Skip to content

Începutul de an inundă platformele de social media și întreg internetul cu obiective și intenții pentru anul 2022. Este greu să nu fi observat asta! De ceva vreme, cu precădere de când ne aflăm în pandemie, direcția se îndreaptă preponderent spre iubirea de sine, acceptarea de sine și grija față de propria persoană. O alăturare interesantă, în special dacă te gândești că pentru a realiza obiectivele pe care ți le propui și știi că îți fac bine ai nevoie și de iubire de sine.

Totuși, părerile sunt împărțite. Chiar zilele trecute, în bula mea, cineva spunea că iubirea de sine îl face egoist, motiv pentru care nu este de acord cu acest concept. Și cred că suntem mulți cei care privim sau am privit în modul acesta iubirea de sine. Pe de-o parte pentru că romanticizăm iubirea, pe de altă parte pentru că poate nu știm exact ce înseamnă aceasta. Iar aici intră din nou în scenă internetul, dar și media, care alătură conceptului „iubire de sine“ imagini cu băi lungi, lumânări și tot felul de răsfățuri. Sigur, acest concept implică și răsfăț, însă este ceva mai mult de atât.

Cum învățăm arta iubirii de sine? 

Iubirea o învățăm de la cei care ne îngrijesc pe perioada creșterii, dar și de la toți cei apropiați din jurul nostru. Nu o învățăm la școală, nu există manuale de iubire pentru clasele primare și nici discuții despre cum se face. O învățăm din relația pe care mama o are cu tata, din relațiile pe care părinții noștri le au cu părinții lor, sau cu cei pe care auzim că îi iubesc și, cel mai important, din relația pe care figurile de atașament o au cu noi, din felul în care se raportează la noi și din felul în care ne iubesc.

Iubirea nu e rațională, iar noi învățăm prin imitare și tragem concluzii din experiențele noastre anterioare, lucru firesc, de altfel. Nu e de mirare că dacă ne uităm puțin mai atent la felul în care ne raportăm la persoana noastră vom descoperi o voce în interior care seamănă perfect cu cea a părinților noștri.

Conform lui Eric Berne, părintele Analizei Tranzacționale, aceasta este o stare a eului de părinte, ce reprezintă relicve împrumutate din trecutul nostru. Dacă suntem și mai atenți, mai descoperim și starea eului de copil, care este la fel de prezentă în interiorul nostru, două instanțe pe care le-am introiectat în perioada dezvoltării noastre. Iar idealul nostru e acela de a ajunge la starea eului de adult, cea în care gândim, simțim și ne comportăm adecvat fiecărui stimul din aici și acum, pe care să-l utilizăm pentru a face un update al tuturor lucrurilor pe care le-am adoptat ca fiind ale noastre.

℗PUBLICITATE



Într-un Ted Talk, Mel Robbins, speaker motivațional, spunea că ce nu ne spune nimeni atunci când devenim adulți este că o dată ce am părăsit casa părintească e de datoria noastră să avem grijă de noi. E datoria noastră să ne aducem aminte să ne spălăm pe dinți, să ne trezim să plecăm la muncă sau să ne ducem la doctor pentru analizele anuale.

Fiți voi părinții pe care nu i-ați avut

Vă aduceți aminte când părinții vă obligau să mâncați tot felul de alimente sănătoase, deși poate nu erau cele mai gustoase? Când vă direcționau să vă băgați la somn devreme, ca să fiți odihniți a doua zi, când nu vă lăsau să mâncați prea multe dulciuri ca să nu vă stricați dinții sau vă cicăleau să învățați ca să luați note mari la școală?

Iubirea nu vine doar cu lucruri care ne oferă plăcere, vine cu grijă și cu lucruri mai puțin confortabile, care au însă rezultate plăcute. Iar dacă nu ați trăit lucrurile descrise mai sus și cineva nu s-a îngrijit de voi așa cum ați fi meritat, sunt sigură că aveți o idee despre cum v-ați fi dorit să se întâmple. Fiți voi părinții pe care nu i-ați avut! Oferiți-vă iubirea necondiționată pe care ați fi vrut să v-o ofere părinții voștri, adoptați pentru voi obiceiurile pe care le considerați bune acum și nu vă abandonați.

Da, asta înseamnă și ca dacă aveți lucruri extrem de importante de făcut la prima oră a dimineții să vă refuzați prietenii care vă invită la o bere, care se va transforma în cinci; înseamnă că dacă un prieten are nevoie de ajutor în același timp în care aveți un deadline important pentru cariera voastră, să fiți prietenul vostru mai întâi și așa mai departe. Iar aceste alegeri pot fi interpretate ca urme de egoism de către ceilalți, doar dacă nu reușiți să vă exprimați cu blândețe sau să vă revanșați mai târziu în relație. Pentru că, în fapt, ele sunt granițe și, după cum spune și autoarea Brené Brown, oamenii cu granițe interpersonale clar formulate sunt persoanele cu cel mai ridicat nivel de compasiune.

Așadar, dacă vrem să ne îndeplinim obiectivele, e necesar să fim atenți la rezultate, să le actualizăm, ne fac bine sau ne amintim că ne făceau bine la un moment dat. Să ne iubim suficient încât să fim alături de noi înșine, chiar și atunci când nu ne face plăcere, dacă rezultatul este unul bun pentru noi și de dorit. Să rescriem și să regândim iubirea pe care o avem pentru noi și uneori, da, să ne și recompensăm cu acțiuni demne de social media (o baie cu spumă, cu lumânări aprinse și cu o carte pe care ne dorim să o citim de ceva vreme). Iar dacă nu ne iese din prima, să nu ne îngrijorăm excesiv, nu suntem singurii, schimbarea este un proces de durată.

Sunt un căutător de bine și de bucurie. Prima mea dragoste este televiziunea, unde activez de peste 15 ani. Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Titu Maiorescu și Facultatea de Cinematografie și Televiziune din cadrul Fundației Pro-Universitatea Media. În prezent, urmez cursurile masteratului Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale de la Universitatea Titu Maiorescu. Am fost voluntar Deprehub, unde am consiliat persoane cu depresie și anxietate.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0