetic corporal suficient de generos. Iar în acest sens, ne putem ajuta atât prin îmbunătățirea stilului de viață – să facem mișcare regulat, să dormim suficient și să ne hrănim corespunzător –, cât și prin ceea ce psihologia numește alfabetizare și granularitate emoțională. Mai simplu spus, să avem un vocabular cât mai bogat de cuvinte și să ne exersăm capacitatea de a discerne între variatele emoții din categoria furiei“.
După ce femeilor li se oferă un cadru optim pentru a lucra cu propria furie, studiile clinice ne arată că lucrurile se pot îmbunătăți în mod corespunzător. Acest mesaj reiese și din mărturisirile personale făcute de Harriet Lerner, Kristin Neff sau Adela Moldovan. Evident că, asemenea tuturor ființelor umane, și femeile vor continua să se simtă iritate și să devină reactive, dar odată ce au parte de competențe emoționale, vor ști cum să evite furia distructivă, fără să o îndrepte spre sine sau spre cei din jur. Majoritatea femeilor au dorința de a-și analiza consecințele furiei asupra celorlalți și să rănească cât mai puțin posibil.
Cele trei psihologe, citate mai sus, susțin că orice femeie poate învăța să facă lucrurile diferit. La fel ca bărbații, femeile pot învăța să fie recunoscătoare pentru furia lor și să o gestioneze cât mai eficient. Pot ajunge să se simtă mai confortabil în prezența furiei în așa fel încât să nu ajungă la disperare sau îmbolnăviri. Ba mai mult, după cum scrie dr. Neff în cartea Compasiunea de sine feroce, femeile pot învăța să-și combine furia cu iubirea, pentru ca forța lor de a îngriji să poată fi folosită eficient în combaterea nedreptății.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
