Întotdeauna m-a uimit „până când moartea ne va despărți“, expresie spusă întotdeauna cu mult zel, împreună cu jurămintele de nuntă și, de necrezut, sunt persoane care stau sub același acoperiș cu un om peste jumătate din viața lor, cel puțin un mare procent dintre ei.
În încercarea de a înțelege această magie de cursă lungă, Drake Baer a stat de vorbă cu Brian Gleason, LCSW, co-fondator „Exceptional Marriage“ împreună cu soția sa, Marcia, care este asistent social. Ei sunt co-autori ai cărții Exceptional Relationships: Transformation Through Embodied Couples Work, sunt împreună de aproape patru decenii, ceea ce presupune o anumită intimitate și angajament la modul cel mai serios. Din ceea ce Gleason a văzut în practica sa, motivul major pentru care cuplul are probleme se datorează faptului că nu au cultivat ceea ce el numește fluență emoțională în ei înșiși – și este tonul după care ar trebui să ne ghidăm în alegerea unui partener potențial.
Noi pur și simplu nu suntem pregătiți să vorbim în limbaj emoțional — Brian Gleason
Limbajul emoțional este o abilitate care poate fi învățată foarte ușor. Într-o relație intimă, simți în mod constant un fel de emoție – poate fi dor, anxietate sau bucurie. Ar fi de datoria acelora dintre noi, interesați în a avea relații reale pe termen lung, orientate spre dezvoltare în cuplu (este cu adevărat posibil), să fim capabili să punem acele emoții în cuvinte, pentru ca partenerul să știe ce se întâmplă. „Cu cât suntem mai capabili să punem într-un fel de limbaj și să-i transmitem partenerului nostru că acestea sunt trăirile noastre interioare în acest moment, cu atât mai multă empatie există în relație. Reversul – cu cât mai puțin pot eu să spun aceasta este trăirea mea interioară, cu atât mai mult partenerul meu va reacționa la comportamentul meu exterior, de multe ori cu judecată și frustrare mai degrabă decât cu empatie“ spune el.
Exemplu – într-o dimineață ești la micul dejun cu partenerul tău și ești extrem de îngrijorată de întâlnirea cu șeful tău din această dimineață. În loc să-ți pui această temere în cuvinte și să-i spui partenerului ceea ce simți, te zgâiești continuu la telefon.
℗PUBLICITATE
În acest caz, spune Gleason, partenerul tău răspunde doar la comportamentul tău exterior, ceea ce poate duce la neînțelegeri, reacționând astfel: „Asta e ceea ce faci mereu, nu ești niciodată disponibilă, nu ai niciodată vreo inițiativă, ești întotdeauna preocupată de telefonul tău!“ Fără o deschidere, partenerul tău nu poate răspunde la experiența ta interioară. Dar dacă vei învăța să-ți exprimi trăirea – atât timp cât este necesar pentru a vă conecta, experții în relaționare spun că este esențial pentru relație. Astfel, în locul unui conflict, veți obține o alianță, precizează Gleason. Dacă îi spui partenerului „Sunt foarte îngrijorată de această întâlnire de astăzi, îmi fac griji să n-o dau în bară, munca mea este în pericol, promovarea mea este în pericol, nu vreau să iasă rău. Nu sunt sigură că sunt pregătită – care este sfatul tău? Ce altceva crezi că ar trebui să fac?“, aproape în mod inevitabil, vei avea parte de suport și te vei alege cu: o îmbrățișare, un compliment, o asigurare.
În schimb, folosind un comportament de evitare a contactului, de a te retrage în interiorul tău pentru a face față anxietății, nu vei face altceva decât să-i dai partenerului tău ocazia de a răspunde comportamentului tău observat.
Partenerul tău nu are nici cea mai vagă idee de ceea ce se întâmplă cu tine, și ceea ce se întâmplă este de fapt foarte important; el crede că te uiți pe Facebook, cum faci de obicei, și cu asta furtuna interioară se stârnește – el se simte frustrat că se lovește de un zid, tu ești frustrată că nu ești înțeleasă.
Inconsistența în ceea ce privește exprimarea stării interioare amorsează un conflict, în timp ce fluența amorseză cooperarea. În loc de ciorovăială, găsiți strategii. „Dintr-o dată, există o alianță“ spune Gleason.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
