skip to Main Content

Să presupunem că o persoană cu care aveți o relație apropiată este hipersensibilă, că îi e frică de faptul că s-ar putea să o abandonați, pare dependentă de dumneavoastră și vă idealizează, dar, atunci când vă certați, își schimbă radical părerea. Uneori, e impulsivă, are o imagine de sine instabilă, astfel încât eșecurile o fac să se îndoiască de sine exagerat, iar reușitele îi dau un imbold euforic. De asemenea, ați remarcat că se angajează în comportamente de risc și în comportamente de autovătămare. Posibil ca la un moment dat să își fi plănuit sinuciderea și să vă spună frecvent că resimte un vid interior. Este posibil ca, în necunoștință de cauză, aceste aspecte să fie confundate cu depresia, tulburări de panică, dependența de droguri, alcoolismul, tulburările bulimice.1 Însă, dacă unele dintre punctele de mai sus sunt stabile în timp, e posibil ca persoana să aibă tulburarea de personalitate borderline. Conform DSM-5(Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburărilor Mentale), ar trebui îndeplinite 5 din 9 criterii ‒ ca o persoană să aibă doar aceste trăsături accentuate, să îndeplinească criteriile și să aibă un tip pur de personalitate, ar însemna să ne mutăm în lumea categoriilor.

Să înțelegem tulburarea de personalitate borderline

În realitate, faptul că avem nevoie de 5 din 9 criterii înseamnă că putem avea 259 de combinații de profiluri de personalitate borderline, ceea ce face ca lucrurile să devină complexe. Înainte să credeți că o persoană are această tulburare de personalitate, ar trebui să o convingeți să discute cu un psihiatru și cu un psiholog clinician și să înțelegeți că nu e suficient să aibă trăsăturile enumerate mai sus, deoarece într-o anumită măsură, cu toții le avem.

Ceea ce contează e frecvența acestor aspecte, intensitatea și modul în care afectează viața persoanei sau a celor din jur. 

În cazul tulburărilor de personalitate, trăsăturile devin prea accentuate, rigide, nu îi permit persoanei să se adapteze la mediu și pot implica suferință. 

Tulburările de personalitate nu există, în realitate, în tipuri pure. De aceea, categoriile din manuale ridică uneori probleme, iar demersul e completat de abordarea dimensională, care analizează nivelul unor trăsături ce complică adaptarea. O persoană care îndeplinește criteriile pentru o tulburare de personalitate e probabil să îndeplinească criteriile și pentru altele. De asemenea, ele se pot asocia cu alte tulburări, cum ar fi tulburările depresive, anxioase, cele legate de consumul de substanțe.3

Personalitățile borderline au dispoziția schimbătoare, se înfurie repede, se ceartă des și se îndoiesc ușor de sine1.

℗PUBLICITATE



Țineți cont și de faptul că prevalența, conform ICD-10,4 (un alt manual al tulburărilor mintale) este de 1-2%, iar 10% dintre cei afectați ajung să se sinucidă.

Persoanelor care au probleme legate de anumite trăsături de personalitate sau au tulburări de personalitate le este greu să gestioneze imaginea de sine, să se autoregleze emoțional și să gestioneze interacțiunile sociale.3

Cum gestionăm relațiile cu astfel de personalități?

  • Cunoaște-le cognițiile fundamentale, adică acele gânduri devenite convingeri și tipare, uneori, folosite fără să ne dăm seama. Spre exemplu, în cazul personalităților borderline, ele ar putea suna așa: „Sunt neajutorat și vulnerabil“; „Lumea e rea și periculoasă“; „Sunt total inacceptabil“. Persoana nu trebuie să le exprime direct. În general, aceste convingeri sunt exprimate prin comportamente, cum ar fi frica de abandon și conflictele care se nasc atunci când simt că nu li se oferă suficientă atenție.
  • Încearcă să ai un comportament consecvent. În acest fel, le poți oferi siguranță și pot simți că au pe cine conta, deoarece ei sunt deja instabili. Astfel, pot contracara mai ușor frica de abandon. 
  • Încurajează, în loc să critici. Caută acele comportamente dezirabile și spune-i persoanei că le apreciezi. Ai putea să spui: „Am apreciat mult atunci când…“; „Mi-ar plăcea să faci mai des…“.
  • Bate fierul cât e rece, nu cât e cald. Deoarece sunt hipersensibili și instabili din punct de vedere emoțional, cel mai indicat ar fi să gestionezi situațiile atunci când sunt calmi, deoarece pot privi mai obiectiv situația.
  • Încurajează-i să apeleze la psiholog și la psihiatru, deoarece există anumite terapii potrivite pentru această tulburare, spre exemplu DBT, terapia dialectic-comportamentală sau cea centrată pe scheme, dezvoltată de Jeffrey Young, dar și medicație.
  • Dacă o asemenea personalitate te enervează, nu e o idee bună dacă o ignori, deoarece simțindu-se abandonată, relația s-ar putea deteriora și mai rău. 
  • Atunci când critici, centrează-te pe comportament, nu critica  persoana. Spre exemplu, poți spune: „Mă deranjează că ai întârziat, putem găsi o modalitate pentru a ajunge la timp?“, în loc de: „Ești nepăsător și neserios, deoarece mereu ajungi târziu“. 
  • Transformă  critica în cerere și dă dovadă de empatie. Ai putea formula fraze de tipul: „Îmi doresc să…“; „Înțeleg situația, știu că nu e ușor, dar…“.
  • Personalitățile borderline pot avea acel sentiment de vid, nesimțindu-se înțelese și confortabil în propriul corp. Dat fiind că le e frică de abandon, o persoană care să le înțeleagă trăirile poate fi extrem de importantă, iar suportul social are multiple beneficii.3
  • Deși adolescenții nu sunt diagnosticați cu tulburarea de personalitate borderline, există factorii de risc și factori de protecție în momentul în care adolescentul îndeplinește unele dintre criterii. Spre exemplu, suportul oferit de părinți e un factor de protecție. Dacă părintele își ajută copilul hipersensibil să își regleze emoțiile și să rămână implicat în activități culturale, sportive, riscul pare să scadă. În acest caz, părinții au nevoie de răbdare pentru a se adresa adolescentului când vor ca acesta să facă ceva, fără să îl facă să se simtă invalidat.3

Tulburarea de personalitate borderline este complexă, iar uneori nu este identificată, deoarece se confundă cu alte tulburări. Chiar dacă relațiile cu astfel de oameni pot semăna cu a zbura cu un avion ale cărui motoare pot lua oricând foc, există vești bune. Pe parcursul timpului au fost dezvoltate tipuri de terapii psihologice care ajută la atenuarea acestor trăsături și comportamente, medicamente, dar și date care arată faptul că evoluția tulburării este favorabilă după 40 de ani, când se mai diminuează impulsivitatea. De asemenea, după cum punctează psihologia relațiilor, este important să vedem dincolo de orice tulburare sau etichetă clinică, mecanisme de adaptare – mai exact, strategii pe care o persoană a fost nevoită să le dezvolte pentru a supraviețui sau a face față adversităților vieții.


Bibliografie:

  1. Lelord, F., Andre C. (2022). Noile personalități dificile. București
  2. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.).
  3. Speaking of Psychology: What is borderline personality disorder? With Carla Sharp, PhD
  4. World Health Organization (WHO). (1993). The ICD-10 classification of mental and behavioural disorders. World Health Organization.

Vlad Denisa-Andreea este studentă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihologie, din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Scrie din pasiune pentru știință și din dorința de a face studiile științifice cât mai accesibile, pentru a ne putea bucura împreună de descoperirile din psihologie prin care înțelegem mai bine ce se întâmplă cu noi, dar și cu cei de lângă noi.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0