Frica și anxietatea sunt două emoții strâns legate, dar distincte din punct de vedere științific, având baze neurobiologice și psihologice diferite. După cum punctează autoarea și psihoterapeuta Harriet Lerner: „frica nu e ceva care trebuie înfrânt sau eliminat – sau atacat în vreun fel. În schimb, e posibil să fie nevoie să acordăm mai multă atenție mesajului pe care ni-l transmite.“ În timp ce anxietatea este cuvântul potrivit pentru a descrie neliniștea prelungită ori senzația cronică de îngrijorare sau de încordare.
Frica – o reacție la amenințări imediate
Frica este o emoție de bază, cu rol adaptativ, pe care o simțim atunci când creierul nostru percepe anumiți stimuli ca fiind periculoși. Din perspectivă neurobiologică, frica este mediată în principal de amigdală, o structură mică a creierului situată în sistemul limbic, care joacă un rol crucial în procesarea emoțiilor, în special a celor legate de variate pericole sau amenințări. Atunci când un stimul amenințător este perceput, amigdala activează răspunsul „luptă sau fugi“ prin intermediul sistemului nervos simpatic, declanșând reacții fiziologice rapide: creșterea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor, eliberarea de adrenalină și cortizol.
Frica are un caracter adaptativ și evolutiv: ne ajută să răspundem rapid la amenințări externe, permițându-ne să supraviețuim în medii periculoase. În esență, frica este o emoție imediată, intensă și de scurtă durată, activată de pericole externe clar definite.
Anxietatea – o stare de anticipare a amenințărilor
Anxietatea, pe de altă parte, este o stare emoțională complexă caracterizată de îngrijorare, tensiune și frică difuză, care apare în absența unei amenințări imediate. Spre deosebire de frică, anxietatea este mai generalizată și poate persista pe perioade lungi de timp. Din punct de vedere neurobiologic, anxietatea implică nu doar amigdala, ci și hipotalamusul și cortexul prefrontal. Aceste structuri sunt implicate în evaluarea cognitivă a riscurilor și în reglarea reacțiilor emoționale, indicând faptul că anxietatea este strâns legată de procesele de anticipare și evaluare cognitivă a pericolelor. Din unele puncte de vedere, am putea spune că anxietatea este și modul prin care creierul uman încearcă să facă față incertitudinii. Din spusele psihologului clinician Gáspár György, nimic nu-i displace creierului mai mult decât elementele de surpriză și prezența incertitudinii.
Cortexul prefrontal joacă un rol esențial în anxietate, având o funcție de control și reglementare a răspunsurilor la stres și emoții. În situațiile de anxietate cronică, se observă adesea o hiperactivitate a amigdalei și o reglare deficitară din partea cortexului prefrontal, ceea ce duce la dificultăți în gestionarea stresului și a fricii.
Diferențe neurobiologice și psihologice între frică și anxietate
Frica este activată de stimuli concreți, externi și are un răspuns fiziologic imediat. Este procesată rapid prin intermediul amigdalelor și a sistemului nervos simpatic.
℗PUBLICITATE
Anxietatea este mai difuză, apare în absența unui pericol iminent și este asociată cu anticiparea amenințărilor. Este mediată de un circuit mai complex ce include amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal, implicând atât componente emoționale, cât și cognitive.
Anxietatea patologică
În cazul anxietății patologice, stările de îngrijorare excesivă și teamă devin copleșitoare și interferează cu funcționarea zilnică. Tulburările de anxietate includ tulburarea de anxietate generalizată (TAG), tulburarea de panică și fobiile, și sunt caracterizate de activarea persistentă a mecanismelor neurobiologice de stres, în ciuda absenței unor amenințări reale. Intervențiile psihologice și farmacologice (cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei – ISRS) pot modula aceste circuite și pot ameliora simptomele.
Frica și anxietatea sunt procese esențiale pentru supraviețuirea umană, însă atunci când sunt dezechilibrate, pot genera probleme de sănătate mintală, necesitând intervenții adecvate.
Despre cum ne gestionăm fricile și anxietățile, despre cum ne descoperim resursele, dar și despre nevoile adolescenților, au povestit Liana Stanciu și psihoterapeutul Gáspár György în cel mai recent episod din podcastul Magic Life.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
