„M-am dus la protecția copilului și am dat peste un om – să-i dea Dumnezeu sănătate acolo unde este, am zis că toată viața, când mă rog la Dumnezeu am să-l pomenesc pe omul acela – și omu’ ăla m-a ascultat. Am simțit prima oara că cineva crede-n mine. Și a fost ceva nou să simți că cineva te ascultă si că cineva te bagă în seamă efectiv. Și a zis: ok, uite, facem așa. El știa povestea, mă rog, avea dosarul meu. Noi cei de la casa de copii, noi nu avem poze, noi avem un dosar, atât.“ Un om care a ascultat-o a fost punctul de turnură în viața unei femei abuzată ani de-a rândul de soțul ei, abuz pe care l-a acceptat pentru că, așa cum spune ea, asta era realitatea ei, altceva mai bun nu știa. Abandonată de mică de tatăl natural, bătută crunt și la un pas de a fi violată de tatăl vitreg, a fost o vreme crescută de bunică și în adolescență a petrecut câțiva ani și la casa de copii. Un astfel de start în viață nu-i oferă unei femei multe șanse de a ajunge într-o căsnicie fericită.
Cele mai multe dintre femeile abuzate în copilărie se refugiază în relații, din care ies cu și mai multe răni. Dacă reușesc să iasă. Asta se întâmplă atunci când cineva le vede sau le ascultă. În cazul acestei femei, care și-a găsit curajul de a-și spune povestea în cadrul proiectului Fragile, funcționarul care a ascultat-o și niște cunoștințe care au ajutat-o au făcut-o să înțeleagă că merită o altfel de viață. Încet-încet s-a pus pe picioare, a devenit studentă la facultatea de Drept și a reușit să aibă o casă care să le asigure ei și celor cinci copii siguranța și liniștea care le-au lipsit toată viața.
Povestea proiectului Fragile
Fragile s-a născut din gândul actriței Ioana Flora că s-ar putea folosi de talentul și vizibilitatea ei pentru a spune poveștile unor femei care nu au voce și putere. Împreună am documentat poveștile unor femei cu experiențe de viață complet diferite, provenind din medii diferite pe care apoi le-a interpretat într-o serie de documentare video.
Fragile spune poveștile de viață a zece femei:
- mama unui copil diagnosticat cu autism;
- o femeie care a practicat prostituția și apoi s-a salvat prin credință;
- o femeie de succes care s-a crezut Wonder Woman până când viața a lovit-o;
- o femeie care a trăit în stradă împreună cu cei trei copii;
- o femeie care după ce a locuit mulți ani în străinătate s-a întors în România și a decis să candideze la Primăria satului în care locuia;
- o învățătoare pe care darul de a preda a salvat-o de la depresia suferită din cauza morții fiului ei;
- o femeie care a trăit 40 de ani în relație de co-dependență cu tatăl abuziv;
- o antreprenoare care luptă pentru emanciparea femeilor de la țară, unde bărbații fac legea;
- o tânără care fiind bătută de iubitul ei începe să caute explicații pentru toate relațiile toxice în care a intrat;
- și o femeie care își reface viața după abuzurile prin care a trecut împreună cu cei 5 copii.
Toate aceste mărturisiri sunt pe de o parte niște drame personale, dar și niște exemple incredibile de reziliență, iar pe de altă parte o imagine fidelă a felului în care sunt tratate femeile în societatea noastră. Ele aduc în discuție probleme sistemice ca violența domestică și abuzul emoțional, sărăcia, locuirea în condiții de precaritate maximă, îmbătrânirea femeilor, prostituția, presiunile venite din partea familiei sau societății și efectele lor.
Vulnerabilitatea sau veriga ce unește umanitatea
Experiența Ioanei de a intra în pielea tuturor acestor femei care i s-au destăinuit și încercarea de a le spune poveștile cât mai autentic au fost pentru actriță profund vindecătoare. Cuvintele acestor femei, experiențele prin care au trecut, au „locuit-o“ pe actriță schimbând felul în care se raportează la sine însăși dar și la societate. „Am pornit în acest proiect dorindu-mi să ajut, să vorbesc despre vulnerabilitățile femeilor în situații dramatice, grele, să spun poveștile femeilor încercate. Ajungând la final de proiect, mi-am dat seama că am vorbit despre ele din frica de a vorbi despre mine. Am ajuns la final asumându-mi propria vulnerabilitate. Mi-am permis să mă las să fiu imperfectă și pentru prima oară în mulți ani să nu îmi fie rușine, să pot să nu știu, să mă doară și să las să fie văzut acest lucru. Simt că o povară se dă ușor jos de pe mine. Și e foarte eliberator!“
℗PUBLICITATE
Întreg procesul creativ a fost unul extrem de delicat, pentru că materia primă au constitut-o emoțiile. Fragile vrea să contribuie la o cultură a vulnerabilității, iar a-ți împărtăși povestea cu cei din jur contribuie la o astfel de practică colectivă de asumare și procesare a experiențelor traumatizante. Până la urmă, a-ți spune povestea, mai ales dacă e una dureroasă, este un act de generozitate.
În calitate de scriitoare și antropologă, am participat la procesul de documentare a poveștilor și îmi este clar că tot timpul am crezut că poveștile au darul de a vindeca, dar acum am simțit-o la fiecare pas: când am ascultat poveștile, când le-am citit și recitit încercând să le găsesc esența, când am văzut-o pe Ioana spunându-le, și de fiecare dată când cineva a zis: „poveștile astea trebuie spuse, cum pot să ajut?“. Acest proiect a fost pentru mine un schimb de daruri. Eu am avut de oferit darul ascultării. Și am primit în schimb zece mari lecții de viață, despre ce înseamnă să ai putere chiar și atunci când te simți neputincioasă sau, din contră, despre cum renunți la putere pentru a-ți îmbrățișa vulnerabilitatea.
Împreună suntem mai puternice
Proiectul Fragile își propune să contribuie la construirea unei adevărate rețele de sprijin pentru femeile care au nevoie de ajutor și care nu știu de unde ar putea începe procesul de vindecare. Prin relatarea poveștilor unor femei învingătoare, Fragile are misiunea de a da curaj și, mai mult, de a le conecta pe femeile aflate în situații dificile cu ONG-uri sau cu alte persoane care le pot ajuta să treacă peste clipele grele, să-și afirme independența și să-și construiască un nou drum. Acest lucru poate fi făcut deja inclusiv prin intermediul platformei fragile.live, acolo unde femeile care vor să-și împărtășească poveștile sau cele care au nevoie de ajutor pot contacta echipa de proiect și pot fi puse în legătură cu organizațiile care să le ofere îndrumare și speranța că viața lor poate fi și una frumoasă, împlinită, liniștită.
Am fost tare impresionată de reacțiile pe care oamenii din jur – femei și bărbați – le-au avut după lansarea proiectului. Pe de o parte, am fost surprinsă de faptul că mai mulți bărbați decât m-aș fi așteptat au rezonat la poveștile spuse pe platforma fragile.live, empatizând cu protagonistele. Pe de altă parte, în mod previzibil, aceste povești au declanșat procese foarte puternice în privitori, făcând să recunoască propriile abuzuri prin care au trecut și pe care ori nu le-au identificat ca atare ori despre care nu au avut curaj să vorbească.
Ioana Mischie, regizoare: „Pentru mine, FRAGIL(E) facilitează o conștiință colectivă care aduce împreună tipologii feminine multi-generaționale, din medii rurale și urbane, din registre sociale, economice, spirituale diametral opuse. Pe măsură ce sunt expuse, diferențele devin treptat asemănări. Ca proces exploratoriu, este similar unui palimpsest – fiecare episod sondează răni adânci, invizibile privirii. Ca gramatică vizuală, filmul devine un microscop care compune, descompune, recompune identități în parcursul lor către auto-vindecare. Am folosit metodologiile documentarului creativ ca pe o pânză prin care filtrăm unicul ingredient etern din fiecare dintre noi – povestea de viață. Pe măsură ce o ascultăm, îmi place să cred că începem să conștientizăm cum împreună putem co-scrie o definiție mai blândă și mai empatică a feminității“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
