Întâlnim conceptul de „mod de supraviețuire“ (survival mode) în științe precum biologie, psihologie, psihoterapie. În general, el se referă la reacțiile complexe ale organismelor la diferite amenințări și traume. De altfel, teoria evoluționistă a lui Charles Darwin a avut un rol crucial în formarea acestui concept strâns legat de adaptarea speciilor la mediu. Mai multe teorii din psihologie și neuroștiință încadrează conceptul de mod de supraviețuire în contextul traumei.
Personal, rezonez cu teoria polivagală dezvoltată de Stephen W. Porges, care oferă o perspectivă amplă asupra modului în care organismul răspunde la stres și pericol.
Este important să ne raportăm la modul de supraviețuire mai mult decât la un simplu concept prezent în diferite științe. Acesta este o reacție de adaptare la pericolele iminente, fie ele reale sau percepute, și devine o cale de explorare și înțelegere profundă a complexității reacțiilor ființei umane în fața provocărilor cu care se confruntă.
Ce înseamnă să fii în survival mode? Ce simți? Cum știi că ești acolo?
Potrivit teoriei polivagale, modul de supraviețuire poate fi asociat cu activarea sistemului nervos simpatic (ca parte a răspunsului fight or flight) sau cu activarea complexului vagal dorsal (care se referă la reacția de înghețare). Ambele răspunsuri sunt, în esență, strategii de supraviețuire în fața pericolelor reale sau percepute.
Fiecare tip de răspuns are particularitățile și modurile sale de manifestare. De exemplu, o persoană careintră în modul fight or flight („luptă“ sau „fugi“) va avea, cel mai probabil, un ritm cardiac accelerat, pupilele dilatate și își va canaliza energia pentru a face față amenințării. Pe de altă parte, cineva aflat în modul freeze („îngheț“) va avea un ritm cardiac scăzut, se va confrunta cu senzația de amețeală sau chiar își poate pierde temporar conștiința, fiind copleșit de pericolul exterior.
Dacă ne imaginăm o axă, la unul dintre capete regăsim răspunsul fight or flight (corelat cu sistemul nervos simpatic), iar la celălalt capăt – răspunsul freeze (corelat cu complexul vagal dorsal). Vorbim, așadar, despre două extreme. Starea ideală, starea de echilibru ar fi reprezentată de activarea sistemului nervosparasimpatic, pe care teoria polivagală o caracterizează prin sentimentul de siguranță, conectare și reglare.
Totodată, ce e important de știut e că oamenii reacționează diferit la aceleași surse de stres sau pericole, fie ele reale sau percepute. Răspunsul este individual și depinde de contextul psiho-emoțional al persoanei respective, de experiențele sale anterioare, de istoricul traumei. Sunt mulți factori implicați, de aici și complexitatea reacțiilor fiecărui om.
Cum știm că suntem în modul de supraviețuire? În primul rând, este esențial să fim conștienți de noi înșine, de ceea ce simțim, de semnele pe care ni le dă corpul. Simptomele fizice, probabil cele mai ușor de identificat, sunt palpitațiile, respirația accelerată, transpirația excesivă, senzația de nod în stomac. Odihna insuficientă, de slabă calitate, tulburările de somn, coșmarurile – sunt alte provocări ale unei persoane aflate în modul de supraviețuire.
Semnele mai subtile, care necesită un grad mai mare de conștientizare, sunt cele emoționale: pot fi prezente anxietatea, iritabilitatea, schimbările bruște de dispoziție, epuizarea emoțională și chiar depresia. Totodată, modul de supraviețuire se caracterizează prin reacțiile la experiențele traumatice – cineva aflat în modul de supraviețuire poate avea des flashbackuri sau amintiri intruzive, care-i îngreunează ritmul obișnuit.
Cum ajungi în modul de supraviețuire?
Nu există o singură cale, întrucât această stare adaptativă poate fi declanșată de un cumul de factori, iar ființele umane reacționează diferit și în moduri complexe în fața pericolului real sau perceput.
Totuși, atât din literatura de specialitate, cât și din experiența profesională, am observat câteva moduri frecvent întâlnite prin care oamenii intră, în general, în modul de supraviețuire. Nu doar situațiile în care viața și siguranța ne sunt amenințate sau puse în pericol declanșează acest mod de supraviețuire.
De exemplu, cineva care a trecut prin experiențe traumatice intense poate avea reacții puternice de supraviețuire, din nevoia de a se proteja și de a nu retrăi experiențele dureroase.
Presiunile sau instabilitatea financiară, conflictele profesionale, cerințele exigente de la locul de muncă sunt alți factori care pot favoriza intrarea în modul de supraviețuire. La rândul ei, starea de anxietate generalizată este asociată cu o predispoziție mai mare la modul de supraviețuire.
Cât de periculos e să fii în modul de supraviețuire?
Modul de supraviețuire este o reacție normală, de adaptare la pericolele iminente. Totuși, dacă starea persistă, devine foarte greu de gestionat pe cont propriu, pentru că afectează calitatea generală a vieții, satisfacția personală și buna dispoziție.
Conform cercetărilor științifice, modul de supraviețuire poate avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice: secreția constantă a cortizolului, hormon de stres, este un factor de risc pentru afecțiunile cardiovasculare și pentru tulburările metabolice – printre altele. Totodată, stresul prelungit afectează sistemul imunitar, care devine astfel mai expus în fața infecțiilor, și tot el crește răspunsul inflamator alorganismului.
În ceea ce privește sănătatea mintală, modul de supraviețuire are un impact negativ asupra zonelor din creier asociate cu luarea deciziilor și cu gestionarea emoțiilor și poate ajunge până în punctul în care declanșează sau agravează depresia și anxietatea.
Totodată, cineva aflat în modul de supraviețuire menține mai greu conexiunile sociale – poate avea tendința să se autoizoleze și să nu comunice despre experiențele prin care trece.
℗PUBLICITATE
În acest context, modul de supraviețuire prelungit reprezintă un pericol pentru bunăstarea emoțională și chiar fizică.
Te poate îmbolnăvi această stare?
Există acest risc, dacă starea este una prelungită și dacă nu apelăm la ajutor de specialitate, mai ales că este foarte greu s-o înțelegem și s-o gestionăm pe cont propriu. Literatura de specialitate menționează ca afecțiuni și tulburări asociate cu modul de supraviețuire: bolile cardiovasculare, anxietatea, depresia, disfuncțiile la nivelul sistemului endocrin, bolile inflamatorii cronice. Mai mult, modul de supraviețuire poate agrava afecțiunile preexistente.
Cum ieși concret din modul de supraviețuire?
Răspunsul simplu ar fi: prin reechilibrarea sistemului nervos. E simplu, dar nu e neapărat și ușor, totul depinzând de contextul și de resursele fiecăruia dintre noi.
Așa cum am zis, rezonez mult cu teoria polivagală, care aduce în discuție o perspectivă interesantă asupra modului în care sistemul nervos autonom reglează răspunsurile organismului la stres și amenințare. Teoria spune că activarea sistemului vagal social (o ramură a nervului vag) este o cale eficientă prin care putemieși din modul de supraviețuire.
Dar ce înseamnă, mai exact, să activăm ramura socială a nervului vag și să stimulăm sistemul parasimpatic, responsabil de echilibru și sentimentul de siguranță?
Există mai multe strategii la care putem apela, iar conexiunea socială pozitivă e de mare ajutor în acest sens. Relațiile armonioase cu familia, cu prietenii de încredere, cu un grup de sprijin ne ajută să ieșim mai ușor din modul de supraviețuire. Mai mult, râsul și umorul au un impact direct asupra sistemului vagal social, alături de îmbrățișări, atingeri blânde, implicarea în activități creative și artistice, acțiuni devoluntariat.
Cu alte cuvinte, când ne conectăm profund și la un nivel autentic cu oameni lângă care ne simțim văzuți și în siguranță, avem șanse crescute să gestionăm mai ușor și chiar să ieșim din modul de supraviețuire.
Pe lângă strategiile de activare a ramurii sociale a nervului vag, există și alte strategii utile: de la respirația conștientă, până la meditația zilnică, prin care ne concentrăm pe respirație și pe momentul prezent. Totodată, orice tehnică ce facilitează conștientizarea și eliberarea gândurilor și a emoțiilor poate fi de ajutor. Și activitățile fizice moderate au un rol important: chiar și simplele plimbări pe jos contribuie la eliberarea tensiunii și la stimularea endorfinelor asociate cu starea de bine. La rândul ei, odihna de calitate ne susține, astfel că e important să tratăm cu prioritate somnul, să dormim cât avem nevoie, dar și să ne luăm pauze în timpul zilei.
Nu în ultimul rând, este de mare ajutor să limitezi expunerea la stimuli negativi, care-ți pot agrava starea: aici aș include de la știrile negative, până la mediile care, pur și simplu, nu-ți fac bine.
Toate strategiile de mai sus dau roade. Important este să le găsești pe cele eficiente pentru tine. De multe ori, este dificil sau copleșitor să faci asta pe cont propriu, mai ales dacă modul de supraviețuire ți-a afectat calitatea generală a vieții. În astfel de situații (și nu numai), recomand să apelezi cu deschidere la un psihoterapeut care să te asculte, să te înțeleagă și să-ți fie alături în procesul de gestionare și ieșire din modul de supraviețuire.
Ce diferență există între răspunsul la stres și modul de supraviețuire?
Deși răspunsul la stres și modul de supraviețuire se suprapun din multe puncte de vedere, ele rămân, totuși, două concepte diferite. Răspunsul la stres este o reacție generală a organismului la orice stimul perceput drept o amenințare sau o solicitare, fie el de natură fizică, mintală sau emoțională. În cele mai multe situații, răspunsul la stres este o reacție adecvată la diverse provocări cotidiene. Pe de altă parte, modul de supraviețuire se referă, cel mai adesea, la o reacție mult mai specifică la o amenințare gravă la adresa vieții sau a siguranței personale. Prin urmare, cele două se diferențiază, în primul rând, prin natura stimulului.
De asemenea, o altă diferență constă în intensitatea răspunsului fiziologic: în cazul stresului, răspunsurile fiziologice sunt moderat-intense, în funcție de cum percepem amenințarea; în cazul modului de supraviețuire, răspunsurile sunt, cel mai adesea, intense și foarte intense, imediate, concentrate pe mobilizarea cât mai rapidă a energiei, pentru a gestiona pericolul iminent.
Totodată, durata răspunsului este una variabilă în cazul stresului, în funcție de natura și de persistența stimulului. La celălalt capăt, modul de supraviețuire se remarcă printr-un răspuns de scurtă durată, imediat.
Și, nu în ultimul rând, cele două se diferențiază prin conștientizarea amenințării. Dacă răspunsul la stres implică diverse tipuri de amenințare (de la exigențele profesionale, până la teama de a afla un anumit rezultat), modul de supraviețuire se bazează pe o conștientizare clară și specifică a unei amenințări grave la adresa vieții sau a siguranței personale.
Totuși, dacă unii oameni reacționează la anumiți stimuli prin răspuns la stres, alții pot reacționa prin modul de supraviețuire la aceiași stimuli. Totul depinde de contextul emoțional individual, de resursele fiecăruia, de experiențele traumatice.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
