skip to Main Content
„GRAȚiA“ – Un Model De Cultivare A Compasiunii, în îngrijirile Paliative

„GRAȚiA“ – un model de cultivare a compasiunii, în îngrijirile paliative

De aproximativ trei luni, am șansa să fac parte dintr-o echipă minunată de voluntari, care furnizează suport psihologic și emoțional pacienților și aparținătorilor acestora, aflați în Secția de Oncologie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Maria Sklodowska Curie“. Activitatea noastră se desfășoară în cadrul proiectului pilot elaborat de Asociația „Dăruiește Viață“ în parteneriat cu Pagina de Psihologie.

Cu această ocazie, mi-am reamintit de modelul GRACE, elaborat în 2014 de Joan Halifax ca rezultat al experienței sale de peste 40 de ani, de a le oferi și compasiune pacienților în stare terminală pe care-i îngrijea. Această metodă ajută la prevenirea stării de burnout în cazul asistentelor și a altor cadre medicale, precum și în cazul unor profesii cu risc crescut, cum sunt psihologii clinicieni, terapeuții și profesorii.

Pe scurt, modelul GRACE ilustrează o cale simplă și eficientă de a fi deschis vizavi de experiența pacientului, rămânând centrat în prezența suferinței, și de a răspunde cu compasiune. Iată de ce m-am gândit să le-o împărtășesc tuturor celor care ar putea beneficia de pe urma ei.

Metoda constă în parcurgerea a 5 etape în cadrul interacțiunii cu un pacient, iar pentru reamintirea acestora se folosește inițiala denumirii fiecărei etape (toate laolaltă formând, în engleză, cuvântul GRACE). Am tradus cei 5 pași sub acronimul GRAȚiA, astfel încât să rămânem cât mai aproape de varianta originală.

  1. Găsirea atenției se referă la concentrare, ancorare și echilibru. Este primul pas pentru a deveni mai prezenți, lăsând deoparte orice altă preocupare. Această etapă presupune ca persoana care oferă îngrijire să se oprească din ceea ce face și să se concentreze asupra propriilor senzații corporale. Așadar, meditația ghidată ar putea suna în felul următor:

Oprește-te din ceea ce faci!… Respiră adânc și acordă-ți puțin timp, pentru a te ancora în momentul prezent!… Concentrează-te asupra corpului și a senzației pe care ți-o dau picioarele lipite de sol, șezutul lipit de scaun, palmele care se odihnesc pe genunchi sau sunt împreunate… Concentrează-ți acum atenția asupra unei fraze sau a unui obiect… Poți folosi acest moment pentru a pune capăt presupunerilor și așteptărilor, așa încât să îți dai voie să te relaxezi și să fii prezent.

Atunci când atenția este îndreptată asupra momentului prezent, persoana respectivă devine o resursă mai utilă pentru pacienți, putând avea o contribuție înviorătoare, stabilă, obiectivă și empatică.

  1. Reamintirea intenției se referă la motivația persoanei care adoptă acest model. Iar meditația ghidată specifică acestei etape ar putea suna în felul următor:

Reamintește-ți care este cu adevărat scopul tău în viață!… Ce te face să acționezi cu integritate și să respecți integritatea tuturor celor cu care interacționezi?… Care este motivul pentru care ai decis să devii (după caz, fiecare va completa cu asistentă, îngrijitor, terapeut, consilier, profesor etc.)?… Reamintește-ți că intenția ta este să-i ajuți pe alții și să-i servești cu inima deschisă… În orice moment, poți să le alini sufletul… Motivația este cea care ține cârma, te face să acționezi etic și să fii conectat cu valorile tale cele mai înalte…

Acest pas vă ajută la alinierea comportamentului cu valorile personale, ceea ce vă conduce la regăsirea motivației. Iar motivația altruistă este cea care vă pregătește să acționați empatic și gata de sprijin.

  1. Afectivitatea rezonantă înseamnă armonizarea cu sine și cu ceilalți. Meditația ghidată, pentru această etapă, ar putea suna astfel:

Observă mai întâi ce se întâmplă în mintea și în corpul tău… Apoi dă-ți voie să simți experiența celuilalt (a pacientului sau a părintelui care îl îngrijește). Simte ceea ce el îți transmite, mai ales din punct de vedere emoțional: tonul vocii… limbajul corpului… Simte fără să judeci!… Ești într-un proces activ de explorare, de descoperire cu curiozitate a ceea ce se întâmplă în tine și în cealaltă persoană… Deschide un spațiu în cadrul căruia relația dintre voi să se poată desfășura, în care să poți rămâne prezent indiferent ce va surveni… Felul în care observi cealaltă persoană, felul în care accepți cealaltă persoană și felul în care te observă și te acceptă ea pe tine este un dar reciproc!… Cu cât este mai bogat acest schimb reciproc, cu atât deschiderea dintre voi va fi mai mare…

Adesea, presupunerile noastre interferează cu capacitatea de a percepe ce anume este necesar. În etapa aceasta, este esențial doar să vă observați scenariile mentale și să vă detașați de ele.

  1. ChibzuiȚI la ceea ce este util pentru pacienți sau colegi! este cea de-a patra etapă. Aceasta lărgește cadrul și poate include exigențe instituționale, caracteristici ale mediului, constrângeri sociale, nevoi conflictuale și consecințe.

Pe măsură ce relația cu cealaltă persoană se desfășoară, observați prin ce trece pacientul în acest moment. Ce simțiți, ce vedeți, ce învățați? Întrebați-vă: „Oare, ce-ar putea fi util aici?“ Faceți apel la experiență, la cunoștințe, dar în același timp fiți deschiși și receptivi la semnalele date de interlocutori. În această etapă, vă implicați într-un proces de diagnoză, pentru a stabili ce va fi cu adevărat util pentru ceilalți. Nu vă grăbiți cu concluziile!!!

  1. Angajamentul etic și finalizarea. Această etapă finală este împărțită în 2 pași:
  • În primul rând, acțiunea plină de compasiune va veni din receptivitatea, conectarea și obiectivitatea pe care le-ați generat și se poate concretiza sub forma unei recomandări, a unei întrebări deschise ori a unei propuneri.
  • În al doilea rând, acesta e momentul în care interacțiunea cu interlocutorul ia sfârșit și, în consecință, e nevoie să vă eliberați, să-i dați drumul.

Astfel, întregul proces GRAȚiA are ca rezultat o acțiune principială, etică și bazată pe compasiune: conectarea și manifestarea compasiunii, în folosul altora. Pasul acesta e o încheiere. E punctul în care acțiunea este finalizată și vine timpul să trecem la o altă activitate, detașându-ne de orice sentiment rezidual care ne-ar putea împiedica să fim pe deplin prezenți în următorul context.

Nu este un secret faptul că se resimte un deficit de compasiune în rândul profesiilor care gravitează în jurul pacienților diagnosticați cu boli terminale, ceea ce le afectează acestora siguranța, satisfacția, starea de bine și, până la urmă, scade calitatea îngrijirilor. Astfel că orice instrument de dezvoltare a compasiunii este esențial pentru integritatea și reziliența personalului de îngrijire.

*Articolul este o adaptare a modelului GRACE, așa cum e prezentat pe site-ul upaya.org.

Nora Neghină

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de dr. Daniel J. Siegel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută