Skip to content

Faptul că fetele țin diete, iar băieții își cheltuie banii de alocație pe suplimente alimentare care să-i ajute să se dezvolte este, cumva, parte a evoluției normale a adolescenților, îngrijorați că trupurile lor trec printr-o schimbare atât de rapidă? Cât de alarmați ar trebui să fim față de o fată precum Emily, care mănâncă salată la prânz o dată pe săptămână sau față de un băiat de treisprezece ani, precum Ryan, care își pune în sucul de portocale destulă pudră proteică cât să susțină un atlet de performanță? Lipsa satisfacției față de imaginea corporală (ceva ce nu vrem ca odraslele noastre să încorporeze în stima lor de sine) și obiceiurile alimentare nesănătoase dezvoltate în adolescența timpurie par, ambele, să se mențină pe parcursul vieții, așa că trebuie să fie luate foarte în serios imediat ce-și fac apariția. 

Ce sunt tulburările alimentare?

Tulburările alimentare variază de la preocupări inutile față de greutate și imaginea corporală și până la afecțiuni grave, precum obezitatea, anorexia nervosa și bulimia. Fetele și femeile din cultura noastră sunt marginalizate din cauza potopului de imagini din presă care pun accentul pe un corp slab; acesta este unul dintre factorii care fac ca dietele să fie de zece ori mai frecvente printre fete decât printre băieți. În ciuda multor articole din presă care sugerează că anorexia și bulimia sunt „epidemice“, lucrurile nu stau chiar așa. Mai puțin de 0,5% din adolescenți (aproape în totalitate fete) suferă de anorexie, iar 3% sunt bulimici. Cu toate că aceste numere nu sunt deloc accidentale, în special din moment ce aproximativ 20% din adolescentele care suferă de anorexie mor de inaniție, nu ne aflăm în fața unei epidemii. Totuși, ar trebui să ne ridice un semnal de alarmă în privința tulburărilor alimentare grave, ale căror indicatori sunt pierderea semnificativă în greutate, exercițiile fizice în exces, vărsatul după masă sau folosirea laxativelor. Dacă o fată își petrece mult timp în baie după ce a luat masa, acesta poate fi un indiciu că vomită. 

Adevărata epidemie printre adolescenții din America este obezitatea. Mai mult de unul din trei adolescenți din Statele Unite este supraponderal sau obez. Hai să ne întoarcem la Ryan o secundă. Doar crește sau ia kilograme în plus? Această diferență va conta pentru că un copil care este obez în gimnaziu are 80% șanse să fie un adult obez. Rămâne Ryan la pudra proteică sau are și provizii de steroizi anabolici? Folosirea steroizilor anabolici este redusă printre băieții de gimnaziu, doar aproximativ 1%, dar consecințele pot fi grave și pot include atrofia testiculară și dezvoltarea sânilor (iată unde ne duce educația precară!). Fii atent la schimbările majore în ceea ce privește musculatura, la acneea severă, creșterea iritabilității sau a agresivității. 

Tulburările alimentare, asemenea atâtor alte probleme complexe, au rădăcini genetice, culturale și sociale. Așadar, cum separăm acești factori și cum le limităm influența? Părinții pot avea un efect substanțial în educarea tinerilor adolescenți despre alegerile alimentare sănătoase și în crearea unui mediu care să sprijine atât nutriția bună, cât și o imagine corporală pozitivă. 

Cum poți face ca părinte pentru sănătatea alimentară a copilului?

Fii un model pentru copilul tău 

Activitatea fizică și alegerile alimentare sănătoase sunt exemple pe care le putem oferi copiilor noștri nu doar în fiecare zi, ci chiar de mai multe ori pe zi. Asta nu înseamnă că trebuie să alegi mereu morcovii și iarba de grâu, dar înseamnă că nu poți alege întotdeauna sucurile și înghețata. Treaba noastră este să ne educăm copiii cu privire la alegerile alimentare, să-i luăm cu noi la băcănie, să îi lăsăm să ne ajute să preparăm mâncarea și să le punem la dispoziție gustări sănătoase. Trebuie să-i învățăm să citească etichetele. Să-i facem să participe la prepararea propriei mâncări. 

Adolescența timpurie este o perioadă de dezvoltare fizică explozivă. Cu siguranță, copilul tău va mânca mai mult. Poate fi la fel de simplu să te întinzi după un fruct sau unt de arahide cum este să te întinzi după batoane de ciocolată și chipsuri. Nu face mare tam-tam din scăpările ocazionale. Care dintre noi n-a căutat alinare într-o caserolă mare de înghețată? Mai bine să ai o perspectivă moderată asupra alimentației decât una extremă. Tinerii sunt predispuși la a fi rebeli; nu trebuie să mai pui și tu paie pe foc și să fii inutil de rigid. Ai în minte imaginea de ansamblu. Vrem ca odraslele noastre să se simtă bine în corpurile lor, să se bucure de mâncare și să facă niște alegeri în general sănătoase. 

Nu folosi „mâncatul sănătos“ ca acoperire pentru propriile tale probleme cu mâncarea 

Pe Margo a adus-o la mine mama ei, care este îngrijorată că fata ar putea avea o „tulburare alimentară“. Mama îmi spune clar că ține în casă doar mâncare sănătoasă și că a „prins-o“ pe Margo cum ascundea batoane de ciocolată sub pat. Imediat ce mama a părăsit cabinetul, Margo a intrat în miezul problemei. „Ideea mamei de mâncare sănătoasă nu include nimic care să depășească o sută de calorii. Joc hochei pe iarbă în fiecare zi și mor de foame când ajung acasă. Morcovii și țelina pur și simplu nu-mi ajung. Măcar batoanele de ciocolată îmi dau niște energie și niște calorii. Mama a fost spălată pe creier în privința mâncatului sănătos. E problema ei, nu a mea.“ De fapt, după o mică discuție cu mama, am descoperit că preocuparea ei față de mâncatul sănătos este o modalitate de a rămâne ea slabă și de a ține „pufoșenia“ departe de fiica ei. Din experiența mea, nu este neobișnuit ca „pacientul“ și părintele să schimbe locurile. Încearcă să lămurești care e problema ta și care e a copilului tău. 

℗PUBLICITATE



Nu folosi mâncarea ca recompensă sau ca pedeapsă 

Asemenea multor părinți care au trăit Marea Criză Economică, propriii mei părinți insistau să-mi „curăț“ farfuria pentru că erau copii în lume care mureau de foame. În ciuda timpului și a energiei pe care le-am depus cu acest „ordin“, nu am înțeles niciodată cum faptul că dădeam eu pe gât conserve de mazăre ar putea ajuta vreun copil flămând aflat în partea cealaltă a planetei. Tot nu pot să mănânc mazăre și, din câte cunosc, nicio viață nu a fost salvată pentru că m-am îndopat eu cu legume la conservă. 

Mâncarea este un combustibil. Nu este menită și nici nu trebuie să fie combinată cu recompensa, pedeapsa sau salvarea bebelușilor înfometați. Mâncarea ca recompensă încurajează mâncatul excesiv și, din moment ce se oferă, de obicei, dulciuri, încurajează și creșterea inutilă în greutate. În mod similar, folosirea mâncării ca pedeapsă („Nu ai voie să mănânci desert în seara asta – ai fost foarte răutăcios cu sora ta“) doar naște resentimente și rebeliune. Nu folosim somnul sau exercițiile fizice ca arene în care să ne antrenăm controlul. Nu ar trebui să exercităm vreo formă de control nici cu mâncarea. Asta doar încurajează acel tip de bagaj atașat mâncării pe care terapeuții îl despachetează abia la ani de zile după aceea. 

Luptă în mod realist cu insatisfacția față de propriul corp 

Ce-ar putea să le facă pe majoritatea adolescentelor, multe dintre ele având o greutate normală, să țină dietă? În primul rând, aproape o treime din tinere se consideră supraponderale când, de fapt, au o greutate normală sau chiar mai mică, după criteriile medicale. Iar 80% din aceste fete cu greutate normală cred că, dacă ar fi mai slabe, ar fi mai fericite, ar avea mai mult succes și ar fi mai populare. Aceste descoperiri tulburătoare nu sunt accidentale. Identitatea de sine începe întotdeauna în propriul corp. Este primul lucru din „sine“ de care suntem conștienți. Cu toate că este în general temporară, insatisfacția fetelor față de propriul corp este o temelie slabă pentru construirea unei identități de sine sănătoase. Băieții au rate mult mai scăzute de insatisfacție față de propriul corp decât fetele, dar există din ce în ce mai multe dovezi că tinerii adolescenți simt presiunea de-a avea un trup musculos, iar unii sunt chiar dispuși să ia suplimente care variază de la unele relativ benigne (pudrele proteice) la unele periculoase (steroizii anabolici) pentru a-și dezvolta un corp mai aproape de cel ideal.

Adolescenții sunt bombardați de imagini ale unui anumit tip de corp, care nu este nici sănătos, nici ușor de obținut pentru majoritatea dintre ei, în special pentru adolescenții aflați în perioada pubertății timpurii, din cauza creșterii inevitabile în greutate care însoțește această tranziție. Nu e deloc surprinzător, în cazul acesta, de ce tinerii adolescenți, vulnerabili și îngrijorați, simt că le lipsește ceva. Pentru că preadolescenții pun atât de multă importanță pe anturajul lor, există un efect de contagiune în jurul alimentației dezorganizate. Fetele populare care, apropo, e mai probabil să fie slabe, pot influența un întreg grup de colege să se angajeze în comportamente alimentare nesănătoase (pastile de slăbit, vărsături, post). Grupul lui Emily, cel al mâncătoarelor-de-salată-o-dată-pe-săptămână, este un exemplu al acestei mentalități de grup. 

Insatisfacția față de corp este rezultatul multor factori: presiunea culturală, dinamicile din familie, genetica și vulnerabilitățile psihologice față de depresie și stima de sine scăzută. 

Pentru mai multe informații utile despre sănătatea psihică și emoțională a adolescenților, vă recomandăm cartea Parenting pentru succes: cum să ne creștem copiii bine?

Dr. Madeline Levine este psiholog, consultant și educator cu aproape patruzeci de ani de experiență clinică. Și-a început cariera ca profesor de gimnaziu în Bronx, New York, apoi și-a început studiile în psihologie și și-a deschis un cabinet de psihoterapie specializat pe problemele copiilor și adolescenților și pe parenting.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0