Atunci când miroase a pericol, fie că este unul real sau imaginat, știm în mod cert că frica vine să ne salveze. Exact ca o alarmă ce semnalizează o situație periculoasă, scopul fricii este de a ne determina să ne orientăm atenția către amenințarea percepută, pentru a-i face față cât mai bine și mai eficient.
Frica este o emoție simțită de oameni și de animale deopotrivă, cu mențiunea că la om aceasta capătă o semnificație socială și poate fi menținută, chiar amplificată de gândurile pe care ne concentrăm. Astăzi, ne temem de război, de moarte, de vorbitul în public, de abandon, respingere și conflict, ne temem de judecată, de eșec și de singurătate, de nou, de progres, de asumarea propriei vulnerabilități, iar lista poate continua.
Nu alegem să ne fie frică și aceasta pentru că nu ne putem controla procesele afective. Ar fi simplu dacă ar fi așa. De asemenea, nu putem să ne prefacem că nu simțim frică și nici distragerea atenției nu este de folos pe termen lung. Tot ce putem face în fața unei avalanșe de emoții, indiferent de intensitate, este să le acceptăm, să le înțelegem și să învățăm să răspundem în fața și sub influența lor. Aceasta este, de fapt, marea provocare.
Teoriile cognitiv-comportamentale ne vorbesc despre importanța gândurilor în reglarea emoțională și comportamentală. Regula de bază ne spune că gândurile dau naștere emoțiilor, emoțiile ne conduc către comportamente, iar comportamentele pot întări gândurile inițiale. Acestea din urmă sunt exprimate prin limbaj. În funcție de direcția principală de orientare desprindem limbajul intern (vorbirea cu sine) și limbajul extern (oral sau scris).
Noi comunicăm permanent cu mediul interior și exterior iar maniera în care o facem ne influențează enorm starea.
Cum poate arăta vocea ascunsă a fricii?
Dr. Edith Eva Eger, un renumit psiholog american de origine maghiară, prezintă în cartea sa, Darul, următoarele cinci elemente drept minciuni pe care ni le spunem nouă înșine atunci când frica ne ghidează:
Trebuie
Când vorbim de parcă am fi forțați, obligați sau incapabili, așa o să și gândim, ceea ce înseamnă că așa o să ne și simțim și, în consecință, așa o să ne și purtăm. Devenim prizonieri ai fricii: „Trebuie să fac asta sau altfel…“. Autoarea ilustrează în carte limitarea (incapacitatea de a alege) la care ne supunem folosind în exces cuvântul „Trebuie“ și compară sintagma aceasta cu trebuințele fără de care nu am putea supraviețui: de odihnă, hrană, respirație etc.
Sugestie practică: Putem înlocui cuvântul „Trebuie“ cu: „Vreau“, „Aleg să“, „Pot“, „Am oportunitatea să“.
„Trebuie să fac curat“ devine „Aleg să fac curat“. „Trebuie să îmi fac temele“ devine „Pot să îmi fac temele în următoarea oră“. „Trebuie să ne întâlnim“ devine „Vreau să ne întâlnim“. „Trebuie să particip la concurs“ devine „Am oportunitatea să particip la concurs“. Iată cum o schimbare atât de mică ne poate da atât de multă putere.
Încerc
Un alt element care dezvăluie un limbaj al fricii este „Încerc“. Și acesta, ne spune autoarea, poate să fie o minciună. Atunci când spunem „Încerc“ nu înseamnă că o să și facem ci că „pierdem frâiele propriei persoane“. Sunt momente în care dorim să dăm dovadă de bunăvoință și ne surprindem spunând acest cuvânt. De multe ori, din teama de a spune „Nu“, folosim „Încerc“ sau „Poate“. În adâncul sufletului nostru răspunsul este „Nu“, însă din frica de a fi judecați, respinși sau abandonați evităm să o spunem direct.
℗PUBLICITATE
Sugestie practică: Atunci când ne surprindem spunând „Încerc“ putem stabili pe loc o dată exactă a punerii în practică a respectivei activități. Exact ca un obiectiv SMART (specific, măsurabil, ușor de obținut, relevant și stabilit în timp). „Încerc să fac sport“ devine „O să merg să alerg la stadion pentru 45 de minute, luni, la ora 17:00“. „Încerc să te ajut“ poate deveni „Te voi ajuta diseară, la 18:00“ sau „Te-aș fi ajutat cu mult drag, însă perioada aceasta sunt foarte ocupat și la limită cu sarcinile de la serviciu“.
Nu pot
Edith Eva Eger afirmă că atunci când zicem „Nu pot“, ceea ce spunem de fapt este „Nu o să“ − „Nu o să accept“. „Nu o să cred“. „Nu o să scap de frică“. În terapie am cunoscut mai multe valențe ale lui „Nu pot“. Am învățat să fac diferența între „Nu pot“, „Nu știu cum“ și „Nu vreau“.
Sugestie practică: Dacă în spatele lui „Nu pot“ stă „Nu știu cum“, putem continua cu întrebarea: „Sunt dispus să aflu?“. Dacă răspunsul este pozitiv, sunt șanse foarte mari ca în cele din urmă să pot. Dacă răspunsul este negativ, înseamnă că „Nu vreau“ și în consecință, „Nu o să…“. Când spun „Nu pot“ îmi iau puterea. Când spun „Nu știu cum, dar sunt dispus să învăț“ sau „Nu vreau“, vorbesc dintr-o poziție de siguranță și putere și nu rămân cu impresia că sunt incapabil. Tocmai acest gând de neputință repetat („Nu pot“) poate să întărească un tipar bazat pe frică.
Niciodată – Nimeni – Întotdeauna
„Niciodată nu o să fiu bine“. „Niciodată nu am reușit“. „Nimeni nu mă place“. „Nimeni nu mă poate iubi“. „Întotdeauna mă încurc atunci când vorbesc în public“„. Întotdeauna greșesc“. Aceste extreme sunt folosite des în limbajul cotidian, uneori fără să realizăm, alteori pentru a sublinia importanța anumitor argumente. Chiar dacă nu sunt întotdeauna 100% adevărate, suntem înclinați să le folosim aproape tot timpul. Astfel, putem ajunge să perpetuăm un ciclu de comunicare negativ care ne va crește treptat frica și anxietatea. Când spun „Nu o să fiu niciodată bine“ mă setez pentru eșec și suferință. Dacă îmi repet că „Niciodată nu am reușit“ voi pierde speranța reușitei. Când consider că „Nimeni nu mă poate iubi“, mă pot înstrăina și pot deveni de neiubit. Când spun că „Întotdeauna greșesc“, pot ajunge să nu mai încerc. Este foarte greu să înflorim, să creștem și să ne dezvoltăm atunci când folosim o gândire în alb și negru.
Sugestie practică: Adoptă un limbaj specific zonei gri, zonei neutre. Exemple: „Niciodată nu am reușit“ devine „Am avut o mulțime de momente în care am reușit și am avut și momente în care am eșuat“. „Nimeni nu mă place“ devine „Sunt o mulțime de oameni care mă plac, dacă sunt suficient de atent, și probabil că sunt și oameni care nu mă plac“. „Întotdeauna greșesc“ devine „Am momente în care greșesc și învăț ceva, dar am și momente în care mă descurc grozav“.
Dacă
Există momente în care frica devine mai mare decât pericolul și se întinde în timp. Numim această trăire anxietate. Aceasta este o stare de neliniște, îngrijorare, uneori teamă nemotivată și apare ca o frică legată de „Dacă“. „Dacă mă fac de râs?“, „Dacă nu o să mă descurc?“, „Dacă o să eșuez?“, „Dacă mă refuză?“, „Dacă…?“. „Dacă mă fac de râs, nimeni nu mă va mai iubi“. Când ne creăm astfel de scenarii, folosim limbajul fricii. Și cu cât urmărim mai activ aceste scenarii, cu atât mai mare devin suferința și nesiguranța.
Sugestie practică: Atunci când ne surprindem spunând, de exemplu: „Dacă nu o să mă încurc?“ putem adăuga intenționat opusul acestei idei: „Dar dacă o să mă descurc?“. Adesea facem abstracție de lucrurile, aspectele, evenimentele sau fenomenele pozitive, le percepem ca fiind firești și ne concentrăm doar pe probleme, cu scopul de a le rezolva. Însă în această manieră pierdem, fără să ne dăm seama, optimismul și deschiderea. Atunci când vizualizăm constant potențialele pericole mai mult decât lucrurile bune, începem să trăim într-o stare de alertă, pregătiți oricând pentru mobilizare și apărare. Cu timpul, devine epuizant. Ajută, de asemenea, să ne reamintim constant că în cele mai multe dintre cazuri, scenariile nu ne sunt de folos și nu sunt adevărate. Putem împărtăși cu cei dragi gândurile pe care le avem și atunci când anxietatea devine copleșitoare, cea mai curajoasă decizie poate fi aceea de a cere un ajutor specializat.
Închei acest articol cu o idee pe care am auzit-o la workshop-ul „Primește iubirea pe care o dorești“, organizat de Gáspár György: energia ta este acolo unde este și atenția ta!
Vă încurajez, în această notă, să fiți atenți la limbajul pe care îl folosiți și să faceți o prioritate din transformarea limbajului fricii în limbajul puterii și al curajului. Vă reamintesc: gândul este creator! El dă naștere emoțiilor, iar acestea ne ghidează comportamentele.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
