Epoca social media este, fără doar și poate, o eră a perfecționismului, lucru care poate evidenția multe lucruri pozitive, dar poate, de asemenea, ascunde, foarte multe aspecte nefavorabile.
Suntem la un click distanță unii de ceilalți, nu mai parcurgem kilometri întregi pentru a ne vedea, rămânem în legătură cu oameni pe care îi știm din copilărie, însă, pe de altă parte, rezumăm totul la un seen, ne exprimăm stările printr-un emoticon, evităm să ne mai vedem live, avem sute, mii de prieteni virtuali, folosim filtre, cadre, aplicații care să ne înfrumusețeze, să ne arate mai slabi, mai împliniți, mai fericiți, de cele mai multe ori, nereflectând realitatea, de facto.
Totul, de dragul imaginii false pe care n-o creăm, de teama de a nu ne pierde din strălucire și din interes dacă ne postăm necazurile, supărările, dezamăgirile pe care le trăim zilnic. Și o facem toți, fără echivoc, pentru că ăste e trendul. Ceea ce riscăm să pierdem, însă, este propria identitate. Perfecționismul zilelor noastre nu este altceva decât o carcasă pe care o îmbunătățim, zi de zi, fără să mai ținem cont de miezul acesteia, sufletul nostru.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Toate aceste good vibes pe care influencerii le afișează, pozând în familiile, vacanțele, job-urile, trupurile perfect eclatante, nu fac altceva decât să creeze o imagine distorsionată a realității, conform căreia pe ei nu îi poate atinge nimic, nu există zile mai puțin bune (în care să meargă totul pe dos), ești într-o vacanță continuă, relația este perfectă și totul pare desprins din reclame. Și ajungem să credem că asta este ceea ce ne dorim, o viață ideală, uitând că acest lucru este utopic.
Psihologii atrag atenția că viața este compusă atât din experiențe pozitive, dar și din experiențe negative, aceste din urmă fiind cele care asigură evoluția spirituală, și este absolut normal să le trăim, reprimarea acestora poate duce la apariția unor boli, dar pot conduce chiar și la moarte.
Pema Chödrön (profesor, autor, călugăr budist), susține că sentimente precum furie, frică, dezamăgire, gelozie sunt precum niște stații care ne arată exact unde am rămas blocați. Anumite emoții trezesc oportunități de învățare, de reconfigurare a traseului vieții, ca niște busole ce apar într-un moment dat, chiar dacă, la o primă vedere, pot părea adevărate catastrofe.
Experiențele negative ne scot din zona de confort, și ne aruncă undeva unde nu putem folosi cheia franceză ca un panaceu universal, dar acesta este unicul mod în care putem explora și accepta părți din noi înșine pe care societatea ne îndeamnă să le ținem cât mai ascunse sub preș. Falsa pozitivitate poate fi poarta către dezvoltarea armonioasă a bolilor mintale.
Potrivit lui Chödrön, a-i spune cuiva să gândească pozitiv, nu numai că nu îl ajută cu absolut nimic, ba mai mult, îi adâncește ideea de culpabilitate de a nu fi în stare să se concentreze pe ceea ce trebuie, atrăgând doar idei negative. Recomandarea acesteia este terapia, prezența într-un cabinet psihologic fiind soluția către rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm, inevitabil, în călătoria numită viață.
℗PUBLICITATE
Din păcate, existența noastră nu este presărată doar cu petale de trandafiri roșii, iar prietenii nu au, întotdeauna, pârghiile necesare pentru a ne scoate dintr-o anumită stare, de aceea este nevoie de o terță persoană nepărtinitoare care să ne ajute să traversăm prin durere, să înțelegem lecția pe care trebuie să o învățăm, să ne scuturăm, să ne ridicăm și să o luăm de la capăt.
Ușor de zis, dar greu de făcut, însă toată această muncă susținută asigură viitorul schimbărilor durabile. Curajul intrinsec este cel alături de care putem trece prin traumele și tristețile care ne-au făcut rău, pentru că numai așa putem experimenta viața la maximum. Este nevoie de aventuri existențiale de tot felul, pentru a le putea compara, iar rolul înfruntării suferinței scoate în evidență tocmai umanitatea noastră.
Nu trebuie să uităm că nu suntem roboți, că suntem configurați pentru a simți și raiul, dar și iadul, pe parcursul vieții. Un exemplu la îndemână și pe care îl putem face când simțim sentimente de frică, furie, gelozie, frustrare, ar fi să rămânem liniștiți și să mutăm atenția pe senzația pe care corpul o percepe, în timp ce inspirăm adânc, punând o mână pe gât, stomac, piept, în locurile în care emoția se încăpățânează să reziste. Expirația graduală ne ajută să scoatem toate „deșeurile“ și să restabilim liniștea interioară. Toate aceste trăiri ne aparțin și nu ar trebui să ne dezicem de ele, de aceea, înțelept este să nu încercăm să inoculăm nimănui o anumită stare, și cu atât mai puțin să minimizăm senzațiile pe care le percepe într-o anumită perioadă, doar de dragul falsei pozitivități.
June Singer (psiholog american, co-fondator al Institutului Jung din Chicago), sublinia că este foarte la îndemână să spui cuiva „fii tu însuți“, însă această afirmație este fără fond, atât timp cât nu știi cine ești, cu adevărat. Cunoașterea individuală este un proces îndelungat, din care învățăm continuu, de aceea, în loc să pozăm în cei mai fericiți (fără a fi, realmente), sănătos este să fim autentici și sinceri, atât față de noi înșine, cât și față de ceilalți.
Același sfat este valabil și pentru cei ce au trecut printr-o despărțire, deoarece, așa cum aminteam și la început, social media anulează această perioadă în care ar trebui să medităm și să ne „pansăm“ rănile, să vedem ce și unde am greșit și ce putem îmbunătăți în viitoarea relație. Nu primim un manual de instrucțiuni și nici nu există termene clare, bătute în cuie, fiecare individ necesită o perioadă a sa cu sine, tocmai acest lucru conferindu-ne unicitate.
Tot mai multe persoane publice ajung să se prezinte în fața publicului așa cum sunt, cu bune și cu rele, fără să se ascundă atunci când au probleme familiale sau de sănătate, ceea ce încurajează fanii să procedeze la fel. Specialiștii susțin astfel de poziții publice, deoarece, la nivel societal, este o mare nevoie de o educare și de o deschidere a oamenilor în a-și expune problemele și fricile, anxietățile cu care se confruntă, fără să simtă rușinea de a fi puși la zid, atunci când o fac.
Un alt sfat ar fi identificarea unor persoane apropiate nouă cărora să ne putem descărca, care să ne cunoască și să ne simtă suficient de bine atunci când lucrurile scapă de sub control, fericirea mimată conducând doar către furtuni interioare generatoare, automat, de afecțiuni fizice și psihice, deopotrivă.
Nu trebuie uitat nicio clipă că viața este despre noi și nu suntem datori nimănui să pozăm în ceva ce nu suntem. Despre astfel de probleme cu care ne confruntăm, la nivel relațional și individual, vom vorbi în data de 26 octombrie, la București, în cadrul celui mai mare eveniment de promovare a sănătății relaționale #EpicTalk2019.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
