Skip to content

Paștele este sărbătoarea creștină a învierii lui Iisus, însă ouăle de ciocolată și darurile lăsate de iepuraș nu se regăsesc nicăieri în Biblie. Originile exacte ale tradiției iepurașului de Paște nu sunt foarte clare. O variantă ar fi că iepurașul provine din tradiția anglo-saxonă păgână, în special din sărbătoarea lui Eostre, zeița lunii și a fertilității, al cărei simbol animal era un iepure. Iepurii, cunoscuți pentru reproducerea lor energică, au simbolizat în mod tradițional fertilitatea.

Iepurașul a fost mai întâi o pasăre

Legenda spune că zeița Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită și, pentru a o salva de la moarte, a transformat-o într-o iepuroaică. Drept mulțumire, iepuroaica, căreia zeița îi lăsase capacitatea de a oua, decora ouăle făcute și i le dăruia ca ofrandă zeiței. Se pare că, în cinstea zeiței Eostre, anglo-saxonii organizau primăvara o sărbătoare în care iepurele era la loc de cinste. Pătrunderea creștinismului în lumea anglo-saxonă a determinat adaptarea tradițiilor din perioada sărbătorii închinate lui Eostre la ceremoniile dedicate Învierii lui Iisus, iar iepurașul lui Eostre a devenit iepurașul de Paște. Acesta a fost și un mod de a-i determina pe păgâni să se convertească la creștinism. Chiar numele Paștelui în engleză, Easter, provine de la Eostre.

Ouăle sunt și un simbol al începuturilor și al unei vieți noi și se crede că împodobirea ouălor pentru Paște datează din secolul al XIII-lea. Pe atunci, biserica îi îndemna pe credincioși să se abțină de la ouă în timpul Postului Mare (și încă mai face asta și în zilele noastre), permițându-le să le consume din nou începând cu ziua de Paște. Potrivit History.com, în secolul al XIX-lea, înalta societate rusă a început să facă schimb de ouă ornamentate – chiar și de bijuterii încrustate – de Paște.

În secolul al XVIII-lea, iepurașul de Paște a ajuns în America odată cu primii imigranți germani care s-au stabilit în Pennsylvania și au adus cu ei tradiția unui iepuraș care împarte ouă în ziua de Paște, numit Osterhase sau Oschter Haws. Copiii lor au făcut cuiburi în care această creatură simpatică își depunea ouăle colorate. În cele din urmă, obiceiul a fost adoptat în toată America de Nord (și ulterior a traversat Oceanul înapoi în Europa, unde s-a răspândit, mai ales în lumea catolică), iar darurile lăsate în dimineața de Paște de iepuraș s-au diversificat, incluzând ciocolată și alte dulciuri, în timp ce coșurile decorate au înlocuit cuiburile. În plus, copiii au început să lase morcovi pentru iepuraș, în cazul în care i-ar fi fost și lui foame. Treptat, tradiția s-a transformat într-un joc adorat de copii, în care sunt presărate indicii în legătură cu locurile  în care sunt ascunse cadourile, iar în dimineața de Paște are loc „vânătoarea ouălor de ciocolată“.

A fost odată ca niciodată…

Dacă și în familia ta se organizează o astfel de vânătoare, poate te întrebi până la ce vârstă a copilului este indicat să (mai) întreții mitul Iepurașului și să-i păstrezi tradiția. Psihologii sunt de părere că Moș Crăciun, iepurașul de Paște și zâna Măseluță îndeplinesc o nevoie vitală pentru copii.

Pentru că, așa cum spune și Catherine Dunezat, psiholog clinician francez: „percepția realității nu este un dat inițial sau moștenit, ci o construcție progresivă. Bebelușul trăiește după principiul plăcerii și nu după cel al realității, pe care părinții lui îl asumă și îl pun (din fericire) la lucru. Principiul plăcerii este predominant și își are originea în toată viața psihică. Copilul caută, mai presus de toate, satisfacerea plăcerii și a dorințelor sale. Întrucât viața lui depinde în totalitate de părinții săi, este cufundat în iluzia omnipotenței lor magice. Este stabilită mai întâi atotputernicia lor, care treptat va ceda loc, de-a lungul copilăriei și până la adolescență, construirii unui spațiu psihologic pentru realitate. Trecerea repetată prin ritualuri codificate și sociale punctează etapele comune în această construcție a principiului realității“. Ritualul lui Moș Crăciun sau al iepurașului de Paște reprezintă o parte integrantă a acestui proces. Miturile sunt un mod de gândire colectiv inițiatic care admit și fac loc magiei în viața noastră. Cu siguranță, aceste mituri nu descriu în totalitate realitatea, ci păstrează loc magiei, circumscriindu-o.

Miturile, împărtășite într-un mod intergenerațional, funcționează ca un liant social. Pentru că, uneori, este mai benefic pentru menținerea unității unei culturi (și, prin urmare, pentru menținerea păcii sociale) să ne amintim împreună de evenimente mitice, decât să ne preocupăm de fapte și momente specifice ale realității istorice. „A fost odată ca niciodată“, Moș Crăciun, iepurașul de Paște și zâna Măseluță: ele constituie baza umanului obișnuit și a contemporanului împărtășit. Această bază primară este cea care autorizează viitoarea funcționare, de asemenea împărtășită, a principiului realității. Pentru a renunța la atotputernicia infantilă, este necesar să o fi trăit și împărtășit în mod colectiv și asemănător, inserat într-un mit comun.

Și, totuși, când se face lumină?

Bineînțeles că societatea occidentală și economia capitalistă în care trăim promovează și exploatează orice sărbătoare care încurajează consumul (se știe că, în perioada Crăciunului și a Paștelui, vânzările cresc exploziv). Cu toate acestea, nu (doar) lanțurile de supermarketuri perpetuează mitul iepurașului de Paște, ci chiar… membrii familiilor.

În majoritatea familiilor, membrii lor devin complici sau mai exact actori ai mitului, chiar dacă mai există și părinți care refuză să-și „mintă“ copiii cu privire la originea darurilor. Dar este, oare, aceasta cu adevărat o minciună? Acest tip de „minciună“ se reduce adesea la un vis, împărtășit și foarte uman, făcut din generozitate și în anonimat. Așadar, când și cum ar trebui să afle copilul tău realitatea din spatele acestui vis?

℗PUBLICITATE



După cum știm, credința în Moș Crăciun și în iepurașul de Paște scade odată cu vârsta, pe măsură ce copilul stăpânește raționamentul cauzal. Credința dispare mai repede la băieți decât la fetițele de aceeași vârstă, iar această vârstă se învârte în jurul așa-numitei vârste a rațiunii, adică între șapte și nouă ani. Opt ani, vârsta medie, ne spune un sondaj internațional: Santa Survey.

Inițiatorul acestui sondaj, psihologul britanic Chris Boyle, de la Universitatea din Exeter, a formulat direct întrebarea: „A schimbat această descoperire încrederea pe care o ai în părinții tăi?“. Iar răspunsurile vorbesc de la sine: 15% dintre repondenți s-au simțit trădați de părinți din această cauză, o treime au spus că au fost supărați când au descoperit că Moș Crăciun nu există, iar 34% ar fi vrut să continue să creadă. 31% dintre părinți au recunoscut că și-au mințit copiii, atunci când aceștia le-au pus întrebarea; „Da, te asigur, Moș Crăciun există!“, au susținut că au răspuns la momentul cu pricina aproape o treime dintre părinții chestionați. Dar poate cea mai importantă este această cifră: 65% dintre cei chestionați au răspuns că: „au pretins că cred în Moș Crăciun, chiar și atunci când știau deja că este o minciună“.

Așadar, cum facem lumină în problema iepurașului?

Când copilul începe să pună întrebări, primul tău instinct ar putea fi să-l asiguri că Moș Crăciun (sau, după caz, iepurașul de Paște) există și că puterile lui sunt reale, chiar dacă și un puști de vârstă preșcolară poate sesiza că sfidează logica. Deși nu-ți minți copilul (des), ai putea fi tentat să denaturezi adevărul în încercarea de a-l scuti să trăiască o imensă dezamăgire. La urma urmei, nu vrei să-i strici bucuria sărbătorilor. Dar, dacă pune întrebări, copilul tău vrea să afle adevărul. Și nu-i vei face nici un rău dacă vei fi sincer.

Asta nu înseamnă că trebuie să-i spui dintr-o suflare toată povestea. În schimb, ai putea pune și tu câteva întrebări: „Ce te face să întrebi asta?“ sau „Ce părere ai despre asta?“. Este în regulă să-ți lași copilul să-și tragă propriile concluzii.

Când te confruntă cu: „Doar spune-mi! Există cu adevărat Moș Crăciun / Iepurașul de Paște?“, fii sincer și explică-i că tu ești în spatele cadourilor.

În astfel de situații, unele familii vorbesc despre spiritul încă viu al Crăciunului sau al Paștelui ori aleg să explice pe înțelesul copiilor semnificația sărbătorii. Alți părinți le spun copiilor că aceste sărbători înseamnă bunătate și bucuria de a dărui, iar acum, că știu adevărul, misiunea lor este să devină Moș Crăciun sau Iepurașul de Paște pentru altcineva (iar astfel se predă ștafeta generozității în familie).

În plus, poți să subliniezi că nu toată lumea cunoaște încă „secretul“. Așa că descurajează-ți copilul să facă anunțul la școală.

În loc de concluzie

Data de expirare a Iepurașului de Paște variază undeva între 7 și 77 de ani, în funcție de doza de gândire magică de care fiecare dintre noi are nevoie și pe care este dispus să o accepte în viața sa. Până la urmă, gândirea magică (ținută la locul ei și trăită ca atare) continuă să fie prezentă în viața noastră, la granița dintre fantastic și realitate, pentru că fiecare dintre noi are nevoie, la un moment dat, de un strop de magie în viața sa. Și ca să-l citez pe Lewis Carroll, părintele unui alt iepure celebru: „Imaginația este singura armă în războiul cu realitatea” (Pisica Cheshire, Alice în Țara Minunilor). Iar sărbătorile sunt momentul perfect pentru a face apel la ea.


Citește și:

După 17 ani ca jurnalistă la revista de modă și lifestyle ELLE România, în care a scris despre evenimentele culturale locale, cărți, modă, parenting, relații și destinații de călătorie, și în care a intervievat mulți oameni interesanți, Crina a decis că o schimbare este mai mult decât binevenită și s-a alăturat echipei entuziaste de la Thrive Global România, platforma de wellbeing inițiată de Arianna Huffington.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0