Florin Scripca, sau Chef Foa, este cel care a adus în România conceptul de street food, transformând gastronomia într-o artă în adevăratul sens al cuvântului. Provine dintr-o familie numeroasă, în care și ceilalți doi frați au îmbrățișat aceeași carieră și, în egală măsură, experiența alături de celebrul bucătar Jamie Oliver și-a lăsat amprenta asupra parcursului său profesional. În prezent, este și antreprenor în domeniul Horeca și, în curând, îl vom putea urmări la ProTV, în cadrul show-ului MasterChef. Până atunci, îl putem cunoaște mai bine prin intermediul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, de pe paginadepsihologie.ro.
Care este geneza numelui Foa?
A pornit de la Marius, fratele meu mai mare. Când eram mici, nu putea să pronunțe Florin, l-a transformat în Foa și așa a rămas. Practic, sunt Foa de când mă știu și gătesc tot de pe atunci [râde].
Care este mâncarea ta preferată?
Se schimbă în funcție de starea de spirit. Dar all-time favorite, în vârful preferințelor, indiferent de starea de spirit, aș spune că este Jamón-ul, mai precis Jamón Ibérico Pata Negra. I love it.
Cum este să împarți aceeași pasiune pentru gătit cu frații tăi?
Distractiv, mai ales la adunările de familie. Am făcut asta de mici și aș zice că suntem norocoși că am avut pasiuni similare. Gătitul era un obicei de familie – de voie sau de nevoie, când rămâneam singuri, iar în timp a rămas la fel. Chiar dacă pentru fiecare dintre noi este și job, pasiunea a rămas aceeași, iar când ne întâlnim iese spectacol.
Unul dintre hobby-urile tale este tâmplăria. De unde vine această înclinație?
Nu doar tâmplăria, ci și pielăria. Mă relaxează foarte tare să lucrez în lemn sau piele. Chiar ziceam la un moment dat că, dacă nu ajungeam în bucătărie, sigur m-aș fi ocupat de una dintre celelalte două pasiuni ale mele.
Așa am crescut. Am fost trei băieți și cumva toate lucrurile astea au venit firesc. Având și o înclinație spre ele, nu a fost complicat să prind gustul și să le dezvolt.
Ai lucrat pentru Jamie Oliver. Cum ai descrie acea experiență?
„Am lucrat pentru Jamie Oliver“ e mult spus. Am făcut training într-o bucătărie de-a lui Jamie Oliver, din divizia de catering „Fabulous Feast“, și am avut noroc să o împart cu fratele meu, Shoo.
Experiența a fost una fabuloasă pentru că am învățat o abordare străină la vremea aceea, o abordare interesantă, cu suflet și pasiune pentru mâncare, pe care am încercat să o reproducem în București, prin 2002.
Toată perioada aia de la Fabulous Feast a fost o gură de aer proaspăt în gastronomie, iar după revenirea în țară a devenit o experiență crucială pentru cateringul românesc.
Ce te face cu adevărat fericit?
Să fac pe altcineva fericit(ă). Așa aș sintetiza. Aș putea spune că este un soi de egoism, căci dacă fac pe altcineva fericit(ă), de fapt, mă fac pe mine fericit, dar tot cred că ieșim pe plus amândoi.
Dacă ar fi să renunți la meseria de bucătar (în contextul pandemiei și afectării anumitor ramuri profesionale), ce drum profesional ai alege?
Mereu am spus că dacă nu ajungeam în bucătărie, sigur m-aș fi ocupat de una din celelalte două pasiuni ale mele: tâmplăria sau pielăria. Am deja antrenamente în ambele, așa că sunt pregătit.
Care este acel sfat de parenting pe care l-ai primit în familie și îl pui in practică, la rândul tău?
Tata avea mai multe vorbe care mi-au ghidat copilăria, dar una care cred că e foarte importantă în societatea actuală și pe care le-o insuflu și copiilor mei este „cu rușinea mori de foame și trebuie să ai un pic de tupeu“. Evident, vorbim de echivalentul curajului, nu de sensul peiorativ al tupeului.
℗PUBLICITATE
Care sunt micile tale plăceri care îți condimentează viața?
Cea mai mare plăcere acum este somnul, căci a devenit un lux [râde].
Îmi place să mă răsfăț și să îmi fac mici bucurii, însă ele depind mult de context: uneori, somnul este o plăcere, alteori, o zi la pescuit cu fiul meu, alteori, o cină cu soția sau o programare la masaj.
Care este titlul de ziar scris despre tine pe care ai vrea să-l citească băiețelul tău?
„Chef Foa continuă să facă dreptate ingredientelor, indiferent de vremuri.“
Ce așteptări ai de la noul sezon MasterChef?
Aș vrea să fie plin de concurenți foarte pasionați, care vor să se folosească de platforma MasterChef – imensă, de altfel – pentru a se pune pe hartă.
Dacă îți place bucătăria, iubești să gătești, atunci MasterChef e șansa ta să spui și să arăți lumii cât ești de pasionat. Și câte ești dispus să pui în joc pentru asta, căci e nevoie de voință de fier și de sacrificii, dar și de multă creativitate și spontaneitate.
Cum ai descrie risipa alimentară din rândul populației române?
Risipa alimentară e cumva generată și susținută tot de societate, pentru că ea îți vinde tot felul de lucruri și te îndrumă să îți iei ceva nou, mai bun, mai frumos și să uiți ce ai deja (în frigider, în dulap, în casă etc.).
Dacă am fi cumpătați, nu ar mai fi risipă, însă e multă risipă pentru că avem și multă ispită în jur, fie ea în online sau în offline.
Cât de mult contează pentru tine să fii apreciat în mediul online?
Mi-am început cariera la o vârstă fragedă, iar atunci era mult despre demonstrat. Mult ego, deci. Care, cumva, la vremea respectivă m-a ajutat, căci m-a forțat să devin tot mai bun. În doze echilibrate, această foame de a demonstra că ești cel mai bun face bine, dar devine toxică în cantități mari și dacă se întinde perioade prea lungi de timp.
Cam asta se întâmplă și în online. Dacă totul este despre apreciere și confirmare, ajungi să trăiești pentru asta și uiți de tine.
Pentru mine, acum, bucătăria este despre joacă și a mă simți bine. Iar online-ul este doar o unealtă pentru a le insufla și altora aceste lucruri.
Câte ore petreci pe social media și care este aplicația ta favorită?
Din ce în ce mai puțin, căci îmi rămâne mai mult timp pentru acțiunea care se întâmplă în fața ochilor. Cel mai mult stau pe YouTube, apoi Instagram, Spotify, Soundcloud, Apple Music.
Ce părere ai despre psihoterapie?
Orice în moderație e bun, așa că și psihoterapia consumată în moderație este binevenită. Iar, uneori, chiar ea te poate ajuta să îți găsești moderația în alte aspecte alte vieții.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
