Visa să devină cântăreață sau pictoriță și a ajuns, la mai puțin de treizeci de ani, să fie designer vestimentar și creator de conținut. Este mamă și soție și, în același timp, respiră artă prin toți porii, iar dincolo de „carcasa“ unui millennial (care este), ține foarte mult la tradiții și la respectarea acestora, indiferent de trecerea ireversibilă a timpului. Despre toate acestea, dar și despre multe altele, ne-a lăsat să o „descoasem“ Gabriela Atanasov (Sweet Paprika) în interviul ce urmează.
Cum ai descrie, în câteva cuvinte, cea mai grea lecție pe care ți-a predat-o anul 2020?
Aerul nu e gratis. În noiembrie am avut COVID-19 și i-am făcut față destul de greu, izolată singură în casă, fără copii și soț, și a trebuit să învăț să respir din nou. Am avut forma pneumologică. De atunci, nu mai fumez, nu mai stau lângă fumători… nu suport nici fumul de mașină, nici aburul de la cratiță. Aerul chiar nu e gratis și ne-am bătut joc de el destul.
În afară de asta, cred că anul 2020 a făcut multă curățenie în viața mea și îi sunt foarte recunoscătoare. Au rămas numai oamenii importanți în viața mea, mi-a oferit șansa să pun stop multor activități irelevante și să încep să fac muzică și podcast, două idei pe care le amânam de prea mult timp.
De unde numele „Sweet Paprika“?
Din clasa a doisprezecea, de la ora de literatură engleză, când ne-a rugat doamna profesoară Alexandrina Vlad să scriem o poezie de dragoste și să o redăm doar prin imagini: vizuale, auditive, tactile. Printre altele, am scris: „Love is Sweet as Paprika“. De aici am numit blogul Sweet As Paprika… și apoi, în 2012, am relansat site-ul și brandul vestimentar sub numele Sweet Paprika.
Consider că arată foarte bine contrastul dualității mele. În modă, la fel ca în bucătărie, totul e despre bun gust, iar adevărul e dulce și iute… iar eu mereu am spus lucrurilor pe nume, cu riscul de a fi uneori paprika.
Ce loc are Republica Moldova în inima ta?
Republica Moldova este inima mea. Îmi lipsește mult. Mai am rude acolo, bunicii nu mai sunt. Pot totuși să le vizitez casa. Cât am stat în carantină, am visat doar să merg să stau vreo lună în casa bunicilor, ca într-o oază de liniște. Cred că toți ne întoarcem la copilărie și la pământul de unde am plecat. Eu îmi iau foarte multă inspirație din trecutul meu trăit acolo până la vârsta de doisprezece ani. Nu am mai fost de doi ani, iar anul ăsta dorul de aerul de acolo m-a durut tare. Sper să merg degrabă.
Cum ai vrea să te descrie Iris și Erik, copiii tăi, peste ani?
E cea mai frumoasă întrebare primită de multă vreme și m-a pus pe gânduri. Cred că „mama“ e de ajuns.
De unde ți-a venit ideea de a face un tribut celebrei Lucky Marinescu?
De îndată ce am auzit cântecul la radio, am început să-l fredonez și mi-am dat seama că nu m-a găsit degeaba. Pur și simplu, a fost un sentiment care mă depășea în timp ce mi se derula în fața ochilor filmul că eu sunt pe scenă și cânt, în lumina reflectoarelor, melodia. A fost, cred, cel mai înălțător moment al lui 2020.
Care este gândul care te ține trează noaptea?
Dorm destul de bine noaptea, dar când nu dorm este din următoarele motive: să nu întârzii la avion; să nu viseze urât copiii, să-i aud dacă plâng (de obicei gândesc asta și, în două secunde, cea mică aleargă spre camera mea);
Uneori mă găsește inspirația între somn și vis. Așa că am o agendă lângă pat. Mă trezesc și schițez o rochie, scriu un text care mi se desfășoară în minte sau înregistrez vocal o melodie, dacă îmi sună în cap. Iar când eram bolnavă de COVID-19, speram să nu mă sufoc în somn. A fost destul de înfricoșător, noapte de noapte, cu tusea.
Care este secretul unei relații amoroase longevive?
Multă iertare și mult orgoliu domesticit. Și dat afară dureri sau frustrări… cu plâns, cu spus tot ce te doare și după, cuprins în brațe și pupat mult. Nu mă refer aici la frustrări legate de partener, uneori sunt chinuri personale. Mulți ascund de partener ce au în suflet, de teamă să nu îl încarce sau să nu își facă respectivul(a) păreri greșite. Cred că asta creează o imagine falsă despre sine și nu duce nicăieri.
Eu nu pot trăi în compromis. Compromisul nu poate crea ceva longeviv și sănătos. Comunicarea și ascultarea reciprocă contează enorm. Sexul și modul în care arăți nu cred că pot salva o relație la nesfârșit.
Care este lucrul pe care persoanele apropiate îl consideră tipic ție?
℗PUBLICITATE
Haosul. Sunt foarte aiurită. Sunt visătoare în general, iar firea artistică mă face adesea să fiu destul de ruptă de realitate. Asta mă face să uit lucruri, să nu le dau importanță și să am mereu dezordine în jurul meu, deși sunt un om serios. Știu că e o contradicție în ce am spus mai sus, dar chiar așa trăiesc, iar pentru soțul meu super organizat și pragmatic e un chin, uneori.
Cum s-a reinventat brandul Sweet Paprika în această perioadă?
Brandul vestimentar a avut de suferit din punct de vedere financiar, ca orice alt brand local. Hainele nu sunt o nevoie principală, ca hârtia igienică, spirtul și mâncarea. Am înțeles rapid că nu o să pot lansa pijamale și nici compromisul de a face haine sport nu funcționa, neapărat, pentru mine. Am realizat că nu mai pot exista ca brand vestimentar decât dacă fac bine. Așa că am profitat că aveam un stoc mare rămas și am donat 50% din sumă, chiar dacă asta însemna că rămân fără profit. Am donat către spitale, la începutul pandemiei, și am donat apoi pentru un băiețel care suferea de SMA1. Hainele s-au vândut, oamenii nu mai cumpără decât emoțional și cred că e mai sănătos așa. E ok să simți că ai făcut o faptă bună de fiecare dată când îmbraci o rochie.
Apoi, în iulie-august, am știut că o să fie evenimente, dar restrânse. Mi-am continuat ideea de a crea rochii inspirate de anii ’50, cu câte 10 metri de organza, dar, pentru a face un pas spre sustenabilitate, am lansat serviciul de închiriere. Decât să cumperi o rochie pe care să o porți o dată și după să o ții în dulap, am decis să circule aceeași rochie prin poveștile mai multor fete. A funcționat și mi-a salvat brandul de la închidere. Devenise o povară, sincer.
Ce ai învățat despre tine în ultimele luni?
Că uneori e bine să te oprești și să o iei de la capăt, dacă e necesar. Mereu am pus presiune pe mine, mereu alerg undeva. Acum nu m-am mai simțit vinovată să stau. Când se oprește o lume întreagă, nu ai de ce să te plângi. Suntem prea obsedați de evoluție și cred că asta duce la burnout. La mine a trebuit să vină acest COVID-19, să îmi dea o palmă peste ochi ca să pot să mă duc să mă așez pe o bancă în parc și pur și simplu să mă uit în gol fără motiv, fără să fac nimic, fără să gândesc nimic.
Care este cel mai bun sfat de parenting pe care l-ai primit vreodată?
Nu accept sfaturi de parenting decât de la copiii mei. Cu cel mare pot avea discuții deja foarte clare, în care îmi poate spune când l-am deranjat, când consideră că am fost nedreaptă. De exemplu, mi-a cerut să nu mai vorbesc cu el dacă am telefonul în mână. A fost o mare palmă peste ochi și mi-am cerut iertare. Îl privesc doar în ochi când vorbim.
Ai pășit vreodată într-un cabinet de psihologie?
Nu, dar soacra mea e psiholog și dezbatem adesea subiecte care țin de psihologie. Și, total irelevant, dar țin să vă spun că am dat bacul la psihologie. Mi-a plăcut mult. Poate într-o zi o să îmi găsesc curajul să fac terapie.
Care este relația ta cu copilul interior?
Încă încerc să-i îndeplinesc toate visurile. Dar, în mare parte, cred că Gabi cea mica e mândră de cine este acum. Țin minte tot ce îmi doream și, sincer, am cam realizat tot ce am vrut până la vârsta de 29 de ani, inclusiv să am mai întâi un băiețel și după, o fetiță, să am familia mea până la 25 de ani. În compromis, repet, nu am trăit prea mult. Pentru mine, cel mai important și sănătos e să trăiesc fără regrete.
Cum arată o cină perfectă alături de soțul tău?
Noi doi, fiecare cu o bere în mână și un apus de soare pe plajă.
Care este filmul pe care l-ai văzut, în ultima vreme, și care ți-a schimbat perspectiva asupra vieții?
În ultima vreme am văzut Social Dillema pe Netflix și, pentru o secundă, am vrut să-mi șterg toate canalele de social media și să fug în pădure, dar eu trăiesc din punct de vedere financiar din on-line, deci e imposibil.
Dar filmul pe care l-am văzut acum câțiva ani și care rămâne, în continuare, explicația perfectă, din punctul meu de vedere, despre lume, timp, spațiu și destin este Cloud Atlas.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
