„Prietenii și comunitatea m-au ajutat enorm în toată perioada tratamentului chimioterapeutic, practic au făcut parte din schema de tratament“, spune o pacientă în vârstă de 36 de ani, cu cancer mamar.
Printre cele mai mari regrete ale celor aflați pe patul de moarte se află și acesta: „Mi-aș fi dorit să fi păstrat mai mult legătura cu prietenii mei“.1
Dar tu, cel ce citești aceste rânduri, ești într-o situație privilegiată: nu suferi nici de o boală gravă și nici nu ești în ultimele clipe ale vieții. Așa că-ți propun să faci un scurt exercițiu: gândește-te la senzația de căldură și confort pe care ai simțit-o la un moment dat într-una dintre relațiile în care ai fost implicat(ă), la acel moment de conexiune, la ce ai simțit atunci când un prieten apropiat te-a ajutat să treci prin niște momente grele.
De la lecțiile celui mai îndelungat studiu Harvard asupra fericirii – 1938-2018 până la o serie de studii aplicate în diferite contexte medicale3,4,5, toate ne-au subliniat iar și iar: ca ființe umane, avem nevoie de hrană, de mișcare, de un scop, dar, mai ales, avem nevoie de ceilalți: „Relațiile pozitive sunt esențiale pentru starea de bine a ființei umane“.2
Mai mult, Holt-Lunstad și colaboratorii6 au evidențiat faptul că, până la urmă, conexiunile sociale puternice sunt asociate cu o probabilitate crescută de a trăi mai mult: pe eșantionul studiat, rata mortalității persoanelor cu mai puține legături sociale a fost mai mare – între 2,3 ori (la bărbați) și 2,8 ori (la femei) decât cea a persoanelor cu mai multe legături sociale.
Având în vedere că frecvența și calitatea contactului nostru cu alți oameni sunt doi factori cruciali de predicție a fericirii, îți propun să te centrezi pe două exerciții, și anume pe propriul mini-studiu Harvard și pe un exercițiu de dezvoltare personală, ce presupune o invitație la curiozitate autentică.
Propriul mini-studiu Harvard
Acest demers presupune puțină documentare personală, dar autorii2 ne asigură că merită. Așadar, caută o fotografie cu tine de când aveai aproximativ jumătate din vârsta ta de acum.
Dacă în prezent ai 35 de ani, mergi înapoi în timp până la jumătatea vârstei. Nu te mulțumi doar să-ți imaginezi acea perioadă, încearcă să găsești o fotografie făcută atunci. Realitatea plină de viață a unei poze, detaliile despre loc și moment, expresia de pe fața ta, toate te vor ajuta să evoci sentimentele care dau valoarea utilă a acestui exercițiu. Acum, încearcă să te uiți cât mai atent la acel moment și să reflectezi la următoarele întrebări:
℗PUBLICITATE
- La ce te gândeai atunci?
- Ce anume te îngrijora?
- Cu cine ți-ai petrecut timpul?
- Ce anume era cel mai important pentru tine atunci?
- Când te gândești la tine, cel/cea de pe vremea aceea, ce anume regreți?.
Pentru mai multă profunzime a exercițiului, poate ar fi de folos să scrii câteva rânduri, dând câte detalii dorești.
Manifestă curiozitate sinceră față de ceilalți oameni
Al doilea exercițiu, pe care-mi permit să-l consider cu atât mai potrivit pentru această perioadă a verii, este cel în care-ți dai voie să uiți de tine, manifestând curiozitate radicală față de experiența altcuiva.
Cred cu tărie în ceea ce spunea Ralph Waldo Emerson: „Orice om pe care-l întâlnesc îmi este superior într-un fel oarecare. De aceea, învăț pe lângă dânsul“. A alege să manifești o curiozitate autentică și profundă față de ceea ce simt și trăiesc alții contează foarte mult în relațiile importante. Îi ajută pe oameni să se simtă înțeleși și apreciați.
Iată ce întrebare simplă îți poți adresa: „Cine este cu adevărat acest om și care-i treaba cu el?“. Celălalt îți simte curiozitatea, iar asta îl motivează să-ți împărtășească mai mult din experiența sa, ceea ce te ajută să-l înțelegi. Mărturisesc că, pentru mine, a fost mereu extrem de ușor să manifest curiozitate autentică față de fiecare om întâlnit, a fost ca un dat ce mi-a determinat o stare de bine și de optimism, senzația că viața are valoare atunci când constați brusc că te sincronizezi cu experiența altcuiva.
Astfel, dacă acceptăm concluzia înțeleaptă și dovedită științific că relațiile noastre (cu prietenii, comunitatea, familia) se numără realmente printre cele mai valoroase resurse care ne stau la îndemână pentru a ne păstra sănătatea și fericirea, atunci decizia de a investi timp și energie în ele devine una extrem de rațională.
Referințe bibliografice selective:
- Ware B. The Top Five Regrets of the Dying (Marathi). Manjul Publishing; 2022 Apr 5.
- Waldinger R, Schulz M. Despre viața bună și cum s-o trăim, editura Litera, 2023
- Kadambi S, Soto-Perez-de-Celis E, Garg T, Loh KP, Krok-Schoen JL, Battisti NM, Moffat GT, Gil-Jr LA, Mohile S, Hsu T. Social support for older adults with cancer: Young International Society of Geriatric Oncology review paper. Journal of geriatric oncology. 2020 Mar 1;11(2):217-24.
- Cohen S, McKay G. Social support, stress and the buffering hypothesis: A theoretical analysis. InHandbook of psychology and health, Volume IV 2020 Sep 10 (pp. 253-267). Routledge.
- Wang Y, Chung MC, Wang N, Yu X, Kenardy J. Social support and posttraumatic stress disorder: A meta-analysis of longitudinal studies. Clinical psychology review. 2021 Apr 1;85:101998.
- Holt-Lunstad J, Smith TB, Layton JB. Social relationships and mortality risk: a meta-analytic review. PLoS medicine. 2010 Jul 27;7(7):e1000316.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
