Îmi pare rău că te simți vinovată și că te întrebi dacă ai fi putut face ceva să previi pierderea sarcinii. Îmi pare rău că cei din jur îți spun: „Bine măcar că ai rămas însărcinată!“, „Lasă că ești tânără și o să încerci din nou!“ sau „De ce plângi atât? Că nu era un copil…“.
Îmi pare rău că nu există concediu dedicat pentru pierderea unei sarcini. Îmi pare rău că trebuie să-ți înăbuși durerea, pentru că nimeni din jurul tău nu înțelege prin ce treci. Nu ești singură și nu ești singura!
În fiecare an, la nivel mondial, au loc aproximativ 23 de milioane de avorturi spontane, ceea ce înseamnă 44 de pierderi de sarcină în fiecare minut. Riscul cumulat de avort spontan este de 15,3% din toate sarcinile recunoscute (National Library of Medicine).
Pierderea unui copil în timpul sarcinii, prin avort spontan sau naștere, este în continuare un subiect tabu la nivel mondial, marcat de stigmatizare și rușine. Cele mai multe femei aflate în această situație nu primesc un sprijin emoțional adecvat, ceea ce conduce la o rată mare a depresiei și a anxietății în rândurile lor.
Un studiu recent sugerează că una din trei femei are simptome de stres posttraumatic la o lună după o pierdere de sarcină, iar una din patru femei are simptome de anxietate moderată sau severă în același interval (National Center of Miscarriage Research).
O experiență personală plină de durere
Eu înțeleg prin ce treci, pentru că am fost și eu devastată de oprirea în evoluție a unei sarcini. Unul dintre momentele cele mai dificile ale călătoriei mele către copilul mult dorit a fost oprirea sarcinii din evoluție, după cea de-a treia fertilizare în vitro. Îmi aduc aminte, ca și cum ar fi fost ieri, bucuria testului de sarcină pozitiv. Mi-am sunat toate prietenele, am început să fac planuri pentru camera copilului, ne-am gândit ce zodie va fi și ce nume va purta.
Apoi, fără niciun semn sau alt fel de avertizare, sarcina s-a oprit din evoluție. Mi-am strigat durerea în fața icoanelor din casă și am simțit că toată lumea mea s-a năruit.
M-am întrebat „De ce mie?!“ și am vărsat râuri de lacrimi. Într-un final, m-am ridicat, m-am scuturat și am luat-o de la capăt. Astăzi, îmi dau seama că de a doua zi m-am comportat ca și când n-ar fi fost mare lucru, dar în interiorul meu eram sfâșiată de durere.
Cel mai mare dușman al sprijinului de care ar trebui să aibă parte fiecare femeie, fiecare cuplu care trece prin-o experiență atât de traumatizantă suntem noi, societatea.
În cultura noastră, există încă o lipsă de înțelegere despre cum să răspundem atunci când suntem confruntați cu această experiență. Și asta se întâmplă deoarece doliul după o pierdere de sarcină se încadrează în categoria așa-numitului „doliu refuzat“ sau „nepermis“, adică durerea nu poate fi recunoscută deschis sau plânsă public, pentru că acest comportament este considerat inacceptabil din punct de vedere social.
Motivele care conduc la refuzarea doliului
- Percepția societății asupra începutului vieții
În multe culturi, există o dezbatere continuă despre momentul în care începe viața umană. Această lipsă de consens poate influența modul în care este văzută pierderea unei sarcini. Unele persoane consideră că, deoarece fătul nu a fost încă născut, pierderea nu este la fel de semnificativă ca moartea unei persoane deja născute.
- Lipsa de recunoaștere formală
Spre deosebire de alte tipuri de pierderi, cum ar fi moartea unui membru al familiei, pierderea unei sarcini nu beneficiază de aceleași ritualuri de doliu și ceremonii formale care să ofere recunoaștere și suport. Acest lucru poate face ca durerea să pară mai puțin legitimă în ochii altora.
℗PUBLICITATE
- Subiectul este inconfortabil
Sarcina și pierderea acesteia sunt subiecte care pot provoca disconfort și jenă în conversațiile sociale. Acest disconfort îi determină pe oameni să evite discuția despre pierdere sau să minimizeze importanța acesteia, intenționând astfel să evite discuțiile dificile.
- Lipsa de educație și înțelegere
Mulți oameni nu sunt informați despre impactul emoțional și psihologic profund pe care îl poate avea pierderea unei sarcini. Fără această înțelegere, ei subestimează gravitatea durerii resimțite de cei care au suferit o astfel de pierdere.
- Comparații cu alte tipuri de pierderi
Există tendința de a compara pierderi diferite și de a le ierarhiza. Pierderea unei sarcini poate fi văzută că fiind „mai puțin semnificativă“ decât pierderea unui copil născut sau a unui adult apropiat, ceea ce contribuie la invalidarea durerii.
- Reacții bine intenționate, dar dăunătoare
Comentarii precum „Poți încerca din nou“ sau „Nu era încă un copil“ sunt adesea menite să consoleze, dar pot minimaliza durerea, sugerând că nu este nevoie de doliu.
- Dispariția rapidă a sprijinului
Adesea, sprijinul pentru persoanele care au pierdut o sarcină dispare rapid, deoarece societatea nu recunoaște necesitatea unui doliu prelungit. Iar asta lasă persoanele afectate să se confrunte singure cu durerea lor.
Problema majoră cu doliul refuzat este că te poate face să te îndoiești dacă ai dreptul să suferi. Poți ajunge să te întrebi: „Dacă cei din jurul mei nu consideră aceasta o pierdere «reală», atunci cum aș putea eu?“.
Simptomele doliului refuzat în cazul unei pierderi de sarcină
- Negarea sau minimalizarea pierderii. Femeile și partenerii lor pot încerca să ignore sau să minimalizeze importanța pierderii, evitând să vorbească despre aceasta sau să recunoască impactul său emoțional.
- Sentimente intense de vinovăție și rușine. Femeile pot simți că pierderea este cumva din vina lor, trăind rușine pentru faptul că nu au reușit să ducă sarcina la termen.
- Iritabilitate și furie. Emoțiile reprimate, precum tristețea și regretul, pot ieși la suprafață sub formă de furie sau iritabilitate, de multe ori fără o cauză evidentă.
- Izolare socială. Femeile și partenerii lor ajung să evite interacțiunile sociale, ocolind astfel întrebările incomode și judecata celor din jur.
- Dificultăți de concentrare. Pierderea unei sarcini vine la pachet cu dificultăți de concentrare la serviciu sau la activitățile zilnice, din cauza gândurilor persistente.
- Probleme de somn. Insomnia sau somnul neliniștit sunt simptome comune doliului refuzat, deoarece mintea este ocupată de durere și de gândurile legate de sarcina pierdută.
- Schimbări în relații. Pierderea unei sarcini poate duce la tensiuni în relațiile personale, fie printr-o nevoie crescută de atașament, fie prin distanțare, pentru a evita discuțiile dureroase.
- Comportamente adictive sau de auto-vătămare. În încercarea de a amorți durerea, femeile care au pierdut o sarcină pot recurge la consumul excesiv de alcool, la mâncatul în exces sau la alte comportamente dăunătoare.
- Tristețe profundă și depresie. Sentimentele de tristețe profundă și depresie sunt frecvente, incluzând sentimente de inutilitate, lipsă de speranță și pierderea interesului pentru activitățile zilnice.
- Anxietate și hipervigilență. Frica de o nouă pierdere poate duce la anxietate crescută și hipervigilență din partea femeilor care au pierdut o sarcină, fiind mereu în alertă pentru semne de pericol sau de alte tragedii.
- Durere fizică. Durerea emoțională intensă poate avea manifestări fizice, cum ar fi durerile de cap, problemele digestive, durerile musculare și diverse alte afecțiuni.
- Dificultăți de a face planuri de viitor. Pierderea unei sarcini poate face dificilă planificarea viitorului, deoarece simți că orice planuri sunt inutile sau prea riscante.
- Sentimente de inadecvare și îndoială de sine. Poți simți că ai eșuat ca mamă și te poți îndoi de capacitatea ta de a purta o sarcină sănătoasă în viitor.
Recunoașterea acestor simptome este esențială, pentru a putea interveni și pentru a accesa sprijinul necesar, pentru a-ți vindeca sufletul și pentru a merge cu încredere înainte.
Acesta este doar unul dintr-o serie de articole menite să te ajute să-ți validezi pierderea, să înveți cum îți poți regăsi liniștea sufletească, cum să te simți înțeleasă și sprijinită.
Cu fiecare pas pe care-l faci, vei găsi puterea să te ridici și să privești spre viitor cu speranță și curaj. Permite-ți să fii vulnerabilă și să ceri ajutor atunci când ai nevoie! Suportul comunității, al celor dragi și al specialiștilor poate reprezenta o diferență semnificativă în procesul tău de vindecare.
Te îmbrățișez cu toată căldura și-ți doresc multă putere pe acest drum! Fie ca sufletul tău să găsească liniștea pe care o merită!
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
