Începutul de iunie aduce o nouă ediție The Inner (conferința stării de bine), iar unul dintre vorbitorii ediției din acest an este dr. Fuschia M. Sirois, profesor de psihologie, psiholog și cercetător. Dr. Sirois este una dintre cei mai cunoscute voci la nivel mondial care abordează subiectul procrastinării. Autoare a unor cărți de succes precum Procrastination: What it Is, why It’s a Problem, and what You Can Do about it și Do It Now: Overcoming Procrastination, prezintă cauzele și consecințele procrastinării, dar și relația dintre aceasta și modul în care ne reglăm emoțiile. Pe baza experienței de peste două decenii în cercetarea procrastinării, oferă soluții ingenioase care susțin mii de oameni în călătoria lor de combatere a acestei practici problematice. Pentru a afla mai multe despre gestionarea procrastinării, dar și despre workshopul pe care-l va susține în România, am invitat-o pe dr. Sirois la un interviu în exclusivitate pentru Pagina de Psihologie.
Care este definiția procrastinării și cum știm că suntem un „procrastinator“?
Procrastinarea este amânarea voluntară și inutilă a începerii sau realizării unei sarcini importante pe care ne-am propus să o îndeplinim. Amânăm deși știm că asta ne va afecta negativ pe noi și pe ceilalți. Uneori este necesar să amânăm o activitate pentru a îndeplini o alta mai urgentă, sau pentru că cineva ne-a rugat asta. Însă niciuna din aceste situații nu este procrastinare, pentru că lipsește intenționalitatea amânării.
Care sunt principalele cauze psihologice ale procrastinării?
Deși multă lume crede că procrastinarea este o consecință a lenei sau a proastei gestionări a timpului, nu acestea sunt adevăratele cauze. Când ne simțim leneși, nu avem energie să facem nimic. Totuși, mulți procrastinatori sunt foarte implicați în alte activități mai puțin importante decât ce ar trebui să facă. De asemenea, sunt foarte puține dovezi științifice că proasta gestionare a timpului duce la procrastinare. Acest mit se bazează pe observația că persoanele care procrastinează nu reușesc să respecte termenele limită, prin urmare trebuie să aibă probleme cu timpul.
De fapt, motivul adevărat al procrastinării este o problemă legată de reglarea emoțională. Când procrastinăm, încercăm să facem față emoțiilor dificile stârnite de acea sarcină. Dacă acea sarcină ne provoacă stres, anxietate sau frustrare, sau chiar nesiguranță, și nu știm cum să gestionăm acele emoții, atunci lăsăm deoparte acea activitate. Evitând acea sarcină, evităm și emoțiile negative pe care ni le stârnește, deci procrastinarea ne oferă o scăpare în fața acelor emoții. Evitarea este rentabilă pe termen scurt, de aceea procrastinarea este repetată și poate deveni un obicei pentru unii oameni. Însă ușurare nu durează mult și rușinea cauzată de procrastinare revine.
Cum funcționează scenariile interioare care ne mențin în procrastinare?
Scenariile noastre interioare, sau „dialogul interior“, ne mențin în bucla procrastinării prin câteva procese. Studiile arată că, după ce procrastinează, oamenii au gânduri repetitive, automat negative despre ei și comportamentul lor. Gânduri precum „de ce nu pot finaliza lucrurile pe care le încep„ și „sunt dezamăgit de mine însumi“ generează și mai multe emoții negative de rușine și vinovăție. Acestea se adaugă emoțiilor negative care au dus inițial la procrastinare, crescând șansele să procrastinăm în continuare, ca o modalitate de a gestiona aceste emoții dificile. În plus, ne convingem singuri că viitorul nostru eu va fi mai pregătit să facă față acestor emoții și sarcinilor pe care le amânăm în prezent. Ne putem spune că vom avea mai multă energie, ne vom îndoi mai puțin de noi înșine și vom fi mai capabili să gestionăm emoțiile negative, prin urmare este în regulă să amânăm sarcina până când vom fi mai pregătiți să îi facem față. Dar la un moment dat sinele nostru din prezent devine sinele din viitor, care amână și el sarcina, din cauza acelorași dificultăți.
Care este legătura dintre perfecționism și procrastinare?
℗PUBLICITATE
Perfecționismul poate juca un rol în procrastinare pentru că el produce anxietate și îngrijorare că nu îndeplinim sarcina la perfecțiune. Există mai multe forme de perfecționism, și doar cea care implică autocritica excesivă și adoptarea unor standarde nerealiste pentru a încerca să mulțumești pe ceilalți duce la tendința de procrastinare. Dacă aveți această formă de perfecționism, vă îngrijorați că nu veți fi suficient de buni și respectul vostru de sine depinde de îndeplinirea perfectă a sarcinilor. Asta creează stres și îngrijorarea că nu vă veți ridica la înălțimea așteptărilor, emoții pe care unele persoane le gestionează prin procrastinare.
Ne puteți spune câteva modalități eficiente de a gestiona răspunsurile automate în fața sarcinilor pe care le amânăm cel mai adesea?
Este foarte important să încercăm să scurtcircuităm gândurile și emoțiile negative care pot face o sarcină prea dificilă sau neplăcută. Oamenii amână adesea sarcini care li se par prea grele sau copleșitoare pentru că acele sarcini sunt neplăcute și trezesc emoții dificile. Dar dacă împărțiți o sarcină mare în mai multe sarcini mai mici și mai ușor de îndeplinit, veți reduce anxietatea și riscul de a procrastina. Studiile mele au arătat de asemenea că a găsi un sens acelei sarcini poate fi o modalitate bună de a reduce procrastinarea, deoarece oferă un context emoțiilor negative pe care le avem în legătură cu acea sarcină și astfel reduce acele emoții negative. Dacă ai procrastinat deja, este important să schimbi felul în care reacționezi la procrastinarea ta. În loc să te învinuiești, să fii copleșit de vină și rușine, studiile mele spun că ajută să simți compasiune, grijă și îngăduință. Compasiunea de sine reduce vina și rușinarea, amintindu-vă că nu sunteți prima persoană care procrastinează și nici ultima. Astfel vă crește motivația de a acționa și a vă descurca mai bine.
Care sunt cele mai importante schimbări de făcut în mediul personal pentru a reduce procrastinarea?
Un mediu plin de distrageri tentante, inclusiv cele sociale, poate încuraja procrastinarea atunci când ne confruntăm cu emoții negative față de o sarcină. O astfel de ambianță ne amintește permanent că există alte lucruri mult mai plăcute decât sarcina pe care o avem de îndeplinit și creează posibilitatea conflictelor de scop, adică să trebuiască să decidem dacă ne simțim bine acum sau îndeplinim sarcina și ne simțim bine mai târziu. Prin urmare e important să ne asigurăm că mediul ambiant conține cât mai puțini factori perturbatori atunci când îndepliniți o sarcină. În schimb, mediul ambiant ar trebui să conțină lucruri care să vă reamintească de ce faceți acea sarcină și să vă ajute să găsiți sensul în munca voastră.
Putem scăpa definitiv de procrastinare sau este important să o putem ține sub control?
Cred că depinde de persoană. Unele persoane pot să elimine procrastinarea atunci când învață să identifice și să gestioneze emoțiile care o provoacă. Alte persoane, mai predispuse către procrastinare pentru că gradul lor de rezistență în fața emoțiilor negative este scăzut și au dificultăți în a le gestiona, vor trebui să învețe să o țină sub control. Aceste persoane pot reduce frecvența cu care procrastinează învățând să gestioneze mai bine emoțiile și gândurile care provoacă sentimente negative referitor la o sarcină anume.
La începutul lunii iunie veți veni în România, la Conferința The Inner. La ce să se aștepte participanții workshopul pe care îl veți susține?
În acest workshop ne vom concentra în primul rând pe identificarea cauzelor reale ale procrastinării, prin exerciții de reflecție și interactive. După aceea vom explora și ne vom implica în câteva modalități concrete de a gestiona emoțiile negative care pot conduce la procrastinare, astfel ca oamenii să își poată atinge scopurile și să își îmbunătățească starea de bine.
Pentru mai multe informații despre subiect, îți recomandăm și discursul TEDx susținut de dr. Sirois. Interviul a fost realizat cu sprijinul echipei The Inner.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
