De cele mai multe ori, nu conștientizăm că exact primii ani de viață ai copilului, această perioadă fragilă, dar incredibil de bogată în potențial, este baza pentru tot ce urmează să devină copilul nostru. Specialiștii vorbesc despre arhitectura creierului care se formează în primii ani de viață și care susține toată dezvoltarea ulterioară: de la gândire și emoții, până la relațiile pe care le va construi copilul ca adult. Iar ceea ce facem noi, părinții, în această etapă, contează enorm: tonul vocii, atașamentul, poveștile citite, reacțiile la zâmbete sau plânsete, toate modelează lumea interioară a copilului.
În acest articol, mi-am propus să ofer o privire clară asupra unui concept fascinant și extrem de util: ferestrele de oportunitate, acele perioade scurte, dar intense, în care creierul este deschis să învețe mai repede și mai profund decât în orice altă etapă. Voi detalia ce spun cercetările recente și cum putem valorifica aceste momente în mod conștient și cu intenție.
Cum începe totul: creierul nou-născutului și sinaptogeneza
Încă de la naștere, creierul copilului trece printr-un proces intens de dezvoltare neurobiologică. Specialiștii identifică două etape esențiale: sinaptogeneza, adică formarea unui număr uriaș de conexiuni neuronale, și pruning-ul sinaptic, procesul prin care sinapsele neutilizate sunt eliminate pentru a eficientiza funcționarea creierului. Practic, creierul învață ce conexiuni îi sunt utile pe baza interacțiunilor și a experiențelor oferite de mediu. Astfel, un mediu bogat în stimuli afectivi și cognitivi contribuie decisiv la formarea unor circuite cerebrale eficiente. Sinaptogeneza permite creierului să învețe orice limbă sau abilitate, iar pruning-ul ajută la consolidarea acestora, în funcție de ce experiențe sunt repetate.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
0–3 ani: perioada de aur a plasticității cerebrale
Conform lui Masaru Ibuka1, în cartea sa După trei ani este prea târziu, în primele șase luni de viață, creierul atinge 50% din potențialul său de adult, iar la trei ani – 80%. Deși dezvoltarea continuă și după această perioadă, ceea ce se formează acum va constitui baza pentru tot ce urmează.
„Creierul uman are în jur de 1,4 miliarde de celule nervoase la naștere, dar acestea nu sunt activate încă. Ele se activează și se conectează doar dacă sunt stimulate prin interacțiuni reale și afective“1. Acest lucru înseamnă că, dacă acești neuroni nu sunt „activați“ prin experiență, ei mor sau sunt înlăturați în timpul procesului de pruning.
Deși este greu de înțeles la început, în această perioadă, creierul copilului se dezvoltă mai rapid decât oricând în viața sa, stabilind fundația pentru toate abilitățile cognitive, emoționale și sociale care vor urma. Și nu este doar o teorie care spune asta, există o serie de dovezi științifice clare care susțin că, la naștere, copilul dispune de cel mai mare număr de neuroni, iar totul depinde de felul în care acești neuroni sunt stimulați în primii ani de viață. Atunci se deschid, așa cum specialiștii le numesc, ferestrele de oportunitate ale învățării, respectiv, momente critice și unice, în care creierul este extrem de receptiv la stimuli și poate învăța fără prea mult efort.
Ce sunt ferestrele de oportunitate
Sunt acele etape din dezvoltarea creierului când plasticitatea neuronală, respectiv capacitatea creierului de a se adapta și de a se modifica în funcție de experiențele de viață, este maximă. Aceste ferestre nu sunt deschise pe toată durata vieții, ci doar în momente-cheie, în primele luni și ani, când învățarea se poate face aproape fără efort. Cu alte cuvinte, dacă în această perioadă copilul beneficiază de stimulii potriviți, abilitatea sa de a învăța devine mult mai mare2.
Un studiu coordonat de dr. John Hutton, de la Cincinnati Children’s Hospital, arată că stimularea timpurie este esențială pentru activarea acestor sinapse și pentru dezvoltarea creierului. Experiențele de zi cu zi, cum ar fi vorbitul cu copilul, jocurile, cititul, plimbările în natură, sunt activități care ajută creierul să se dezvolte armonios. Așadar, creierul nu învață de la sine, el are nevoie de stimuli din mediul înconjurător pentru a-și activa rețelele neuronale și pentru a învăța abilități esențiale.
Ferestrele de oportunitate pentru limbaj și abilități cognitive
În perioada 0–3 ani, copilul este într-o fereastră deschisă pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților cognitive fundamentale. Până la vârsta de trei ani, creierul unui copil poate învăța până la o mie de cuvinte, iar expunerea la limbajul verbal în acest interval poate face diferența între un vocabular bogat și unul mai puțin dezvoltat. De asemenea, în această perioadă, se formează conexiuni neuronale esențiale pentru abilități precum empatia, autoreglarea emoțională și înțelegerea socială3.
Deși dezvoltarea limbajului continuă și după această vârstă, studiile sugerează că în perioada 0–3 ani este cel mai ușor pentru copii să învețe limba maternă și chiar poate învăța cu ușurință o limbă străină. Absența stimulilor de limbaj în această fereastră de oportunitate poate duce la întârzieri în dezvoltarea verbală, iar recuperarea acestei perioade poate fi mult mai dificilă mai târziu.
℗PUBLICITATE
Specific, în jurul vârstei de 18 luni, este perioada cea mai oportună în care copilul face salturi semnificative în dezvoltarea limbajului. În acest moment, creierul este capabil să înregistreze rapid cuvinte și fraze noi, iar vorbitul cu copilul despre activitățile zilnice, citirea poveștilor și interacțiunile constante sunt absolut necesare pentru acest progres.
Importanța jocului și a interacțiunii sociale
Un alt factor esențial în dezvoltarea creierului copilului este jocul. În perioada 1–7 ani, copiii dezvoltă abilități de motricitate fină și de coordonare, dar și abilități ce țin de creativitate și autonomie. Prin joaca liberă, copilul învață să-și folosească corpul, să rezolve probleme și să negocieze cu ceilalți. Aceste abilități sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unei bune autoreglări și pentru construirea unui sentiment de încredere în sine. Joaca este munca copilului. Este modul în care el învață să se înțeleagă pe sine și pe ceilalți3. Prin urmare, este recomandat ca părinții să încurajeze activitățile care permit copiilor să exploreze și să învețe prin experiență directă, nu doar prin utilizarea tehnologiei.
Substanța albă, substanța cenușie și ecranele: ce spun studiile recente despre impactul ecranelor asupra dezvoltării creierului
Deși tehnologia are rolul ei în educație, expunerea precoce și în exces la ecrane poate afecta dezvoltarea creierului copilului. Pe măsură ce creierul se dezvoltă, funcțiile cognitive (memoria, atenția, raționamentul) și cele senzoriale (percepția vizuală, auditivă) se bazează pe o rețea de conexiuni neuronale dintre substanța cenușie (care procesează informația) și substanța albă (care o transportă eficient între regiuni). Studiile arată că expunerea excesivă la ecrane afectează dezvoltarea substanței albe, ceea ce influențează negativ achizițiile cognitive și de limbaj2,4.
Un alt studiu recent4 a utilizat imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a evidenția efectele expunerii digitale asupra rețelelor de procesare emoțională și control cognitiv. Rezultatele au arătat o maturizare cerebrală accelerată și artificială, care poate duce la dereglări emoționale, dificultăți în interacțiunile sociale, afectarea autoreglării sau probleme de atenție și limbaj.
Accelerarea dezvoltării cerebrale cauzată de conținut digital nu este o evoluție, ci o distorsiune a dezvoltării naturale a creierului.
Experiențele din viața reală, cum ar fi interacțiunile sociale și jocurile fizice, sunt mult mai benefice pentru dezvoltarea creierului decât expunerea la stimulii digitali. De aceea, este recomandat ca părinții să limiteze timpul petrecut în fața ecranelor, în special pentru copiii sub doi ani, conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății.
Ce recomandă specialiștii părinților pentru a sprijini dezvoltarea copilului
- Să citească zilnic copilului: chiar și câteva minute de lectură contribuie la dezvoltarea limbajului și a abilităților cognitive3.
- Să vorbească cu copilul constant: vârsta nu este o piedică, chiar și atunci când este prea mic pentru a răspunde verbal, creierul său procesează fiecare cuvânt rostit1.
- Să încurajeze joaca liberă: să lase copilul să exploreze, să construiască și să învețe prin experiențe directe cu cei din jur3.
- Să reducă timpul petrecut în fața ecranelor: prin activități care stimulează interacțiunile sociale și explorarea fizică4.
Așadar, rolul părinților în această perioadă este mult mai important decât își pot imagina. Nu este nevoie de perfecțiune sau despre a face ceva în plus, ci doar de a fi prezenți cu iubire și intenție.
Vedem cum, în primii ani de viață, copilul nu învață doar să vorbească sau să meargă: învață, așadar, cum este lumea, cum este iubirea și cine este el în relație cu ceilalți. Această perioadă nu se mai repetă. Este o fereastră de oportunitate, una optimă pentru anumite abilități, iar tot ce trăiește un copil în această perioadă va deveni fundația pe care-și va construi viața.
Bibliografie
- Ibuka, M. (2022). După trei ani e prea târziu. București: Bestseller.
- Hutton, J. S., et al. (2024). Reading, Brain Development, and Early Stimulation in Children. Cincinnati Children’s Hospital.
- Raising Families. (Stephens, R., 2023). 5 Windows of Opportunity: Make Childhood Extraordinary. https://raisingfamilies.org/blog/childhood-windows-of-opportunity/
- Huang, X. (2024). The neural impact of screen exposure in early childhood. Journal of Developmental Neuroscience.
- Cirneci, S. (2014). Fundamentele neuroștiințelor. Iași: Polirom.
- https://thescienceofearlylearning.com/science/window-of-opportunity-for-learning-language/
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
