skip to Main Content
Frica – Cimitir Al Visurilor Neîmplinite

Frica – cimitir al visurilor neîmplinite

Frica este o emoție puternică provocată de o amenințare reală sau imaginară, care ne provoacă o senzație de tensiune și un impuls puternic de a fugi. Dar este o emoție naturală. Încă din copilărie, suntem învățați să fim persoane prudente, să ne luptăm cu fricile proprii și să fim curajoși. Totuși, este important să ne dăm seama că frica nu este o problemă în sine, dacă rămâne la funcția sa principală – aceea de a ne avertiza de existența unei probleme, a unui pericol real. Frica ce acționează ca un impuls de auto-protecție și ne mobilizează să ne îndepărtăm de situațiile periculoase reprezintă ceea ce în psihologie se numește „frică pozitivă“. Astăzi, fricile cele mai mari se referă la ceea ce s-ar putea întâmpla. Astăzi, ne este frică de a nu fi iubiți, doriți, de a fi respinși și de a ne simți nefolositori. Psihologia cognitivă susține că ne este frică din cauza gândurilor noastre, în timp ce curentul culturalist ne spune că ne este frică pentru că am învățat să ne fie frică.

De multe ori, când ne este frică, imaginația noastră lucrează la cote maxime. Ne imaginăm lucruri și situații mult mai grave decât sunt în realitate. Apar scenarii care mai de care mai sumbre. Anticipăm evenimente, ne generăm frici imense și ne declanșăm o stare de anxietate. Imaginația ne plasează într-o stare de frică pură, care ne poate paraliza sau accelera comportamentul într-un mod ridicol. Dar care e stadiul final al reacției în lanț cauzate de frică? Amintirile. Toate evenimentele ce ne-au declanșat frică rămân gravate în memoria noastră, deoarece sunt deosebit de stresante și au un puternic impact emoțional.

Răspunsul fiziologic la frică declanșează eliberarea adrenalinei, care permite utilizarea celor două strategii de supraviețuire: fuga sau lupta. O asemenea descărcare chimică permite activarea și creșterea funcției neuromusculare și reducerea senzațiilor de durere, pentru a genera un răspuns optim la pericol.

Franklin D. Roosevelt a identificat frica drept un dușman puternic, care se află în interiorul fiecăruia – un dușman care poate secătui vitalitatea și deforma viziunea unei persoane, înlocuind-o cu îndoiala de sine (care duce la înfrângere).

Când conștientizăm că viața nu ne este în pericol, frica devine utilă. Ea ne indică adesea anumite zone pe care ar fi necesar să le explorăm. Frica poate transmite un mesaj menit a ne ajuta să ne îmbunătățim viața, dacă suntem dispuși să o ascultăm. Totuși, nu este de fiecare dată un semnal care să ne oprească din a face lucruri – cu excepția cazului în care ne aflăm într-un pericol fizic real. Ea poate fi un semnal că e posibil să ne apropiem de ceva autentic. Frica este o experiență în spatele căreia poate sta ascunsă o nevoie pe care o reprimăm. Dacă alegem să ne trăim viața fugind de frici care pot fi explorate, vom rămâne doar la ceea ce știm, lipsindu-ne de posibilitatea de a afla ce anume ar fi putut fi sau ce s-ar fi putut întâmpla.

Brené Browndoctor în domeniul asistenței sociale, profesor-cercetător la Colegiul Postuniversitar de Asistență Socială din cadrul Universității din Houston spune așa: „Curajul e contagios. De fiecare dată când alegem curajul, îi facem pe toți cei din jurul nostru un pic mai buni și lumea puțin mai curajoasă.“

Depășirea fricilor noastre trebuie să înceapă odată cu identificarea lor și apoi cu decizia de a le înfrunta cu curaj.

Curajul este o virtute universal admirată, iar indivizii curajoși din toate culturile au supraviețuit în timp și au devenit eroi ai generațiilor viitoare. Pentru unii, curajul înseamnă escaladarea unui munte, pentru alții, înseamnă a vorbi în public. Curajul nu ne scapă de frică, ci doar o temperează.

Tot Brené Brown, referindu-se la curaj, spune: „Odată ce ne-am angajat să fim curajoși, noi nu mai putem da vreodată înapoi. Ne putem ridica de jos atunci când cădem, când dăm greș și când ratăm, dar nu ne mai putem întoarce vreodată în punctul de plecare, anterior asumării curajul și căderii. Curajul transformă însăși structura noastră emoțională.“

Din păcate, de multe ori, viața continuă fără ca noi să ne îndeplinim întregul potențial. În cele din urmă, ajungem la cele mai bune vieți mediocre, din cauza deciziei B în loc de A, pe care am luat-o din frică. Incapacitatea noastră de a depăși ceea ce ne terorizează și ne paralizează sufletul ne împiedică să ne mișcăm în mod liber prin viață. Dacă nu avem curajul de a depăși eșecul sau adversitatea, vom fi nevoiți să ne asumăm faptul că am fi putut face mult mai mult decât am făcut.

Leslie Calvin „Les Brown“, autor și speaker motivațional american afirmă: „Cimitirul este cel mai bogat loc de pe pământ, pentru că aici găsiți toate speranțele și visurile care nu au fost niciodată împlinite, cărțile care nu au fost niciodată scrise, cântecele care nu au fost niciodată cântate, invențiile care nu au fost niciodată împărtășite, care nu au fost niciodată descoperite – tocmai pentru că cineva era prea fricos să facă primul pas și să își împlinească visul.“

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută