În fiecare zi de miercuri, avem pe Pagina de Psihologie, câte un interviu (im)perfect, (in)discret și (in)vulnerabil cu oameni care îndrăznesc să ne vorbească despre ei înșiși într-o altă lumină. Oameni care renunță la filtrele psihologice și la photoshopul sufletesc, îndrăznind să se arate pentru câteva secunde fără nicio armură – doar cu o tentă de umor și o porție sănătoasă de sinceritate.
Invitatul din această săptămână, a seriei de interviuri #Ce Nu Vreau Să Știe Lumea Despre Mine, este Gáspár György. Gáspár este psiholog clinician și psihoterapeut relațional acreditat de Colegiul Psihologilor din România, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, autor al cărților Copilul invizibil, Revoluția iubirii, Mindfulness Urban și al cărții #LoveIsFun.
Cât de des obișnuiești să-ți pui un diagnostic clinic?
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Nu sunt mare fan diagnostice, dar… dacă am o zi mai proastă, mă trezesc că mintea mă încadrează în mai multe categorii nosologice – și nu neapărat dintre cele mai ușoare. Pe urmă, îmi aduc aminte că viața e mai complexă decât teoria.
Ce faci, când nu mai poți?
Hmmm!… Dacă simt pe bune că nu mai pot, prima dată intru în panică și îmi imaginez cele mai negativiste scenarii. Ulterior, încep să respir și să-mi repet că gândurile mele nu reflectă neapărat realitatea. După care mă rog Cerului și caut să vorbesc cu un apropiat care m-ar putea înțelege – prietenia e terapeutică, nu atât pentru minte, cât pentru suflet.
Daca ai da timpul înapoi, ce-ai schimba în relațiile trecute?
Multe! Spre exemplu, tatălui meu i-aș spune că, în ciuda a tot ce-a fost greu între noi, îl iubesc pentru simplul fapt că și datorită lui exist. Că și azi mi-e dor de el și încă mai simt nevoia să-i vorbesc și să-l aud. Că știu că a fost un om bun, dar… așa a fost să fie. Sunt cuvinte pe care nu le-a auzit niciodată din partea mea. În relațiile mele cu alții, cred că astăzi aș încerca să fiu mai blând cu oamenii pe care i-am repezit sau la care m-am răstit pentru că se întâmpla să ne aflăm împreună într-un context dificil. Și aș începe mai din timp să lucrez la relația cu copilul din mine.
Ce nu ai vrut să știe lumea o bucată de vreme, dar acum nu ți se mai pare atât de rușinos?
Faptul că în clasa I am făcut pipi în pantaloni în timpul unei ore, iar învățătoarea s-a trezit că cineva inundă podeaua.
Ai făcut vreodată sexting?
Da!
Care este acel ceva pe care l-ai încercat, dar nu ai mai face asta niciodată?
℗PUBLICITATE
Îmi este greu să răspund, pentru că mă schimb prea mult în anumite planuri ale vieții și ceva ce am promis că nu voi face s-ar putea să nu mai fie adevărat peste un timp.
Ce te enervează cel mai tare la tine?
Faptul că îmi cresc prea repede unghiile și nu-mi place să le tai. Faptul că, uneori, când ceva mi se pare că implică prea mult efort fizic, îmi apare o grimasă ciudată pe față (un fel de zâmbet crispat cu toți dinții la vedere, acompaniat de niște ochii cât cepele)… și adesea nici nu mă prind. Faptul că nu reușesc să citesc tot ceea ce aș vrea. Faptul că nu fac suficient sport sau, mai bine spus, că nu fac sport. Sunt mai multe…
Când ai fost ultima oară mândru de tine?
Chiar la început de octombrie, atunci când am primit Certificatul Internațional de Psihoterapeut Relațional Imago.
Cu cine ai vrea să colaborezi și nu ai apucat încă?
În primul rând, cu Brené Brown și Maté Gabor – ei sunt primii care îmi vin în minte.
Ce ai schimba, fizic, la tine?
Aș vrea să-mi tonific musculatura, este ceva la care „meditez“ de foarte multă vreme, dar îmi este prea greu să trec la acțiune.
Ce emoție te-a marcat cel mai tare de-a lungul vieții și cum ai depășit-o?
Teama de neprevăzut! Nu cred că am depășit-o. Mai degrabă, sunt într-un proces de învățare… ca să fac pace cu ea.
Se întâmplă să te plictisești uneori, în ședințele de terapie?
Recunosc că foarte rar, dar… da! Uneori, când nu sunt în apele mele și încerc, inconștient, să mă apăr sau să mă țin la distanță de un subiect anume pe care-l aduce clientul sau pacientul în discuție.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
