Skip to content

Florian Rus este unul dintre cei mai apreciați artiști și compozitori din România. În 2019, a lansat împreună cu Mira piesa care a avut cele mai multe difuzări la radio din acel an, Străzile din București ocupând timp de zece săptămâni locul întâi în topurile locale. Florian Rus a avut și alte colaborări de succes cu numeroase artiste apreciate în spațiul românesc: AMI, Nicole Cherry, Ioana Ignat, JO și EMAA.

Florian are capacitatea de a pune chiar și cele mai profunde sentimente în versuri, reușind să ofere o viziune optimistă în orice împrejurare. De curând, a lansat piesa Până atunci. O piesă plină de emoții în care își transpune sensibilitatea, vorbind despre necesitatea de a trece prin momente dureroase pentru a ajunge la acea fericire necondiționată. Începând cu acorduri de chitară lente și terminându-se într-o notă pozitivă, datorită amestecului de instrumente, într-un ritm de salsa, Până atunci reprezintă o călătorie a stărilor.

Dacă ar fi să descrii legătura dintre muzica ta și psihologie, ce cuvinte ai folosi?

Aș folosi cuvântul prietenie și colegialitate. Îmi place să fac psihologia și muzica să lucreze împreună. Amândouă servesc oamenii și „unde-s doi, puterea crește“, cum se zice în popor.

Oamenii își doresc să fie bine, să crească, să fie împliniți, fără să treacă prin durere. Experiența ta de viață ce-ți arată, putem să evităm durerea?

Din timpul meu petrecut pe planetă, am ajuns la concluzia că durerea e cel mai bun învățător. Bineînțeles, atunci când suntem atenți și conștienți de ea. Totodată, e total inevitabilă. Într-un mod sau altul, îți va vorbi la un moment dat. Cred că încercarea de a evita durerea e echivalentul alergatului în cerc. Dacă vrei să schimbi peisajul sau să simți că te îndrepți totuși spre o destinație, e bine să stai un pic de vorbă cu suferința ta.

Care sunt cele mai importante lecții de viață pe care le-ai învățat din momentele de durere sau de suferință?

Una dintre lecțiile pe care sper că le-am învățat cu adevărat e că orice mizerie bagi sub preș, ți-o va sufla vântul în față la un moment dat. Sau, cu alte cuvinte, orice lucru nerezolvat te va vizita în altă formă mereu și mereu.

De curând, ai lansat piesa „Până atunci“, ale cărei versuri ne-au ajuns la suflet. Ce te-a inspirat și ce intenție ți-ai setat cu această piesă?

M-a inspirat un citat dintr-o carte de Orion Carloto care spunea: „Progresul înseamnă să dansez pe piesa pe care obișnuiam să plâng“. În plus, m-am gândit cât de greu e să iei decizia de a sta cu suferința ta, pentru a o înțelege într-un climat atât de stimulant ca acela în care trăim astăzi. Ai o paletă largă de distrageri și de plăceri care mai de care mai atrăgătoare. Obții dopamină la click și iubire printr-un swipe. Cu atât conținut și informații disponibile, e ușor să nu mai fim atenți la ce ne conține pe noi. Intenția mea a fost să-mi spun mie și celor care trec prin ceva greu că e firesc să sufere o perioadă. Și că drumul ăsta mai greu poate avea cea mai frumoasă destinație.

Am aflat și că versurile sunt ale tale… care este povestea din spate, cum a arătat procesul de scriere?

Cred că am scris prima strofă și refrenul în zece minute. A fost unul din momentele alea magice pe care orice artist și le dorește. Acel moment când se așază și inspirația la masă cu tine. Strofa a doua a venit ceva mai târziu, într-o noapte fără somn. Unul din puținele momente când mă bucur de o insomnie.

℗PUBLICITATE



Se întâmplă să te inspiri din cărți de psihologie atunci când scrii sau totul se bazează pe trăire, simțire și experiență de viață?

Cărțile de psihologie cu siguranță și-au pus amprenta pe modul meu de a gândi. Și m-au făcut să reevaluez sau să văd din alte unghiuri și experiențele personale. Deci e clar o combinație. Nu cred că aș fi putut scrie doar „din cărți“.

Dacă ar fi să recomanzi o carte de psihologie sau psihoterapie care s-ar potrivi cu această piesă, care ar fi aceasta?

Nu știu dacă se potrivește perfect cu piesa asta, dar vă pot recomanda The Six Pillars of Self-Esteem, de Nathaniel Branden.

Este posibil ca într-o zi să dansăm pe piesa pe care în trecut am plâns?

Dacă nu credeam că e posibil, nu mai scriam nicio piesă despre asta. În mod clar e posibil pentru toată lumea și, cred eu, se aplică oricărei situații, oricât de grea ar fi ea.

Cum stă treaba cu ordinea lucrurilor, întâi speranța sau suferința?

Cred că pot coexista. Poți suferi și poți avea speranță în același timp. Nu cred că e o situație de „oul sau găina“… 

Care este acel mesaj pe care ți-ai dori să-l fi auzit sinele tău mai tânăr atunci când se simțea copleșit de durere?

Dragă eu mai tânăr, în viitor ți-am scris o piesă și vreau să o ascultăm împreună atent. Spre finalul ei există un pasaj făcut special să putem dansa împreună. Dă-i un play.


Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0