Skip to content

S-au bucurat de 2 săptămâni în plus de vacanță, crezând că se vor întoarce în aprilie la liceu. Nu a fost așa. Au rămas 2 luni izolați acasă. Au făcut (mai mult nu) școala online. Au stat departe de prieteni și iubiți. Și au așteptat în fiecare zi ca adulții să le decidă soarta. Au avut neșansa ca pandemia să-i prindă în clasa a XII-a. Și au devenit, fără voie, generația care dă bacul, fără să fi terminat liceul. 

Elevi, părinți și profesori povestesc aici cum a schimbat COVID-19 planurile celor prinși la sfârșit de liceu și început de drum în viață…

„N-am ieșit deloc din casă 2 luni. Iar când am putut ieși prima oară fără declarație, efectiv, m-am rătăcit. M-a lăsat taxiul în fața unui magazin și am uitat, pur și simplu, pe unde să merg ca să ajung acasă“, povestește Deea, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Aurel Vlaicu“. Înainte de pandemie, plănuia să dea la Facultatea de Kinetoterapie (UMF „Carol Davila“). Dar după primele săptămâni de izolare, s-a gândit serios să nu se prezinte la bacalaureat: „Mi-a fost foarte greu să învăț, mi-am pierdut motivația, nu am avut chef, am făcut orice altceva, care nu avea legătură cu materia de bac, m-am uitat la seriale și la filme. Mi-a lipsit mult să ies la o plimbare, să iau o gură de aer, să văd natura, nu doar să stau la geam și să mă uit cum plouă. COVID-19 ne-a arătat tuturor cât de ușor se intră în depresie și ne-a pus la încercare. M-am gândit serios să nu mai dau bacul: m-am simțit nepregătită, dar și bulversată de informații contradictorii – inițial, ni s-a spus că se amână până în iulie, apoi au revenit la iunie și la calendarul anterior.“ Apoi, familia, prietenii și iubitul au reușit să o scoată din starea proastă. Iar Deea și-a regândit opțiunile: a renunțat la Kinetoterapie și vrea acum să-și depună dosarul la Psihologie și la Informatică economică (ASE).

Când școlile s-au închis, Roberto s-a bucurat. Locuiește în afara orașului, iar orele petrecute pe drumul către școală (Liceul „Mihai Eminescu“ din București) le-ar fi putut folosi la învățat. Și-a făcut un program de studiu, fiind convins că bacul se va da la timp, și s-a pregătit în paralel pentru admiterea la Academia de Poliție. Vorbește calm și detașat despre cele 2 luni în care a ieșit doar până la cumpărături, dar mărturisește că nu i-a fost deloc ușor în izolare: „Ar fi fost o perioadă bună pentru un sihastru, dar eu am trecut greu prin ea. Nu am putut socializa și am trăit stări de anxietate și nesiguranță.“

Deea și Roberto nu sunt singurii care s-au simțit așa. Detenția este pe locul 4, pe Scala Holmes-Rahe pentru evaluarea stresului, la egalitate (în ceea ce privește gravitatea) cu moartea unui membru apropiat al familiei. Și, deși pare o analogie exagerată, această perioadă de izolare forțată a fost percepută de mulți dintre noi ca un soi de închisoare. O situație cu mult mai stresantă, când ai 17-18 ani – confirmă psihologul Gáspár György.

„Pentru unii tineri, s-ar putea ca privarea de libertate să fie cea mai mare amenințare posibilă. Și asta, pentru că – din perspectiva psihologiei dezvoltării – adolescența este etapa în care tânărul se desprinde tot mai mult de familie și are o tot mai mare nevoie de explorare. Apoi, vorbim și despre energia care este produsă în cantități mai mari de către corpul unui adolescent aflat în punctul de finalizare a liceului, iar aceasta are nevoie să fie consumată. Sigur, viața reală ne arată că mereu există și excepții: tineri care fac față mai bine izolării (și asta, pentru că din punct de vedere temperamental sunt mai liniștiți, au o latură mai introvertită sau, efectiv, sunt obișnuiți să petreacă în interiorul casei mai mult timp decât în exteriorul acesteia“, explică Gáspár György. 

Școala online – un experiment eșuat

La fel de împovărătoare ca izolarea a fost, pentru mulți elevi de-a XII-a, confuzia indusă de avalanșa de informații contradictorii și știri false. Iar școala online, menită să păstreze o oarecare normalitate în procesul de învățare, nu a fost cel mai reușit experiment pentru ultimul an de liceu. Și a funcționat doar „pe hârtie“.

„Nu toți elevii au avut posibilitățile tehnice necesare pentru a participa la lecțiile online, iar legislația mereu în schimbare nu a făcut decât să creeze și mai multă confuzie“, spune Mirela, profesoară de limba engleză și dirigintă la o clasă a XII-a. „Lecțiile online au fost obligatorii… și nu prea; nu a existat din partea profesorului posibilitatea de a pune absențe, de a pune note (ele au fost puse doar cu acordul scris al părinților – situație total umilitoare pentru un cadru didactic). Și au fost, de altfel, inutile, în contextul în care, dacă elevii nu aveau note sau nu participau la orele online,  media semestrului întâi devenea media anuală.“ Nu în ultimul rând, „comportamentul elevilor de clasa a XII-a s-a schimbat și el, în funcție de interesele lor personale și de confuzia creată prin modificarea continuă a legislației. De exemplu, din momentul în care s-a anulat examinarea competențelor de limba engleză, elevii nu au mai intrat online“, adaugă Mirela.

Nu doar elevii au chiulit de la școala online. „Cu 2-3 excepții, toți profesorii Ștefanei au refuzat să facă ore online“, spune Diana, mama unei eleve care se pregătește anul acesta pentru bacalaureat și admiterea la facultatea de Medicină. „Copiii au fost afectați în mod evident“, iar Diana a observat efectele izolării la toți cei trei copii ai ei – de 19, 16 și, respectiv, 10 ani. „Ștefanei i-a fost foarte greu. A stat despărțită de prietenul ei, care s-a întors la părinți, în Timișoara, iar asta a afectat-o mult. S-a pregătit constant, dar faptul că eu am stat mereu pe capul ei, întrebând-o la ce și cât a lucrat, nu a ajutat. Știu că nu a fost bine, dar nu m-am putut abține“, mărturisește ea.

Nu este singurul părinte care a reacționat așa. Părinții adolescenților care dau în săptămânile următoare examenele de bacalaureat și admitere la facultate fac parte dintr-o generație care a crescut crezând că o educație bună este garanția succesului în viață. Eșecul la bacalaureat era de neconceput și cine „pica“ la facultate era acoperit de rușine. „Adolescenții zilelor noastre se raportează mult diferit la această experiență“, explică psihologul Diana Stănculeanu într-un articol pe tema examenelor de bacalaureat și de admitere la facultate.

„Pentru mulți tineri, bacalaureatul reprezintă ultimul exercițiu din 4 ani de școală etichetați adesea ca irelevanți, depășiți, uzați informațional, petrecuți într-o instituție – școala – care, ironic, nu a reușit să țină pasul cu vremurile și se dovedește adesea anacronică, prin resursele de care dispune și oamenii care o conduc. Admiterea la facultate este o etapă cu nenumărate planuri de rezervă, ceea ce îi dărâmă imaginea de moment unic și foarte important: dacă nu intru la o facultate de stat la buget, intru pe locurile cu taxă; dacă nu intru la o facultate de stat, am măcar câteva opțiuni în privat; cât despre dificultatea admiterii, variază și aceasta: examen scris, interviu, dosar, medie de bac sau simplă înscriere“, adaugă Diana Stănculeanu.

℗PUBLICITATE



Vremurile s-au schimbat, dar mentalitatea părinților nu. „Din păcate, încă, în România, elevii sunt motivați prin frică, amenințări și intimidare – mesajele fiind de genul: «Nu vei lua bacul!», «Pierzi vremea toată ziua!», «Este un examen foarte greu»“, consideră și Gáspár György„Chiar dacă pentru generația noastră (a celor crescuți cu anxietatea în inimă) au funcționat, pe tinerii de astăzi aceste mesaje îi revoltă și le activează rebeliunea. Părinții de adolescenți au nevoie să vină în secolul XXI, să își descopere copiii și să depună un efort mai mare pentru a le transmite că au încredere în ei și că sunt capabili să facă față greului. Nu spun că examenele acestea naționale nu ar fi o reală provocare, vreau doar să subliniez că adolescenții noștri știu asta, iar lipsa lor de implicare derivă din faptul că nu știu cum anume să-și gestioneze stresul și să-și activeze resursele. Iar dacă părinții le vorbesc doar despre dificultăți, asta îi irită și mai tare, făcându-i să se simtă singuri și abandonați.“

Mama Karinei, Dana, a găsit calea de mijloc. A fost prima susținătoare a ei, când Karina a anunțat-o (în clasa a IV-a) că vrea să dea la Medicină, și tot prima care a observat semnele epuizării, în perioada aceasta. „În prima fază a izolării, s-a odihnit și a învățat. Doar că, la un moment dat, a intervenit o stare psihică nu tocmai comodă, cauzată și de confuzie. Tot ceea ce se anunța și prezenta a doua zi era contrazis și confuzia asta i-a generat o destabilizare. Apoi, am avut vreo 2-3 săptămâni în care nu am insistat să învețe, pentru că am văzut că nu putea. Sinceră să fiu, în ceea ce privește bacul, nu am mari emoții. Indiferent de soluțiile pe care le-ar fi ales, cu excepția anulării, aș fi fost ok“, adaugă Dana. 

„Pe mine nici nu mă interesează ce notă iau, vreau doar să dau acest bacalaureat odată“, mărturisește Tania, căreia pandemia i-a zdruncinat planurile de a studia în străinătate Criminologia. Acceptată la 5 universități din Marea Britanie, Tania așteaptă acum, ca mii de alți elevi, vești despre modalitatea de admitere și începerea facultății, în toamnă. 

Cu viitorul la export

Aproape 36.000 de elevi români studiază în străinătate, conform datelor UNESCO, iar în fiecare an, alte câteva mii de studenți umplu amfiteatrele universităților din afară. Sistemul EDMUNDO trimite anual aproximativ 2.000 de studenți la universități din Marea Britanie, Olanda sau Danemarca.

Anul acesta, peste 1.500 așteaptă cu sufletul la gură vești. „În fiecare zi, primesc cam 3-4 telefoane, cu diverse îngrijorări“, spune Ioana Costea, consilier educațional EDMUNDO. Cele mai multe temeri sunt legate de competențe – cei care au aplicat la facultăți din Marea Britanie și Olanda se bazau pe competențe. Pentru Olanda, în special, sunt mari probleme, fiindcă aproape toate universitățile acceptă aceste competențe. Iar în situația în care ele acum nu se vor mai da, pentru Olanda avem ca variantă de limbă doar testul TOEFL Special Home Edition, care este foarte scump (225 de euro), iar candidații nu sunt familiarizați cu el, deoarece este un model pe tipic american, nu britanic. De la minister am aflat acum că echivalarea competențelor se va face cu mediile din liceu ale elevilor, dar rămâne de văzut cum va apărea aceasta echivalare pe diplome și dacă universitățile străine o vor accepta.“

Mai sunt probleme legate și de începerea efectivă a facultății. Când se va începe, dacă se vor face online cursurile, dacă va fi nevoie să se stea în carantină? 

„Nu avem niciun răspuns“, recunoaște Ioana Costea. „Deocamdată, înscrierea trebuie să se facă fizic, pentru a putea accesa împrumutul guvernamental care acoperă taxa de școlarizare a copilului. Părinții ne întreabă ce se întâmplă, dacă iau cazare în campus și studentul nu mai trebuie să meargă acolo în primul semestru – dacă ei își primesc banii înapoi. Nu știm. Unele universități au început să anunțe că vor face o parte dintre cursurile mari online și vor face fizic doar grupele de seminar, cu toate precauțiile necesare. Niciodată nu s-au mai întâmplat lucrurile așa. Pentru noi, e un stres suplimentar (pe lângă Brexit). Am mai trecut printr-o situație ciudată când s-au triplat taxele, în 2010. Dar nimic comparabil cu ce se întâmplă acum. Mi se pare că este aceeași incertitudine ca în jurul examenului de bacalaureat. Dar, după părerea mea, cei care vor dori să meargă să studieze în străinătate, sigur vor găsi o variantă.“ 

Liceul – un capitol neîncheiat

Până la facultate, elevii de clasa a XII-a au de terminat liceul. Oficial, cursurile s-au încheiat, la fel și mediile. Dar niciunul dintre cei cu care am vorbit nu s-a bucurat de ultima zi de școală. Ștefana a fost dezamăgită când s-a anulat balul și a avut o cădere în ziua când ar fi trebuit să meargă la coafor. Roberto regretă că nu a apucat să mai cânte cu formația la balul de final de liceu, de la Le Château. Iar Tania, care nu a fost inițial prea entuziasmată de perspectiva balului de la Cercul Militar Național, se simte acum dezamăgită: „Nu avem final de an, nici nu simțim că terminăm liceul. Cei care au ratat nunțile anul acesta le pot oricând reprograma. Dar noi nu putem să repetăm finalul de clasa a XII-a.“ 

„Din păcate, generația aceasta a rămas cu un capitol neîncheiat“, simte și Ștefana. „Ne-am bucurat că vom avea câteva zile de vacanță, fără a ne gândi că s-ar putea să nu ne mai întoarcem în băncile școlii, că nu vom mai avea ocazia să stăm toți în aceeași clasă sau să putem trece pe sub podul de flori în ziua absolvirii.“

Nu sunt doar sentimentalisme, ușor de pus pe seama vârstei. „Este important să avem o încheiere pentru fiecare capitol important din viața noastră“, explică psihologul Gáspár György, „pentru a putea merge mai departe și a ne implica cu adevărat în următoare etapă“. Cum va arăta aceea, rămâne de văzut. Deocamdată, Tania, Ștefana, Deea și Roberto, asemenea miilor de elevi din generația care dă bacul, dar nu a terminat liceul, învață încă lecțiile acestei perioade. Este o „etapă a renașterii“, așa cum o numesc ei, dincolo de care nimic nu va mai fi la fel; un moment al adevărului, în care toate tipurile de relații au fost testate și care a adus la suprafață toate lucrurile rele, dar ne-a forțat să le vedem și pe cele bune. 

Simona Calancea este jurnalist cu o experiență de 25 de ani în presa scrisă și online. În ultimii ani a coordonat proiecte editoriale de parenting și a colaborat cu mai multe organizații neguvernamentale pe programe de educație și sănătate.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0