fbpx
skip to Main Content
Gwyneth Paltrow în Dialog Cu Brené Brown

Speaker al unuia dintre cele mai vizualizate discursuri TED, cercetătoare și profesor la Colegiul pentru Studii Sociale din cadrul Universității din Houston, autoare a bestsellerului „Îndrăznește să conduci“, a bestsellerurilor „Darurile imperfecțiunii“, „Curajul de a fi vulnerabil“, „Ridică-te din propria cenușă, mai puternic ca oricând“, Brené Brown declanșează o conversație memorabilă alături de Gwyneth Paltrow, pe blog-ul acesteia, goop.com. Discuția se poartă cu un ton amical, cu un simț al umorului ascuțit, aducând în prim plan subiecte tabu pe care le tratează și le disecă pe toate palierele vieții, pornind de la ideea de vulnerabilitate și reziliență la rușine, calm, curaj, și prețuire de sine. Reușește să facă lumină pornind, cu pași mici și opriri intermitente, în sufletele oamenilor, încercând să ridice pietre ce cântăresc greu de-a lungul timpului.

Pornește abordând subiectul rușinii, pe care o consideră vicleană, tocmai pentru că stă ascunsă sub toate gândurile noastre, dar care nu poate supraviețui atunci când este scoasă la lumină. Potrivit lui Brown, rușinea este vocea interioară, care nu reflectă, neapărat, realitatea, ci doar o distorsionează, cauzându-i mult rău. Consideră că la baza tuturor acestor rușini stă tocmai ideea de insuficiență, tendința de a ne raporta la altcineva, fără să luăm un etalon corect echitabil, ajungând să ne trăim existența doar prin filtrul acesteia, indiferent de locul în care ne aflăm (în familie, la locul de muncă, sau cu prietenii).

Rușinea un rezultat direct al faptului că nu putem cataloga ceva binar (negru sau alb), ci mereu pestriț, iar exemplul este acela în care în cultura organizațională a companiei în care ne desfășurăm activitatea, se propagă politețea și nu dialogul deschis; drept urmare, se ajunge, inevitabil, la bârfă, frustrare și, într-un final, la iritabilitate sau anxietate.  De asemenea, menționează că neacceptarea eșecului are un singur drum, respectiv lipsa învățării și a inovației.

Brown numește vulnerabilitatea drept un limbaj global, iar lipsa acestuia înseamnă, de fapt, lipsa curajului. Interdependența dintre acestea este vizibilă, întrucât curajul poate fi învățat. Totodată, ne sfătuiește să nu ne reprimăm vulnerabilitatea, să ne cultivăm spiritual în favoarea lui „eu însumi sunt destul“, în detrimentul unei competiții în care să vrem să părem a fi altcineva, și să fim, mereu, pregătiți să ne luptăm cu ea. Valorificarea proprie și autenticitatea sunt pași de bază în a trăi în armonie cu propriul corp. Apartenența este intrinsecă și presupune concordanță cu mediul extern, uman, precum piesele de puzzle, lipsa acestui sentiment propagă însingurare și suferință. Pune la zid perfecționismul, pe care-l numește contagios (pentru că poate lovi o cultură întreagă, din generație în generație), și pe care-l consideră ca fiind parte integrantă a rușinii, a criticii, a vinei, a desconsiderării, acestea din urmă fiind „calități­“ ale eșecului real sau proiectat.

℗PUBLICITATE


Identificarea unor scopuri precise merge la braț cu curajul, în vederea acceptării și asumării propriei vulnerabilități. Viața reprezintă o luptă, în care, pentru a ne atinge țelurile, e nevoie să ne asumăm și greșeli, și vulnerabilități, dar, mai ales, să nu ne raportăm la situații ce nu există în experiența noastră umană, precum perfecțiunea. O raportare greșită poate însemna un eșec continuu, care, la rându-i poate duce la blocaj. Punctează atent exercițiile de respirație, pe care le consideră extrem de importante, mai ales în perioadele sau momentele în care furia este la cote înalte, subliniind, chiar, că respirația tactică ne face să ne adresăm întrebări cu mai multă blândețe, tocmai pentru că se realizează într-un alt tempo, cu o viteză de propagare mai înceată.

Brown este tributară curajului, pe care-l consideră principal atribut al persoanelor care cred că sunt demne de a fi iubite (familie), apreciate (business), și care, alături de compasiune și conexiune umană, pot schimba realitatea. Pledează pentru exprimarea deschisă a gândurilor, frustrărilor, problemelor ce ne apasă, pentru o bună înțelegere a universului interior, prin trimiterea către creier a unor povești reale, și nu fictive. De asemenea, a abordat și cadrul pe care ea și echipa sa îl folosesc atunci când iau decizii de afaceri, numindu-i, generic, cei cinci C: culoare („ce“), contextul („de ce“), țesutul conjunctiv („la ce anume este conectat“), costul de a face acest lucru, precum și consecința faptului că nu o facem. Aceste determinante o ajută pe Brown în claritatea luării deciziilor, prin conectare reală și tranșantă. Vorbește cu naturalețe și nu se sfiește să-și găsească exemple rupte din realitatea proprie.

Ascultarea celuilalt, atunci când interlocutorul care are o părere diferită de a ta este un semn de empatie, conform lui Brown (iar acest lucru poate fi realizat, în rândul relațiilor părinți-copii, în deosebi, adolescenți), iar sintaxa „Vreau să-mi spui mai multe“ adresată pe un ton calm, poate consolida legătura dintre aceștia. Autenticitatea și prezentarea individuală ca o radiografie sufletească reprezintă regula de bază în armonia intrinsecă și extrinsecă, pentru care Brown pledează, cu toate instrumentele necesare.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută