skip to Main Content
Impactul Alinturilor Asupra Creierului Persoanei Iubite

Impactul alinturilor asupra creierului persoanei iubite

Ați fost vreodată martorii unor alinturi între doi îndrăgostiți? Cum vi s-a părut? V-au trezit reacții emoționale pozitive sau nu?

Sigur ați avut parte de o astfel de interacțiune sau chiar dumneavoastră ați fost cei care și-au exprimat această stare de iubire prin alint. Care au fost aceste forme de alint? Pe lângă cele prezente mai jos, ați mai adăuga ceva?

  • „Frumoasa mea“, „iubirea mea“, „buburuza mea“, „puiul meu“, „păpușă“
  • „Pisicuță“, „pisoiaș“, „tigruț“, „buburuză“, „bombonică“
  • „Bondărel“, „albinuță“, „furnicuță“, „frunzuliță“, „floricică“, „păpădie“„
  • „Căpșunică“, „gogoșică“, „dovlecel“, „zăhărel“, „dulceață“, „piticot“, „gălușcă“
  • „Ursuleț“, „guriță“, „turturică“, „rățușcă“, „vrăbiuță“, „gărgăriță“, „gândăcel“, „șerpișor“
  • „Sweet“, „sweetie“, „sweetheart“, „sweet pea“, „sweetie pie“
  • „Honey“, „honey bun“, „honey-bunny“

Ceea ce sigur nu ați conștientizat e cât de important este acest joc de cuvinte și care anume e impactul asupra stărilor noastre. E o dovadă a iubirii care aduce mari beneficii minții noastre și o întoarcere în timp, ca o mașină a timpului care vă plasează în momentele de armonie și echilibru emoțional sau chiar de protecție.

În astfel de momente, creierul nostru secretă anumiți hormoni, care ne duc cu gândul la relația de atașament cu părinții. Neurotransmițătorii se activează în ambele situații, atât  în copilărie, cât și în momentele de alint cu partenerul:

  • Dopamina activează acea parte din creier care este responsabilă cu recompensa, ceea ce pentru cupluri devine o motivație puternică de a sta cât mai mult timp împreună – asemănător cu mama care își dorește să petreacă împreună cu nou-născutul cât mai mult timp. Dopamina este eliberată atunci când mama își manifestă comportamentele sănătoase de atașament și se asociază cu sentimente de plăcere, exaltare și, mai ales, cu o menținere a atenției asupra copilului sau, în alte situații, a partenerului.
  • Feniletilamina, drogul îndrăgostiților, este acel hormon care creează sentimente euforice și dorință de reapropiere, ca acelea manifestate de mamă sau tată la momentul apropierii sau în timpul interacționării cu copilul.
  • Oxitocina – hormonul responsabil de atașamentul emoțional, de legătura emoțională puternic creată între mamă și copil sau între partenerii de cuplu. În copilăria timpurie, acest hormon e secretat în momentele de îmbrățișare cu persoana de referință, iar la nivelul relațiilor romantice – în timpul actului sexual și al orgasmului. În momentele de separare, atât mama, cât și copilul experimentează un sentiment de „pierdere“ și așteaptă cu multă dorință reapropierea. La fel, partenerii își așteaptă reîntâlnirea persoanei iubite cu nerăbdare, chiar dacă această separare este pentru câteva minute.

Pentru cei care ați simțit aceste separări atât de profund, cred că acum e liniștitor să aflați că este „doar“ efectul dragostei.

Având în vedere aceste similarități și efecte, este de înțeles de ce partenerii se alintă sau folosesc diminutive în comunicare cu o voce de „părinte“ care-și alintă copilul.

Aș reveni însă asupra ideii de „declarație“. Din nou, mă refer la relațiile romantice, dar mai mult la cât și cum poate comunica partenerul. Uneori, cred că sunt momente în care ne este greu să facem declarații și să găsim exact acele cuvinte care să traducă emoțiile noastre și iubirea puternică resimțită în acel moment. Drept urmare, tonul sau momentele de baby talk sunt cel mai potrivite, atunci când suntem îndrăgostiți. În fapt, nevoia noastră este de a ne reasigura că ne sunt împărtășite sentimentele. Că dragostea ce i-o purtăm celuilalt este ceea ce primim înapoi. Până la urmă, iubim așa cum ne dorim să fim iubiți. Trăim intens sentimentul de iubire și devine tot mai greu de exprimat. „Îndrăgostiții văd, gândesc și simt doar la superlativ“ scria Henry T. Finck în Romantic Love and Personal Beauty, prin 1887.

„Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.“

(Adrian Păunescu)

Dacă dragostea, la un anumit nivel, înseamnă laudă și adorație, atunci comportamentul de alint este dovada clară că partenerii se iubesc. Până la urmă, poate, este chiar mai simplu decât închirierea unui avion care să tragă după el un banner pe care să scrie: „Te iubesc!“

În epoca modernă, partenerii reușesc să-și transpună trăirile emoționale în plan virtual. Pe WhatsApp, pe Messenger sau pe diverse rețele de socializare, își trimit emoticoane, piese ori diverse imagini menite să definească în locul lor emoțiile și trăirile puternice. A devenit tot mai ușor de reprodus astfel de stări, dar (poate) fără a avea același efect puternic al neurotransmițătorilor. Nimic nu se compară cu privirea blândă a persoanei iubite și cu uimirea la auzul alintului suprem.

Așadar, poate că cel mai eficient ar fi să ne privim partenerul din când în când și să facem aceste declarații astfel încât mașina timpului să ne ducă în planul copilăriei și al atașamentului de siguranță și iubire necondiționată, spre acum și aici. Până la urmă, cercetările care privesc dezvoltarea relațiilor de cuplu sănătoase spun că prin partener ne vindecăm – punând în plan prezent comportamentul de părinte sau adult sănătos.

Diana Bocsitan

Psiholog și psihoterapeut cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România este specializată în psihologie educațională și în psihoterapia familiei, cu formare în cadrul AMPP. Are o experiență de zece ani în domeniul educației copilului, adolescentului și familiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută