Când spun fiica ta, sora ta sau prietena ta, mă refer și la partenerii lor. Infertilitatea este o problemă de cuplu, așa cum o spun și statisticile. Știați că unul din patru cupluri întâmpină provocări în a procrea? Și mai știați că:
- 30% din cupluri au cauză feminină;
- 30% din cupluri au cauză masculină;
- 30% au atât cauză feminină cât și masculină;
- 10% se confruntă cu așa-numita „infertilitate inexplicabilă“
Infertilitatea este clar o provocare a cuplului, dar, cu toată onestitatea vă spun, greul cade pe umerii femeii. Sub nicio formă nu vreau să minimalizez impactul emoțional pe care îl are și asupra partenerilor noștri, dar sutele de injecții, urcatul pe masa medicului ginecolog de nenumărate ori, tratamentele pe care le luăm și efectele neplăcute pe care le pot avea ele, anesteziile generale, frica de a nu reuși să devii mamă sau sentimentul de vină sunt doar o parte din pietrele de moară pe care femeia le „cară“ în mod direct și, prin asociere, și partenerul ei.
Majoritatea oamenilor nu înțeleg de ce problemele de fertilitate provoacă atât de multă durere și, prin urmare, femeile și partenerii lor sunt adesea lăsați să sufere în singurătate.
Oamenii oferă înțelegere și empatie celor care trec, de exemplu, prin moartea unei persoane dragi, un divorț sau diagnostic dificil, dar prea puțin pentru cei care se confruntă cu infertilitatea.
Câteva idei cu care putem sprijini o femeie sau un cuplu care se luptă să aibă un copil
1. În primul și primul rând, documentează-te. Înțelege ce înseamnă infertilitatea ca boală și cum te poate afecta medical și emoțional. Nu spun să citești un tratat întreg, dar câteva articole de pe internet vor fi suficiente. Din fericire, există din ce în ce mai multă deschidere pentru acest subiect încă tabu. Dacă ar fi să încerc să rezum câteva idei principale pentru ce înseamnă infertilitatea, v-aș spune că:
- Infertilitatea este o boală, ca orice altă boală. Nimic rușinos, nimic de ascuns și nimic contagios.
- Când se pune diagnosticul de infertilitate: după un an de încercări dacă cuplul are sub 35 de ani și după luni de încercări dacă cuplul are peste 35 de ani.
- Sarcina nu este soluția pentru infertilitate, ci tratamentele sunt soluția și sarcina este rezultatul.
- Călătoria spre a deveni părinți poate dura luni sau ani.
- Metodele de reproducere umană asistată au evoluat foarte mult în ultimii ani. De la începuturile fertilizării in vitro și până în zilele noastre, s-au născut peste 8 000 000 de copii în întreaga lume datorită acestei proceduri. Din nefericire, această procedură este extrem de costisitoare (aprox. 5000 de euro în Romania, plus diverse analize) și uneori trebuie să faci mai multe pană te vezi cu copilul în brațe.
- Tratarea problemelor de fertilitate poate provoca o imensă durere emoțională, și marea majoritate a cuplurilor aleg să parcurgă această călătorie în singurătate… din păcate.
2. Abține-te, în general, de la întrebări de genul: „Când faci și tu sau faceți și voi un copil?“ Sau „nu ți se pare că deja este vârsta pentru un copil?“ Fie vorba între noi, astea sunt întrebări pe care să nu le pui nimănui, indiferent că se luptă cu infertilitatea sau nu. Dar încercați să vă puneți în papucii cuiva care se chinuie să aibă un copil și primiți întrebarea asta. O veți simți exact ca un pumnal în inimă.
℗PUBLICITATE
3. Dacă știi că sora ta, fiica ta sau prietena ta împreună cu partenerul au o călătorie dificilă spre a deveni părinți, atunci te rog din suflet să eviți întrebări de genul „ce ați mai făcut?“ sau „aveți vreo veste bună?“ Genul acesta de întrebări nu își au locul pentru că nu fac altceva decât să zgândărească unde oricum rana sângerează. Încercați să vă comportați normal și așteptați ca apropiații voștri să vă spună singuri care este situația. Nici consolări de genul „lasă, că nu toată lumea are copii“, „puteți să adoptați“ sau mila din priviri nu ajută deloc.
4. Mai ales, nu dați sfaturi despre infertilitate, dacă nu v-ați confruntat cu asta. Sunt sigură că nimic din tot ce am menționat aici nu se face cu rea voință. Din contră, știu că totul este pornit din dragoste și din bune intenții. Doar că în cazuri sensibile, cum este acesta, sfaturile pot să cadă „greu“ sau pot fi chiar greșite. Daca aveți propria voastră poveste de luptă cu infertilitatea sunt convinsă că știți exact ce să faceți și ce să nu faceți, ce să spuneți și ce să nu spuneți.
5. În cazul în care aveți copii, nu îi „fluturați“ prietenei care se luptă să aibă un copil. Încercați să nu îi trimiteți poze cu cel mic de dimineața până seara și să îi povestiți ce mai mănâncă și cum se mai joacă. Este extrem de dureros, vă rog să mă credeți, pentru că știu ce înseamnă. Și dacă rămâi însărcinată, te rog să nu te superi că prietena ta nu va fi în stare să vină la „baby shower“. Se bucură enorm pentru tine că aștepți un bebeluș, dar îi plânge inima că nu așteaptă și ea.
6. Dacă vezi că persoana dragă ție începe să se izoleze și nu mai are chef de vorbă sau să se vadă cu tine, dacă vezi că iți răspunde monosilabic la orice întrebare, dacă și-a pierdut zâmbetul de pe buze și nu mai are chef de viață, să știi că este un mare semnal de alarmă și înseamnă că are nevoie de suport. Cu cât călătoria spre a deveni părinți este mai lungă, cu atât mai greu îți vine să crezi că vei deveni mamă și, ușor, ușor se instalează depresia. Nu trebuie ajuns acolo. O să mă întrebați cum să îi dați sfatul de a căuta pe cineva când tocmai ce v-am zis să nu dați sfaturi. Cel mai simplu este să trimiteți un link cu un articol despre impactul emoțional al infertilității. Și o inimioară după. Sau să îi trimiteți sugestie de grup pe Facebook unde sunt numai femei cu aceeași călătorie și vă recomand cu căldură „Stop Infertilitatea“ sau „Fertilizare in vitro, noi vrem copii“. Suportul este esențial în a ajunge cât de cât echilibrată emoțional la capătul acestei călătorii.
La finalul zilei, te invit să fii alături de fiica, sora sau prietena ta cu multă dragoste, empatie și tăcere. Să ai întotdeauna la tine o îmbrățișare, un zâmbet cald și un umăr de sprijin. „Totul va fi bine“ nu sunt cuvintele pe care cineva care se luptă cu infertilitatea își dorește să le audă. Dar are mare nevoie să știe că ești acolo!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
