Skip to content

Ți s-a întâmplat să simți că uneori tu iei toate deciziile în cuplu, oricât de mici, simple sau neimportante ar fi? Poate că au fost momente când lucrul acesta te făcea să te simți bine, important, valoros și stăpân pe situație, că tu contezi, că se întâmplă lucruri pentru tine și de dragul tău. Acum ai senzația că cel de lângă tine a ajuns să fie dezinteresat de activitățile petrecute împreună sau, poate, chiar dezinteresat de tine? Ți se pare că o persoană nu poate fi atât de atentă la nevoile celuilalt, fără să aibă o părere proprie, o nevoie, o părere a lui, care poate uneori să conteze mai mult decât părerea ta. Este greu de crezut că o persoană poate să fie atât de puțin interesată de sine.

De ce răspunsuri de genul „Facem cum crezi tu că e mai bine“, „Oriunde vrei tu să mergem, eu sunt fericit“, „Dacă așa vrei tu, așa vom proceda“ ne frustrează, în loc să fim mulțumiți că avem dreptate, că lucrurile ies așa cum ne dorim sau că satisfacem o nevoie? Poate, pentru că ele arată lipsa de implicare din partea celuilalt, poate că ne fac pe noi să ne simțim mai egoiști, pentru că de cele mai multe ori noi reușim să ne exprimăm dorințele, iar partenerul nu?

În mod paradoxal, luarea deciziilor pe baza preferinței partenerului – chiar dacă acest lucru se întâmplă în mod frecvent – este considerat un aspect pozitiv. Dar, oare, chiar așa este?

Ce se află în spatele unui astfel de comportament? Poate că partenerul tău întâmpină dificultăți în exprimarea părerilor și, implicit, a nevoilor, pentru că nu a trăit experiențe anterioare în care părerile lui să fie ascultate și validate. Poate că a trăit într-un mediu în care alții „știau mai bine decât el“ ce simțea și ce dorea, într-un mediu în care exprimarea propriilor nevoi nu era acceptată, într-un mediu în care, poate, nevoile altcuiva erau întotdeauna mai importante decât nevoile proprii. Și atunci, teama de exprimare sau mai degrabă teama de a nu-l pierde pe celălalt din viața lui și, implicit, a se pierde pe sine aduce un comportament mai degrabă  lipsit de autenticitate și aparent dezinteresat.

Cum reușești, totuși, să creezi în viața de cuplu un echilibru între „a oferi“ și „a primi“? Nu trebuie să ții un scor, dar trebuie ca fiecare partener din cuplu să simtă că, fizic și emoțional, face pentru propria persoană tot atât de mult ca pentru ceilalți.

La fel ca alte aspecte funcționale din viața unui cuplu – care sunt funcționale pentru că s-au depus eforturi conștiente din partea celor doi parteneri ca lucrurile să meargă – și în acest caz, comunicarea, onestitatea și demonstrarea vulnerabilității în fața celuilalt reprezintă aspecte valoroase, care maximizează interacțiunea autentică dintre cei doi.

Vorbește deschis cu partenerul tău și spune-i ce simți, atunci când nu exprimă o părere despre alegerile pe care trebuie să le faceți împreună, despre cât de singur și vulnerabil te simți tu în astfel de contexte.

℗PUBLICITATE



Îndeamnă-l să-și exprime propriile opinii și dorințe, începând de la lucruri minore (ce film i-ar plăcea să vizionați, la ce restaurant vrea să ieșiți cu prietenii, ce dorește să gătiți pentru cină etc.), demonstrează interes și laudă orice progres, oricât de mic, în acest sens.

Este important ca așteptările legate de progres să nu fie foarte mari de la început. Pentru schimbare, este nevoie de timp, răbdare și efort reciproc.

Nu uitați să vă bucurați împreună și să vă faceți planuri de viitor.

Împărtășește cu partenerul tău întâmplări care ți-au adus zâmbetul pe buze în timpul zilei sau, dimpotrivă, care te-au frustrat.

Creează un cadru în care vă puteți exprima vulnerabilitățile și vă puteți bucura unul de celălalt.

Un exercițiu util mai ales în familiile în care există și copii – și care vă învață să respectați dorințele și limitele celuilalt, să vă bucurați împreună și să faceți lucruri importante pentru fiecare, dar și să exersați empatia – este următorul: stabiliți o zi din fiecare weekend ca fiind ziua pe care câte un membru al familiei alege cum să o petreacă, împreună cu ceilalți membri ai familiei. În fiecare săptămână, alege un alt membru, dar este important să respectăm dorințele celui care alege. O să vezi cât de diferite sunt dorințele noastre de ale celorlalți și cât de mult ne poate ajuta această experiență să îl înțelegem mai bine pe celălalt și să îl ajutăm să se simtă valoros și important.

Imaginează-ți cum ar arăta o relație în care unul dintre parteneri doar oferă, fără să și ceară! Cu siguranță, cel care oferă e posibil să realizeze că la un moment dat se simte „golit“, secătuit de resurse și de energie. La polul opus, partenerul care are alături o astfel de persoană se poate simți singur sau își imaginează că celălalt îi spune întotdeauna numai ceea ce vrea să audă, nefiind deschis și onest. În acest sens, n-ar fi greșit să afirmăm că interesul manifestat față de propriile nevoi și eforturile depuse pentru îndeplinirea propriilor dorințe nu sunt o dovadă de egoism în cuplu, cum nici a considera ca fiind prioritare sau mai importante nevoile și părerile celuilalt nu reprezintă o dovadă de altruism.

Psiholog şi psihoterapeut de familie, educator parental certificat și autorizat Circle of Security, cu o experienţă de mai bine de 10 ani în diverse arii ale Resurselor Umane în diferite companii multinaţionale. Psihoterapeut în formare în metoda Somatic Experiencing (Experiențierea Somatică), o metodă psiho-biologică eficientă pentru identificarea și rezolvarea traumelor. Voluntar în proiectul „Dăruieşte viaţă“, pentru susţinerea familiilor cu copii diagnosticaţi de cancer.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0