Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca – d. 4 august 1875, Copenhaga, Danemarca) a fost un scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără Crăiasa zăpezii (1845), Mica sirenă (1836), Hainele cele noi ale împăratului (1837), Prințesa și bobul de mazăre (1835) Soldățelul de plumb (1838), Fata din soc, Fetița cu chibrituri (1848), Florile micuței Ida și Rățușca cea urâtă (1844). În timpul vieții, Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.
Printre cele mai faimoase povești ale sale sunt: Degețica (1835), Cutia cu iască (1835), Lebedele (1838), Turma de porci (1841), Privighetoarea (1844), Clopotul (1845), Pantofiorii cei roșii (1845), Familia fericită (1847), Micul Tuk (1847), Casa Veche (1847), Umbra (1847), Povestea unei mame (1847), Este foarte adevărat! (1852);