Skip to content

Mulți dintre noi am fost crescuți cu mesajul puternic că a greși este un lucru grav. Și faptul că în copilărie am fost mai mereu pedepsiți sau certați atunci când comiteam o eroare sau nu împlineam așteptările adulților a ajuns să însemne că este ceva în neregulă cu noi. Prin urmare nu e de mirare că și acum, ca adulți în toată firea, ne confruntăm deseori cu o mare dificultate în a face o alegere sau a lua o decizie. Încă mai avem o teamă teribilă de a greși. Teama nu e de consecințele propriu-zise ale greșelii, ci mai degrabă de a retrăi pentru a nu știu câta oară senzația că nu suntem în stare să facem ceea ce ar trebui să facem, că inevitabil vom dezamăgi și nimeni nu ne va mai iubi.

Pe un asemenea fundal se poate dezvolta de la sine, ca mecanism de apărare, obiceiul de a-i considera vinovați pe ceilalți. Asta ne salvează, în primul rând, de la dificila confruntare cu acea parte din noi pe care nu ne-a acceptat-o nimeni, niciodată. Ne salvează de la a ne simți din nou vinovați și rușinați. Dar ne împiedică în același timp să ne ocupăm de partea noastră de responsabilitate.

Pentru că am fost crescuți fără a ni se da posibilitatea de a greși, nici nu ne-a învățat cineva să ne acceptăm greșelile. În realitate este imposibil să nu comiți erori sau să nu ajungi să iei decizii mai puțin inspirate. Cu precădere în perioada copilăriei când totul este necunoscut, dar și mai târziu când fiecare zi este oricum o filă nouă. A dori să eliminăm greșelile este, în esență, o neacceptare a vieții în firescul ei. Și cum ne-am putea trăi viața la marele potențial dacă nu o acceptăm pe deplin cu toate regulile jocului ei?

Cu 1200 de ani înainte ca Descartes să spună „Gândesc, deci exist!“, Sf. Augustin a scris „Fallor ergo sum!“ (Greșesc, deci exist). Sunt cuvintele înțelepte ale unui om care a înțeles că a greși nu este un defect rușinos al sistemului uman, ci e ceva fundamental pentru ceea ce suntem.

℗PUBLICITATE



Străduindu-ne din răsputeri să facem lucrurile extrem de bine, îngrijorându-ne pentru orice detaliu care ar putea scăpa atenției noastre… doar ne perfecționăm nesiguranța și scoatem cărămidă după cărămidă din edificiul încrederii în sine. Ne autosabotăm și asta este departe de a fi un obicei bun și sănătos.

Neputința de a ne admite greșelile ne face să comitem cea mai mare eroare: pentru că pretindem că nu s-a întâmplat nimic, nu ne putem mobiliza spre a accesa și folosi înțelepciunea de a îndrepta lucrurile. Pentru a ne simți deștepți, responsabili și plini de merite, continuăm să insistăm că dreptatea era de partea noastră. Suntem însă captivi în efortul de a ne apăra (sau de a acuza). Ne ghidăm doar după ceea ce este relevant în interiorul nostru, deconectați de la ceea ce se întâmplă, de fapt, în lumea exterioară și picăm în capcana de a crede că punctul nostru de vedere reflectă perfect realitatea. Abia când învățăm să ne acceptăm greșelile și să trăim cu ele putem evolua, transformându-le în oportunități de creștere și dezvoltare personală.

Să învățăm să greșim și să ne recunoaștem greșelile e un proces de igienizare a minții care ne conferă libertatea de a lua decizii și de a învăța din propriile experiențe. E o cale de a scăpa de frica ce ne ține prizonieri într-o zonă bine delimitată, în vreme ce frumusețea vieții se întinde dincolo de ea.

Eșecul este cheia succesului; fiecare greșeală ne învață ceva.Morihei Ueshiba

A greși nu este doar omenește, ci chiar o bună oportunitate pentru a învăța cu adevărat lucruri noi. Iată câteva idei care ar putea fi de folos pentru asta:

  1. Fă intenționat măcar o greșeală pe zi – te va ajuta, mai ales dacă te afli în papucii unui perfecționist. Greșelile nu îți diminuează valoarea sau abilitățile, doar te fac mai uman.
  2. O greșeală poate fi începutul unui drum nou – nu de puține ori marile descoperiri ale lumii au fost făcute din greșeală. Analizează-ți greșelile și din această perspectivă: ar putea fi un indicator pentru asumarea schimbării de care ai nevoie.
  3. Nu regreta greșelile – când regreți, pierzi timp și energie pe care le-ai putea folosi găsind soluții pentru a remedia situația.
  4. Acceptă greșelile – simplul fapt că accepți că ai greșit, înseamnă că ești ceva mai înțelept față de clipa în care ai comis-o. Ai încredere în capacitatea ta de progres și evoluție.
  5. Unele greșeli sunt inevitabile – există factori necunoscuți sau informații lipsă care pot influența rezultatul final al deciziilor și acțiunilor tale. Nu poți avea pretenția să ai aptitudinile lui Nostradamus. Flexibilitatea este cea care te va ajuta să îți reconfigurezi traseul. Opțiuni există mereu.

Anca Pavel este psiholog și psihoterapeut. A lăsat deoparte cariera de economist la 40 de ani și în ultimii 7 ani s-a dedicat psihoterapiei. Lucrează sub metafora „Sculptez cu unelte potrivite minți complexe“ pentru că noi toți, ca o piatră brută, putem fi sculptați prin diverse și complexe unelte terapeutice pentru a ne dezvălui frumusețea unică și autenticitatea. Pentru mai multe informații o găsiți pe ancapavel.com.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0