Este medic canadian de origine maghiară, are o experiență impresionantă în terapia familiei și o aplecare specială către mecanismele explicative ale traumelor copilăriei și, prin urmare, asupra repercusiunilor și impactului acestora asupra vieții de adult (în această paletă înglobând problemele de sănătate fizică și emoțională, bolile autoimune, ADHD, cancere, felurite dependențe etc.). Gabor Maté, căci despre el este vorba, este profesor în cadrul Facultății de Criminologie de la Universitatea Simon Fraser, cofondator al ONG-ului Compassion for Addiction, a cărui activitate se concentrează pe dependență, consilier pentru Drugs over Dinner și protagonistul rubricii #AltfelDespreOameni de săptămâna aceasta, de pe paginadepsihologie.ro.
Un start în viață plin de traume
S-a născut în capitala Ungariei, Budapesta, în 1944, într-o familie încercată de vicisitudinile vremurilor – bunicii săi materni fiind uciși la Auschwitz când Gabor avea doar cinci luni, mătușa să a dispărut în timpul războiului, iar tatăl său a fost nevoit să se supună muncii forțate impuse de naziști. Este evreu supraviețuitor al Holocaustului, care în 1956 a emigrat în Canada, alături de cei dragi, unde a absolvit Universitatea British Columbia din Vancouver.
Și-a întemeiat familia în 1969, împreună cu artista și colega sa, Rae Maté, cu care are trei copii. Cu unul dintre aceștia, Daniel, dr. Maté a purtat și o emoționantă conversație tată-fiu în fața unui audiențe impresionante.
Traseul profesional încărcat cu provocări și o muncă greu de înțeles de către autorități
Experiența profesională pe care a acumulat-o a pus-o în diversele volume pe care le-a publicat (Pe tărâmul fantomelor înfometate, Minți împrăștiate), opere ce au ajuns să fie traduse în peste douăzeci și cinci de limbi. Gabor Maté este cunoscut pentru perspectivele sale despre tulburările de hiperactivitate cu deficit de atenție și despre cauzalitatea directă dintre minte și sănătatea fizică. În prezent, scrie editoriale pentru publicațiile Vancouver Sun și The Globe and Mail.
O bună bucată de timp s-a dedicat, în calitate de profesor de engleză și literatură, mediului academic, timp în care și-a obținut licența în medicina de familie, tot la Universitatea British Columbia.
Au urmat doisprezece ani în care dr. Maté a fost medic la Portland Hotel, un centru rezidențial din Vancouver, ocupând concomitent, timp de șapte ani, și rolul de coordonator medical al Unității de Îngrijiri Paliative de la Spitalul Vancouver.
Anul 2010 este cel în care Maté face cunoștință cu medicina tradițională amazoniană vegetală prin intermediul ayahuasca, infuzie cunoscută pentru capacitatea de a trata dependențele. Este introdus în tainele acestei practici de către peruanul Shipibo ayahuasquero și începe să organizeze tabere (retreaturi) de mai multe zile, în vederea tratării dependențelor.
Taberele organizate de el și-au dovedit eficacitatea, iar el a strâns rezultatele într-o cercetare academică. Însă, în ciuda rezultatelor pozitive ale studiilor sale, care i-au oferit dr. Gabor Maté dovezi palpabile de îmbunătățire a adicțiilor, Health Canada și Guvernul Federal Canadian l-au amenințat cu un eventual arest, dacă nu încetează să folosească în cercetările sale o substanță interzisă.
Luptător până în măduva oaselor, Maté nu s-a lăsat ușor intimidat și continuă să vorbească despre beneficiile „poțiunii interzise“ (ayahuasca) și să sublinieze implicațiile pe care aceasta le poate avea în terapia sufletului și a minții umane.
Gabor Maté trage permanent semnale de alarmă în ceea ce privește politicile de bunăstare a copiilor și necesitatea unui ajutor adus familiilor. Însă el nu neglijează nici problema grupurilor minoritare dezavantajate, care au un risc crescut de dependență și nici cea a efectelor pe care poluarea le are asupra sănătății.
Idei esențiale în gândirea dr. Gabor Maté
Renumitul clinician și terapeut consideră că dependența este orice comportament ori substanță folosite de către o persoană cu scopul de a reduce durerea pe termen scurt, însă care au consecințe negative pe termen lung. Dependența este o altă exprimare a unei suferințe umane, pentru care persoana în cauză nu a găsit o strategie mai bună de a-i face față.
℗PUBLICITATE
Maté mai este de părere că „miezul“ problemelor medicale (de ordin fizic și emoțional) îl reprezintă stresul. Mai exact, acesta a ajuns la concluzia că sistemele materiei cenușii și ale corpului în sine ce sintetizează emoțiile sunt direct proporționale cu sistemul nervos, sistemul hormonal și în special cu sistemul imunitar.
Un alt element crucial pe care Maté îl susține răspicat este relația copilului cu adulții îngrijitori. Mai exact, el se referă la factorii de mediu utili pentru dezvoltarea armonioasă a pruncului, la felul în care acești factori sunt în pericol în societatea actuală și la modalitatea prin care părinții și dascălii își pot susține rolurile de lideri în fața provocărilor impuse de cultura modernă.
Dr. Maté mai spune că dependența nu este o alegere, ci un răspuns la durerea emoțională. Potrivit site-ului bbc.co.uk, Maté recunoaște că el însuși a avut o dependență pentru discurile cu muzică clasică, ba chiar susține că a existat un moment în care a lăsat o pacientă în travaliu pentru a ajunge în centrul orașului și a cumpăra un CD. De altfel, în fiecare carte, Gabor Maté își deschide sufletul și povestește fără rezerve despre viața sa, uneori pornind chiar de la propriile adicții (un exemplu elocvent este volumul Minți împrăștiate, în care discută despre tulburarea de deficit de atenție).
După cum titrează briarpatchmagazine.com, Gabor Maté susține că oamenilor le este rușine de propriile disfuncționalități, din cauza faptului că sunt extrem de autocritici. Tot el susține și teoria dependenței înrădăcinată în abuzul infantil și afirmă că sursa comportamentelor dependente se află în baza substanțelor chimice formative ale substanței cenușii. Conform site-ului psychologytoday.com, Maté conchide că probabilitatea dependenței este dată în primii ani de viață (începând cu mediul intrauterin), iar aceste presupuneri sunt întărite de studii ce leagă dependența de abuz, de lipsa afecțiunii și de deficiențele creierului de a procesa endorfina și dopamina (substanțe ce eliberează atât plăcere, cât și ameliorarea durerii).
El mai spune și că nu ar trebui să ne judecăm semenii pentru felul în care fac față vieții lor tumultoase, ci să construim o lume în care oamenii să își poată satisface nevoile, fiind respectați de cei din jurul lor. Cu o asemenea „schemă“ de viață, mai mulți copii ar crește sănătoși, iar adulții ar consuma mai puține substanțe.
Are, de asemenea, o viziune aparte asupra conceptului de traumă, idee preluată și de către Gáspár György în volumul Suflete de sticlă. Pe scurt, trauma nu este definită de experiența negativă în sine sau de tragedia căreia a trebuit sa-i facem față, ci de efectele pe care acestea le lasă asupra sinelui, minții și relațiilor noastre. După o experiență cu efect traumatizant, adesea începem să ne baricadăm sufletește, ridicând niște ziduri psihologice ce pot avea funcții de protecție, dar și de auto-sabotare. Aceste mecanisme defensive țin la distanță atât riscul unei noi dureri, cât și șansele fericirii.
Cine nu are critici, undeva greșește
Munca sa și rezultatele dobândite de-a lungul vremii i-au fost recunoscute la nivel mondial, dr. Maté devenind, în ultimul deceniu, unul dintre cei mai îndrăgiți oameni de știință. Însă, potrivit californiahealthline.org, un contributor al renumitei platforme Psychology Today, Stanton Peele, a sugerat că teoriile lui Maté, despre cum anamneza abuzurilor și modificările biochimice ale creierului duc, automat, la abuzul de substanțe, nu sunt susținute de date și sunt, totodată, reducționiste. În apărarea sa, Maté precizează că dr. Peele „interpretează greșit argumentul. Nimeni nu spune că fiecare traumatizat devine dependent. Spun că fiecare dependent a fost traumatizat. Există și alte rezultate ale traumei, inclusiv cancerul, bolile autoimune, bolile mintale – dependența este doar una dinte ele.“
O carieră ce se bucură atât de recunoașteri din partea comunității de practicieni, cât și din partea celor ce-i citesc cărțile și-i ascultă prelegerile
Munca lui asiduă nu a rămas nerecompensată, el fiind laureatul Premiului Hubert Evans pentru non-ficțiune literară. De asemenea, a primit Premiul de Absolvire al Universității Simon Fraser, precum și Premiul umanitar Martin Luther King din partea Mothers Against Teen Violence, în 2012.
În ceea ce privește susținerea generală, dr. Gabor Maté este mereu invitat să susțină prelegeri în întreaga lume, având tot mai mulți simpatizanți și fani care simt că, în sfârșit, cineva a găsit cuvintele potrivite pentru a descrie ceea ce trăiesc, oricum, mulți dintre locuitorii planetei. În urmă cu câțiva ani, dr. Gabor Maté a susținut o conferință și în România, eveniment cu ajutorul căruia a pus bazele unei comunități semnificative și în țara noastră. Să sperăm că în viitorul nu foarte îndepărtat îi putem ura din nou bun venit în România.
La final, vă las cu câteva dintre gândurile lui Gabor Maté, gânduri care pot „re-umaniza“ atât relațiile, cât și modul de raportare la suferința psihică: „Întrebarea nu este niciodată «de ce dependența?», ci «de ce durerea?» Literatura de specialitate nu lasă loc interpretărilor: cei mai mulți consumatori de substanțe provin din familii abuzive. […] Mai mult decât o căutare a plăcerii, consumul cronic de substanțe reprezintă încercarea persoanei dependente de a scăpa de suferință. […] Dependențele își au întotdeauna originea în durere, fie aceasta evidentă, fie ascunsă în inconștient.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
