skip to Main Content
Fericirea, O Forță Interioară Aflată în Controlul Nostru

Fericirea, o forță interioară aflată în controlul nostru

Fericirea nu este un termen folosit cu uşurinţă în conversaţiile noastre cotidiene. Pe de altă parte este un subiect larg dezbătut în literatura filosofică, în sistemele de credinţe religioase, şi mai recent este o temă amplu explorată în studii de cercetare. Mi-am propus să scriu despre fericire, fără a avea nicio pretenţie că acest text ar putea oferi răspunsuri exhaustive la o noţiune atât de complexă.

Ce este fericirea?

Fericirea este o experienţă subiectivă ce reflectă starea de bine. Unii dintre noi o considerăm ca fiind o experienţă culminantă. Alţii o asociem calității vieţii şi o corelăm cu starea de echilibru şi armonie, cu sănătatea fizică şi psihică, cu prosperitatea individuală, cu rolul şi statutul pe care îl avem în societate.

Studiind subiectul fericirii am descoperit că există o bază de date mondială despre fericire, organizată de Universitatea Erasmus din Rotterdam. Această arhivă imensă cuprinde cinci colecţii referitoare la fericire, precum o „bibliografie a fericirii“ – care cuprinde scrieri despre fericire, o altă colecţie de „măsurători ale fericirii“ care cuprinde peste 1000 de variante, o altă colecţie care analizează „fericirea în rândul naţiunilor“ etc. Tocmai existenţa acestei colecţii impresionante de date pe un subiect precum fericirea, vine să-mi releve încă o dată preocuparea intensă a fiinţei umane de a căuta un sens al vieţii corelat cu o stare înaltă de mulţumire.

℗PUBLICITATE


Aşadar, unul din obiectivele semnificative ale existenţei noastre este starea de fericire. Cred că avem un fel de năzuință internă care mocneşte în centrul fiinţei noastre şi care ne îndeamnă să căutăm să trăim mai bine şi să atingem o stare de beatitudine. De altfel, şi ştiinţa vine să-mi confirme că suntem astfel construiţi încât să tânjim spre o stare de bine, spre fericire. Însă, după ce am parcurs o serie de texte şi cercetări legate de subiectul fericirii, am ajuns la concluzia că modul în care fiecare dintre noi îşi găseşte drumul spre fericire, depinde în mare parte de propria viziune asupra vieţii, de chimia corpului, de o combinaţie între evaluarea subiectivă a realităţii precum şi de capacitatea de creare a acestei realităţi, şi nu în ultimul rând de o serie de factori contextuali. De asemenea, cred cu tărie că fericirea pe care o resimţim depinde de cultivarea propriilor virtuţi dar şi de trăirea în acord cu un set de valori pe care îl alegem în mod conştient.

Putem să privim starea de fericire şi ca o investiţie personală pe termen lung. Şi, ca orice investiţie pe termen lung, aceasta presupune efort, disciplină, răbdare şi evitarea beneficiilor pe termen scurt, care riscă să devină dăunătoare în timp. Uzul şi abuzul de droguri sau alte comportamente impulsive cu o stare de satisfacţie imediată precum cumpăratul compulsiv, pornografia, jocurile de noroc, lăcomia materială, autoamăgirea sunt indicatori nesustenabili pentru fericirea pe termen lung. La polul opus, o preocupare constantă de îmbunătăţire a propriilor noastre abilităţi şi cunoştinţe, un efort personal de a ne defini într-o variantă îmbunătăţită, grija faţă de familie, prieteni şi comunitate, împlinirea culturală şi spirituală, promovarea unui statut social în acord cu setul de valori – aceştia sunt indicatori propice pentru o stare de fericire pe termen lung. Aceştia sunt barometre propice care girează pentru investirea unei stări de fericire pe termen lung. 

În căutarea fericirii…

Starea de fericire este subiect de analiză şi discuţii din cele mai vechi timpuri. De-a lungul timpului, marii gânditori ai umanităţii au avut păreri contradictorii în ceea ce priveşte starea de fericire. Pe de o parte, unii dintre ei considerau fericirea ca o stare imposibil de experimentat, o iluzie. Schopenhauer, de exemplu, considera că fiinţa umană poate să-şi reducă starea de suferinţă, însă pentru adevărata stare de fericire este necesar să experimenteze o stare de absenţă absolută a durerii şi implicit satisfacerea deplină a tuturor dorinţelor. Aristotel, pe de altă parte, susţinea că fericirea este sensul şi scopul vieţii, iar cheia de a avea o viaţă fericită constă în eudemonism (termen ce vine din limba greacă şi care se referă la fericire) sau de a avea un suflet bun, de a avea o stare mulţumită legată de starea interioară dar şi o viaţă prosperă.

În vremurile noastre, fericirea a devenit o temă de cercetare cu protocoale de măsurare a indicilor şi de evaluare a variabilelor care determină sau care menţin starea de fericire, cu rapoarte ce oferă o radiografie a fericirii în diferite ţinuturi ale lumii. Unul din cele mai ample studii la nivel global analizează gradul de fericire pe care îl resimt oamenii în diferite colţuri ale lumii. „Raportul privind fericirea la nivel mondial“ este un sondaj care analizează şapte factori ce pot influenţa starea de fericire: venitul, speranţa la o viaţă sănătoasă, relaţiile de încredere, generozitatea, libertatea de a lua decizii, absenta corupţiei şi sentimentul de a avea un scop în viaţă. Acest raport analizează felul în care indivizii din peste 150 de tari îşi percep starea de fericire. Primul raport a fost emis în 2012. Raportul vorbeşte despre o ştiinţă a fericirii, iar în fiecare an, analizele de cercetare se concentrează pe un aspect considerat important în evaluarea fericirii; raportul din 2019 analizează starea de fericire şi comunitatea.

Analizând evoluția conceptului de fericire am constatat că tot mai des, societatea actuală consideră fericirea ca o stare mai degrabă „dobândită“ decât „atribuită“. În trecut, starea de fericirea era înţeleasă ca fiind în afara controlului uman, fiind o consecinţă a norocului, a şansei, a destinului. În prezent însă, fericirea este înţeleasă mai degrabă ca o forţă interioară, aflată în controlul persoanei. Suntem autorii propriei noastre vieţi, iar una din deciziile majore ale existenţei noastre este alegerea conştientă de a fi fericit. Deşi sunt multe momente ale vieţii când acest aspect pare dificil sau chiar imposibil, este bine de ştiut că totuşi în interiorul nostru se alfă puterea de a ne schimba starea de spirit. 

Banii şi fericirea

Nu putem vorbi despre fericire dacă nu luăm în calcul și principala variabilă a statutului economic, nivelul venitului. Ştim cu toţii întrebarea: „Aduc banii fericirea?“, așa cum știm și răspunsul: „banii nu aduc fericirea, dar știu să o întrețină“. Sunt o serie de studii ce corelează nivelul de satisfacţie al vieţii, chiar şi nivelul de fericire cu nivelul venitului.

℗PUBLICITATE


 Chiar dacă banii nu sunt un panaceu universal, viaţa este mult mai greu de suportat în sărăcie. Când nevoile de bază nu ne sunt împlinite, când ne este foame sau frig, când nu avem siguranţa unui acoperiş sau când avem multe lipsuri esențiale, starea de fericire este absentă. Nivelul venitului este foarte important pentru gradul de fericire al multor oameni. Însă, se pare că acest efect este puternic atunci când venitul este destul de scăzut, dar nu atât de puternic atunci când venitul este ridicat. Altfel spus, chiar dacă banii sunt importanţi pentru fericire, totuşi, un venit tot mai mare nu aduce după sine şi o fericire tot mai mare.

Fericirea în neuroştiinţe

Starea de bine este susţinută şi de o serie de aspecte care au la bază funcţionarea noastră neuronală, precum exprimarea emoţiilor pozitive şi refacerea după resimţirea emoţiilor negative. Procese psihice evoluate precum empatia, compasiunea, altruismul sau comportamentele prosociale sunt, de asemenea, indicatori importanţi pentru starea de bine. Cultivarea unei stări de mindfulness, practica generozităţii, sporirea optimismului sau a perspectivei „părţii pline a paharului“ – toate acestea contribuie la creşterea nivelului stării de bine, până când, de la un anumit grad în sus, putem vorbi chiar de fericire.

Emoţiile pozitive, precum bucuria, entuziasmul şi reacţiile fiziologie asociate acestora sunt universal umane, însă felul în care le resimţim şi le exprimăm ține de marca propriei individualităţi. Avem această predispoziţie, în sensul larg al cuvântului, spre o stare de bine, însă experimentarea concretă a acestei stări diferă considerabil de la o fiinţă la alta. Un anumit sistem de valori şi de credinţe, neurobiologia corpului, contextul socio-economic, precum şi reţeaua de sprijin şi de suport uman, sunt variabile extrem de importante în perceperea stării de fericire.

Există o serie de studii, printre care şi cele conduse de Meike Bartels care susţin că fericirea este ereditară, că unii oameni se nasc cu un set de variante genetice care îi face să fie fericiţi mai uşor, pe când alţii se nasc cu un set de variante genetice care îi face mai mult sau mai puţin sensibili la influenţele de mediu. Tocmai componenta genetică este cea care determină aproximativ 40% din diferenţele noastre în ceea ce priveşte percepţia fericirii. Pe de altă parte, o altă serie de studii au demonstrat că potenţialele genetice tind să se atenueze în circumstanţe dificile (un grad ridicat de sărăcie, nivel ridicat de stress, relaţii disfuncţionale) dar şi să se accentueze în circumstanţe pozitive (o stare de echilibru, de sănătate bună, relaţii bune, venit ridicat). Corelaţia dintre mediu şi gene în analiza fericirii vine să ne supună atenţiei un alt tip de interacţiune: nu ne expunem unui mediu aleatoriu, ci în mod activ selectăm şi modelăm lumea din jurul nostru – în parte, datorită genelor şi evocând reacţii în alţii, care amplifică şi ne întăresc dispoziţii determinate genetic. Cei fericiţi, zâmbitori, sociabili şi optimişti tind să caute activ situaţii care să se potrivească dispoziţiei lor (parţial genetică) şi să stârnească reacţii oportune în cei din jurul lor.

În loc de concluzie

În timp, am înţeles că nu există nicio formulă magică spre fericire, precum nu există nicio cale sigură către nefericire. Ceea ce ar putea face diferenţa în evaluarea subiectivă a vieţii noastre, ca fiind fericită sau nefericită, tine de o serie de variabile pe care oamenii le-au analizat de-a lungul istoriei umanităţii.

În final, vă las decalogul pentru un trai mai fericit, de la actionforhappiness.org:

  • Dăruieşte – Fă lucruri pentru alţii!
  • Relaţionează – Conectează-te cu oamenii!
  • Fii activ – Ai grijă de corpul tău, fă sport!
  • Conştientizează – Trăieşte-ţi viaţa într-un mod asumat şi conştient!
  • Experimentează – Continuă să înveţi lucruri noi!
  • Țintește – Stabileşte obiective pe care să le atingi!
  • Dezvoltă reziliență – Găseşte modalităţi prin care să îţi revii!
  • Cultivarea emoţiilor pozitive – Caută starea de bine!
  • Acceptă – Simte-te confortabil în pielea ta!
  • Caută un sens – Raportează-te la ceva mai presus de tine!

Oana Calnegru

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută