Invitatul de astăzi al rubricii #AltfelDespreOameni este unul dintre preferații noștri din spectrul specialiștilor în sănătate relațională. Nu numai că i-am parcurs toate lucrările, dar îl urmărim cu mare drag (atât pe dumnealui, cât și pe partenera sa de viață, Hellen LaKelly Hunt), ori de câte ori avem ocazia. Dacă nu v-ați dat încă seama despre cine este vorba, psihologul, lectorul, trainerul și autorul de bestselleruri Harville Hendrix este protagonistul rubricii #AltfelDespreOameni din această lună, de pe paginadepsihologie.ro.
Copilul care și-a pierdut părinții mult prea devreme
S-a născut în Statesboro (Georgia), în anul 1935. Își pierde ambii părinți de la o vârstă foarte fragedă și ajunge să fie crescut la ferma uneia dintre surorile sale mai mari. Înțelegerea a fost foarte clară, în ciuda faptului că nu împlinise nici zece ani: Harville putea să rămână la această fermă doar dacă avea să se implice în activitățile de întreținere a acesteia.
De-a lungul timpului și-a aplecat atenția către educație, astfel că la șaptesprezece ani avea să devină ministru baptist hirotonisit, urmând să devină licențiat în filologie la Bercer University (Georgia), precum și în teologie, la Unison Technological Seminary. Însă lista aprecierilor și a recunoașterilor academice nu se încheie aici, Harville Hendrix bifând și un masterat, dar și un doctorat în psihologie și religie la University of Chicago.
Este căsătorit cu terapeuta dr. Hellen LaKelly Hunt, alături de care locuiește în Dallas (Texas) și împreună au șase copii și șase nepoți.
Am putea aprecia că viața conjugală a doi experți relaționali de talie internațională ar trebui să fie numai lapte și miere, însă realitatea ne arată că lucrurile nu sunt mereu așa cum ni le-am imagina.
Mai exact, la zece ani de la mariaj, soții Hendrix-LaKelly Hunt se aflau în pragul divorțului, în ciuda faptului că, de-a lungul timpului, salvaseră multe alte cupluri de la ruptură. Dar și-au dat o șansă și au încercat să pună în practică exercițiile de reconectare pe care le folosesc în munca lor cu miile de familii. Nu numai că relația lor a simțit o îmbunătățire considerabilă, ci au reușit să-și mențină povestea de dragoste multe decenii din acel moment.
Munca unuia dintre cei mai importanți terapeuți de cuplu din toate timpurile
Parteneriatul dintre Harville și Helen nu a fost doar unul conjugal, ci și profesional. Împreună au scris peste zece cărți ce au fost vândute în peste patru milioane de exemplare, printre care, Primește iubirea pe care o dorești, Împreună la bine și la greu, Dăruiește iubirea care vindecă ori Spațiul dintre noi. De asemenea, au pus bazele uneia dintre cele mai populare forme de terapie de cuplu, terapia relațională imago. Iată, mai jos, principalele contribuții ale dr. Hendrix la dezvoltarea psihoterapiei.
Teoria și terapia relațională imago
Hendrix este pionierul conceptului de „parteneriat conștient“, dezvoltând un tip de consiliere denumit simplu „terapia relațională imago“ (TRI), prin care încurajează transformarea cuplurilor printr-o cultură relațională ce se bazează pe egalitatea universală sau, mai pe scurt, o formă de consiliere relațională ce transformă orice conflict în oportunități de evoluție și de vindecare.
Așa a luat naștere și ONG-ul Imago Relationships International, prin care peste 2500 terapeuți din peste 60 țări au fost educați în tainele terapiei imago. Din anul 2017, acest program de formare clinică este disponibil și în România, 2019 fiind anul în care au fost certificați primii terapeuți imago din țara noastră.
Cu siguranță vă întrebați ce înseamnă, în fapt, „imago“. Ei bine, termenul este împrumutat din limba latină și se referă la „imaginea inconștientă a iubirii familiare“, sau cum se creează legătura dintre neplăcerile din relațiile cu adulții și experiențele copilăriei timpurii. Imago este o imagine inconștientă, localizată undeva în creierul emoțional, în baza căreia ne vom simți atrași de anumite persoane alături de care putem dezvolta relații intime. Imago conține o constelație a calităților și defectelor părinților sau îngrijitorilor noștri, dar și părțile pierdute ale sinelui personal.
Astfel, fie că vorbim de critică, de abandon, de neglijare sau evitare, aceste comportamente apar, inevitabil, în relațiile de cuplu însă ele pot fi un ecou al modului în care părinții și ingrijoriii noștri s-au comportat în aceste situații. Însă, cu ajutorul terapiei imago, cuplurile pot căpăta abilitățile necesare pentru a-și înțelege unul altuia sentimentele, dându-și voie să clădească o relație „conștientă“. Principiul de bază este acela că ființa umană se naște dintr-o relație, este rănită în relație și se vindecă printr-o relație.
În ceea ce privește recunoașterea TRI, unul dintre primii oameni care a investit cu încredere munca lui dr. Hendrix este renumita Oprah. În urma aparițiilor repetate în show-ul ei, Oprah Winfrey ajunge să-l intituleze pe Harville drept „sufleorul căsătoriilor“. Dr. Hendrix a fost prezent de optsprezece ori în show-ul lui Oprah, iar ea însăși a obținut un premiu Emmy pentru talk-show-ul „cu cel mai important impact social“.
Conversații sigure sau dialogul imago
Nu știu câți dintre noi reușim să discutăm deschis cu partenerul, fără să existe prejudecăți, critică, frustrare, și să împărtășim o comunicare matură, mai ales atunci când rănile noastre emoționale sunt la vedere. Când ne este greu, de cele mai multe ori utilizăm cuvintele drept arme pe care le îndreptăm împotriva celuilalt, fără a ne gândi la consecințe ulterioare, lăsându-ne în soarta instinctului și a impulsurilor de moment.
Lipsa de siguranță interpersonală duce la multă suferință, iar astfel, divorțul, adicțiile, anxietatea ori depresia distanțează tot mai mult oamenii, ajungând, în timp, atât la o relaționare nesănătoasă, cât și la o tot mai acută tulburare de relaționare.
Dr. Hendrix și LaKelly Hunt subliniază puterea incontestabilă a relațiilor, apreciind că suntem suma relațiilor noastre, drept urmare nu ar trebui să ne fie indiferent cum stăm în planul sănătății relaționale. Cei doi terapeuți de renume vorbesc despre „conversațiile sigure“ ca fiind siguranța previzibilă din destăinuirile cele mai profunde. Așadar, numai deschizându-ne sufletele și inimile putem evolua, putem să depășim momentele grele, dar să le și sărbătorim pe cele ce ne aduc satisfacție și bucurie.
Dialogul imago este instrumentul-cheie în TRI. Acesta implică un set de pași ce-i ajută pe cei doi parteneri să comunice rămânând în siguranță. Pentru început, avem de stabilit cine vorbește și cine ascultă primul, pentru a evita capcana monologului paralel. Apoi, urmează câteva reguli de bază. Partenerul care vorbește, numit emițător, își prezintă mesajul concis, fără critică sau atac la persoana ascultătorului. Iar cel care este în rolul receptorului, partenerul care ascultă, face asta fără judecată, căutând să fie cât mai curios, să oglindească și să valideze mesajul auzit, fiind empatic cu durerea emițătorului. Pentru mai multe informații despre dialogul imago vă recomand cărțile Împreună la bine și la greu, Spațiul dintre noi, dar și workshopurile pentru cupluri, intitulate Primește iubirea pe care o dorești.
℗PUBLICITATE
Zero negativitate
Dincolo de asumarea unui angajament față de conversațiile sigure, TRI încurajează și respectarea principiului zero negativitate. Vrem, nu vrem, avem de acceptat că este atât de ușor să fim „răi comportamental“ în cuplu și atât de greu să rămânem „buni“. Pentru a nu lăsa lucrurile la voia întâmplării, dr. Hendrix ne recomandă să renunțăm la orice urmă de negativitate sau răutate și să ne cultivăm într-un mod conștient iubirea față de partener. Cu alte cuvinte, critica, disprețul, violența, abuzul, defensiva și blocajele în comunicare nu au ce căuta în spațiul dintre cei doi parteneri. Acest spațiu invizibil, numit relație, este precum un izvor de care trebuie să avem grijă, pentru a nu-l otrăvi cu răutate.
#Validation does not mean, “I agree with you.”
Validation means, “I understand you, and I accept you.”— Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt (@HarvilleHelen) September 30, 2021
Acceptarea unicității partenerului
Ne îndrăgostim de un partener în baza unor afinități comune, pe fundamentul unor elemente pe care îngrijitorii noștri le-au avut și care ni se par cunoscute; de aici și sintagma „ne cunoaștem dintotdeauna“. Cu toate acestea, ne este greu să realizăm că partenerul nostru este o entitate distinctă de noi și că nu poate fi o marionetă, condusă după propriul nostru plac. Tocmai de aceea, Hendrix și LaKelly Hunt promovează conceptul de „spațiu dintre noi“, pe care este sănătos să-l respectăm, pentru o bună și longevivă viață conjugală. După dialogul imago și angajamentul zero negativitate, avem de acceptat faptul că între noi și partenerul nostru există și au existat mereu diferențe indiscutabile. Când ne îndrăgostim devenim simbiotici, apoi avem de trecut la etapa de diferențiere în care cheia este recunoașterea și acceptarea diferențelor. Relațiile de cuplu se creează și pe principiul polarizării, extremele se atrag și, adesea, Natura pune în aceeași relație doi oameni total incompatibili. Iar aceste diferențe devin vizibile mai ales în momentele de conflict. În astfel de situații, firești de altfel, adesea unul dintre parteneri maximizează problema (devenind ca o furtună de grindină), iar celălalt o minimalizează (transformându-se într-o țestoasă). Iar dacă vrem să avem grijă de relația noastră de cuplu, avem de recunoscut, acceptat și integrat aceste diferențe, care se pot transforma în lecții importante de viață. Pun aici și unul dintre citatele mele preferate din munca lui Harville:
„Conflictul este supa alchimică care transformă emoția brută și instinctul în aur pur.“
Sporirea pozitivității și a aprecierilor
Adulți fiind, ne dăm voie foarte rar să avem plăceri. De fapt, facem ca responsabilitățile să aibă prioritate și, dacă mai există spațiu și de altceva, atunci inserăm o mică plăcere. Contextul social ne crează anumite bariere și ne face să fim supuși propriei vieți, când, în fapt, placarea este esența vieții. Hendrix și LaKelly Hunt ne îndeamnă să realizăm o listă cu activități distractive, pe care să le realizăm împreună cu partenerul nostru (fie că sunt deja testate în cuplu, fie că sunt noi). Un alt aspect important, subliniat de cei doi specialiști în sănătate relațională, este ca aceste activități să le realizăm cel puțin o dată pe săptămână.
În concluzie, să ne exersăm capacitatea de-a vedea părțile pozitive ale partenerului, să îndrăznim să facem complimente și aprecieri, să fim generoși la capitolul surprize și să ne amintim că fericirea nu vine de la sine. Dacă vrem să trăim fericirea în cuplu, avem de depus un efort conștient și de durată.
The sign of a healthy relationship is not avoiding conflict. Conflict will surface. Ruptures will occur.
The sign of a healthy relationship is “re-connecting quickly.”— Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt (@HarvilleHelen) June 23, 2021
A primi și a oferi necondiționat
În relația timpurie, suntem mult mai atenți la celălalt, îl sufocăm cu tot soiul de mici cadouri, de surprize, ne batem capul să-l facem fericit, însă avem aceste „apucături“ o perioadă relativ scurtă de timp – cât durează etapa de îndrăgostire romantică. Timpul trece și, odată cu obișnuința, uităm să mai fim tandri, uităm să mai facem mici atenții, pentru că luăm totul ca și cum ni s-ar cuveni. Se mai întâmplă chiar să gândim aceste gesturi drept un schimb politically correct, însă în acest caz, afecțiunea pare că nu își mai are locul. Cufundarea în zona noastră de confort și renunțarea la exprimarea afecțiunii din momentul în care „ne trezim cu toți sacii în căruță“ este cea mai mare capcană în care pot cădea partenerii de cuplu.
Un alt aspect important îl reprezintă și obișnuința de a primi complimente de la partener, majoritatea dintre noi nefiind în stare să le acceptăm și să ne bucurăm de ele, iar aici este o altă discuție ce își are rădăcinile în copilăria timpurie, în care părinții și ingrijitorii nu au știut cum să se exprime în fața noastră, chiar dacă au ținut foarte mult la noi.
Iată ce mai spune dr. Hendrix: „Iubirea romantică ne livrează în brațele pasionale ale cuiva care va declanșa, în cele din urmă, aceleași frustrări pe care le-am avut față de părinții noștri, dar din cel mai bun motiv posibil! Procedând astfel, ne aducem rănile din copilărie la suprafață, astfel încât acestea să poată fi vindecate.“
Câteva idei de final
„Căsătoria nu este o stare statică între două persoane neschimbate. Căsătoria este o călătorie psihologică și spirituală, care începe în extazul atracției, șerpuiește printr-o întindere stâncoasă de descoperire de sine și culminează cu crearea unei uniuni intime, vesele, de-a lungul vieții“, este de părere părintele TRI, Harville Hendrix.
Relațiile sunt daruri divine, însă chiar și așa, ele au nevoie să fie îngrijite și, de ce nu, documentate. Poate, asemeni unui permis de conducere, inclusiv căsniciile au nevoie de un test înainte, dar și de o bibliografie minimală, pentru a vedea dacă există o oarecare compatibilitate între parteneri.
A fi într-o relație înseamnă a fi vulnerabil, a-ți da voie să-ți deschizi sufletul în fața celuilalt, exact așa cum ești. Desigur, ar fi minunat dacă ne-am simți în largul nostru însă și aici avem nevoie de experiență și de fundamentul familial pe care îl primim din copilăria timpurie. Cu toate acestea, este lesne de înțeles că dacă există voință, flexibilitatea conjugală își poate găsi drumul, dar aici ține doar de noi. Și ar fi bine să păstrăm în gând concluzia de bază a TRI: „Conectarea este viață și viața este conectare.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
