fbpx
skip to Main Content

Suntem aproape de sfârșitul unui nou an școlar și majoritatea copiilor (și a părinților) deja vorbesc despre vacanță, tabere, excursii, mare, munte, bălăceală, relaxare și multă joacă. Pentru cei care termină acum grupa mare, se încheie o etapă foarte frumoasă, aceea a grădiniței. Bineînțeles că și ei așteaptă vacanța, însă pe lângă bucuria vacanței, sunt cuprinși și de entuziasmul începerii școlii. Deși mai este mult timp până la toamnă, bucuria de a trece într-o nouă etapă îi face și mai nerăbdători de a începe școala (cel puțin pe unii). Îmi amintesc cu mare drag cum, după ce a terminat grădinița, timp de multe zile, fata mea m-a întrebat în fiecare dimineață dacă astăzi mergem la școală. Mare i-a fost dezamăgirea când a aflat că mai are de așteptat aproximativ 2 luni de zile. Am stabilit împreună cu ea să facem un calendar special în care să notăm când începe școala, când ne apucăm de cumpărat cele necesare, când mergem în vizită și am încurajat-o să vină să mă întrebe oricând orice nedumeriri și/sau întrebări are despre școală. 

Pentru că este un eveniment important atât în viața copiilor, cât și în a părinților, m-am gândit că ar fi util să dau mai departe lucrurile care ne-au ajutat pe noi în pregătirea pentru această etapă, în speranța că vor fi de folos și altor părinți. 

Ce este important să faci ca părinte dacă copilul tău începe școala în septembrie 2022

#1. Vorbim despre școală

Copiii au nevoie să știe cât mai multe detalii despre cum se va desfășura ziua lor, cum va arăta programul, cum arată școala, clasa etc. Timp de aproape 2 luni am primit tot felul de întrebări despre cum va fi la școală: „Bine, bine, dar ce e școala asta? Cu ce e diferită de grădiniță? Cum arată clasa? Cât stăm la școală? Ce se întâmplă după ce se termină orele? Ce sunt pauzele? Pot să mă joc în timpul orelor? Pot să iau jucării cu mine? Când o voi cunoaște pe doamna învățătoare? Dar colegii? Ne dau de mâncare? Dormim acolo? Dar de ce începe așa devreme? Au loc de joacă? Trebuie să merg în fiecare zi?“ Este absolut normal să fie curioși și vă invit să rămâneți deschiși și să le răspundeți tuturor întrebărilor, oricât de puerile vi se par. Poate fi de mare ajutor să le vorbim celor mici despre experiența noastră cu școala, ce emoții am avut și noi, transmițând un mesaj pozitiv despre legăturile pe care le-am creat cu colegii, relația cu învățătoarea, dar fără a idealiza și crea așteptări nerealiste sau prea mari. 

#2. Vorbim despre emoțiile și temerile legate de această schimbare

În ciuda entuziasmului debordant față de începerea acestei noi etape, o parte semnificativă dintre viitori școlari vor avea cel puțin o teamă legată de acest nou început. Necunoscutul poate genera anxietate și îngrijorările fiecărui copil pot fi diferite: tranziția de la educatoare la învățătoare poate genera angoasă, mai ales că, de multe ori, nu putem să cunoaștem în avans pe învățătoare, colectivul nou, rutinele noi, un spațiu nou, ca să știm la ce să ne așteptăm. 

Chiar dacă am trecut cu primul copil prin această experiență și cea mică era familiarizată cu multe aspecte legate de ce anume înseamnă școala, a fost nevoie să parcurgem de mai multe ori drumul până la școală, să vorbim cât mai mult despre cum va arăta o zi de școală, să ne uităm pe caietele fratelui mai mare din pregătitoare și să citim diverse cărticele despre prima zi de școală. Cea mai utilă și preferata noastră este cartea Fram începe școala, unde se discută mult despre emoțiile unui pui de urs care urmează să înceapă școala, și pe care am citit-o zilnic mai ales în săptămâna de dinaintea începerii anului școlar. 

#3. Vizita la școală

Înainte cu aproximativ 2 săptămâni de începerea școlii am căutat să ne facem drum spre școală de mai multe ori și să încercăm să vizităm sălile de clasă. Diferențele sunt mari între sistemul privat și de stat. În cazul școlilor private, aceste vizite fac parte din procesul de adaptare și durează mai multe zile, timp în care copilul interacționează cu viitoarea învățătoare și colegii. În cazul școlilor de stat, sunt puține situațiile în care puteți cunoaște învățătoarea, însă cu puțin noroc puteți intra prin școală să vedeți sălile de clase. Orice interacțiune cu spațiul va fi utilă. 

#4. Pregătirile pentru școală

℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



De-a lungul verii vă puteți ocupa de amenajarea unui colț de studiu, în camera lui sau în spațiul comun, unde va putea să lucreze și își facă temele (chiar dacă la pregătitoare nu au teme, existența unui astfel de spațiu îl va ajuta în clasa întâi). Copiii sunt entuziasmați să ia parte la toate aceste momente organizatorice, de aceea e important să îl implicați în toate pregătirile, în special cele legate de haine, rechizite și ghiozdan. 

#5. Prima zi de școală

Așteptarea a luat sfârșit și prima zi de școală a sosit! Uneori imaginea idilică cu copii zâmbitori care merg cu mare drag la școală în prima zi nu se potrivește întotdeauna cu realitatea. Din cauza emoțiilor, copii pot avea tot felul de reacții și comportamente. Pot refuza să își ia hainele alese de ei cu o seară înainte, pantofii brusc devin nesuferiți, mâncarea preferată pare să nu mai fie pe placul lor, plâng, li se face dor de grădiniță din senin și de fosta educatoare, pot deveni anxioși, trece de la o stare la alta în câteva secunde. Păstrați în minte gândul că emoțiile pot fi copleșitoare la vârsta aceasta și că e ok să simtă tot ceea ce simt. Reasigurați-i vă veți fi alături de ei și că aveți încredere în ei că vor face față tuturor emoțiilor și situațiilor din această zi mare. 

Cum ne pregătim noi, părinții?

Nu doar cei mici au emoții, ci și părinții. Intrăm într-o nouă etapă și acest lucru poate genera destul de multă anxietate și un mix de sentimente amestecate. Pe lângă îngrijorările punctuale (Oare se va descurca singur? Dacă nu va reuși să își facă prieteni? Oare o să o placă pe doamna învățătoare?), ne dăm seama că ai noștri copii cresc. Trecerea de la grădiniță la școală marchează un moment important în dezvoltarea copiilor, și anume finalizarea etapei de competență (4-7 ani) și intrarea în etapa preocupării (7-12 ani). Devin mai independenți, au responsabilități noi, iar rolul nostru și susținerea de care au nevoie de la noi în această etapă sunt diferite față de ceea ce eram obișnuiți să oferim până acum. Începând de acum, o mare parte din procesul creșterii va avea loc departe de ochii părinților, lucru care ne poate provoca neliniște. Hedvig Montgomery descrie această nouă etapă ca o călătorie: călătoria îndepărtării de tine. 

„În primii șapte ani de școală, legătura dintre voi va fi pusă la grea încercare. Tu și copilul tău veți ieși dintr-o lume oarecum închisă, dintr-o bulă în care voi trăiți acasă, și veți păși într-o nouă viață, în care copilul va începe să își găsească locul în societate, în cadrul clasei, în gașca de prieteni, în toate aceste diferite situații în care noi, oamenii, interacționăm cu semenii noștri. Acum orizonturile vieții încep să se deschidă.“

Această tranziție poate fi dificilă pentru părinți. Trebuie să lucrăm la flexibilitatea noastră emoțională și să fim pregătiți să oferim o gamă largă de răspunsuri de suport, în funcție de nevoile copiilor noștri. 

„Sarcina ta este, pe de o parte, să-l ajuți la nesfârșitele lucruri practice, cum ar fi mersul la școală, curățenia și efectuarea temelor. În plus, trebuie să fii acolo atunci când li se modifică starea de spirit și ei nu știu cine sunt, și ori de câte ori se simt excluși și singuri. Vor avea nevoie să stai lângă ei și să le șoptești «Dar eu sunt aici și te iubesc». Se prea poate ca un copil de școală primară să nu vă mai țină de mână, dar are nevoie de voi la fel de mult ca înainte și în moduri complet noi.“

Pentru a-i putea susține pe cei mici în călătoria lor este important ca și noi, părinții, să ne pregătim emoțional și nu numai. Dintre cărțile citite, cea mai utilă mi s-a părut cartea lui Montgomery, Primii ani de școală, pentru că oferă  informații despre provocările vieții de școlar din ciclul primar (teme, bullying, ecrane, anxietate, relații sociale, sexualitate) și vă poate fi de mare folos în a vă pregăti pentru această etapă nouă și necunoscută. 


Numele meu este Simona, sunt mamă a doi copii minunați, sociolog, facilitator educațional și consilier parental. Sunt pasionată de neurobiologie, mers pe munte și parenting. Militez pentru educația cu blândețe a copiilor, dar și a părinților. Îmi doresc să ajut părinții să crească și devină părinți suficient de buni pentru copiii lor.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0