Realitatea este că, până în urmă cu câteva săptămâni, foarte mulți elevi nu știau să folosească platforme de învățare online. Acestea erau utilizate, însă nu la întreaga lor capacitate de explorare. Multe școli, cu precădere cele private, le aveau deja implementate, deoarece au prevăzut că viitorul educației este mediul online. Cu toate acestea, platformele de învățare virtuală erau utilizate doar ca alternative educaționale. Elevii foloseau în mediul școlar cu ușurință computerele, dar majoritatea părinților încercau să limiteze accesul către device-uri mai ales acasă. Apoi, dintr-odată, le-am cerut copiilor să folosească tehnologia de la care îi îndepărtaserăm în mare măsură – imediat și fără o prealabilă pregătire.
Adevărul este că majoritatea familiilor nu au fost pregătite pentru trecerea spre activitatea online, acest lucru fiind o reală provocare pentru unele și o adevărată problemă pentru altele (aici mă refer cu precădere la familiile cu situație financiară precară). Apoi, mai este un aspect de discutat: în lumea întreagă, părinții copiilor mai mici au realizat că mulți dintre aceștia încă nu au învățat să lucreze independent; iar școala de acasă le cerea să depună un efort pentru a-și susține academic copiii și a jongla în același timp cu jobul, dar și cu restul activităților administrative.
La rândul lor, și unii profesori depun eforturi considerabile, pentru a-și perfecționa învățarea la distanță, pentru a se împrieteni cu tehnologia și, desigur, pentru a-și reinventa modul de lucru. Și realitatea ne arată, din nou, că legătura dintre școală și familie nu a fost și nici acum nu este floare la ureche. În acest context, aș cita cuvintele deja celebrei mame israeliene: „Dacă nu ne omoară corona, o va face învățarea la distanță.“
Multe guverne au anunțat că învățarea la distanță va continua pentru tot restul anului școlar, ceea ce înseamnă că acum este momentul să reevaluăm ce ar trebui să facă școala și cum anume ar putea să rămână funcțională în timpul unei pandemii. Aici se situează și țara noastră – unde învățământul a trecut prin ajustări majore. Ministrul Educației a anunțat că elevii nu se vor întoarce în băncile școlii, excepție făcând cei aflați pe punctul de a schimba ciclul școlar (încheierea școlii generale sau a liceului). Iar pentru a încheia anul școlar 2019–2020, elevii sunt invitați să păstreze legătura obligatorie cu școala via tablete și calculatoare. Desigur, această obligativitate este valabilă acolo unde este posibil – marginalizați fiind, din nou, copiii care nu au acces la tehnologia modernă și nici la mult apreciatul internet.
Mai multă atenție emoțională, mai puțină implicare academică
Multe școli s-au mobilizat admirabil pentru a-și adapta propriul curriculum la mediul online și pentru a-i familiariza pe profesori cu noile tehnologii. Desigur că eficacitatea și utilitatea se vor dovedi în timp. Abia ulterior, vom putea măsura dacă heirupismul a fost cu folos sau doar ne-am făcut că muncim, fiind familiarizați cu rutina.
La nivel internațional, au existat și unități de învățământ care au transmis către părinți și elevi mesajul, implicit sau explicit, că aceștia ar trebui să facă ceea ce pot și să nu-și facă griji cu privire la realizările academice. Este, de asemenea, de preferat ca elevii care nu răspund la o temă ce urmează să fie încărcată pe platformele educaționale să nu fie taxați negativ sau mustrați din acest motiv. Din punct de vedere cognitiv, nu este ușor, mai ales pentru cei mici, să se organizeze, să își gestioneze singuri timpul și să răspundă mereu conform așteptărilor.
Pentru unele familii, a fost o sarcină în plus obținerea diferitelor materiale pentru proiectele de artă și experimentele științifice care necesită ingrediente și consumabile; iar unii părinții au realizat că nu dispun de o asemenea recuzită în casa lor și nici nu doresc să facă ieșiri suplimentare la magazinele, probabil, încărcate cu germeni. De aceea, din infinite motive, copiii – și, aici, mă refer la cei aflați în rolurile de elevi – au nevoie de înțelegere, de motivare pozitivă și de stabilirea unor termene cât mai flexibile pentru predarea temelor.
Realitatea ne indică și că mulți copii, indiferent de statutul economic sau de mediul social din care fac parte, se confruntă cu o regresie socială masivă, din cauza absenței conexiunilor dintre colegi și profesori; fapt care ar fi indicat să ne preocupe mai mult decât anumite achiziții academice, ce pot fi recuperate pe parcurs. Este important ca școlile să dea prioritate învățării social-emoționale față de mediul academic, spun experții în sănătatea mintală a copiilor și adolescenților.
℗PUBLICITATE
O bună parte dintre părinți, mai ales aceia care au înțeles valoarea intrinsecă a parentingului, sunt preocupați de felul în care școlile încearcă să răspundă nevoilor socio-emoționale ale copiilor. Drept urmare, există școli – inclusiv de stat – unde profesorii și consilierii psihologi încearcă să sune și să verifice situația specifică a fiecărui elev. Astfel, prin videoconferințe, ei se concentrează pe bunăstarea emoțională a copiilor, reamintindu-le că fac parte dintr-o clasă, dintr-o comunitate și că celor de la școală chiar le pasă de ceea ce se întâmplă cu elevii.
Nu cred că există o dimensiune ideală pentru școala online, dar cred că accentul merită pus pe învățarea personală – poate, pe adaptarea mai evidentă a fiecărui curriculum la nevoile de dezvoltare ale copiilor și la specificul secolului în care aceștia trăiesc. Așa cum, de asemenea, cred că doar sprijinul emoțional poate reduce stresul aferent schimbărilor din ultima vreme și poate facilita o mai bună adaptare a elevilor la tendințele anului academic 2019–2020.
Să-i sprijinim pe elevi să învețe singuri
În timp ce cadrele didactice învățau să navigheze pe portaluri online, în primele zile de educație la distanță, părinții se străduiau să-și învețe copiii nu doar să abordeze noile tehnologii, ci și să înțeleagă un nou cadru de învățare, în care erau în mare parte pe cont propriu. Iar experiența ultimelor câteva săptămâni ne arată că realizarea unui parteneriat de colaborare, înțelegere și sprijinire reciprocă este opțiunea de mijloc, care ne-ar putea avantaja pe toți.
Experiența ne arată din nou că viața este nu doar dificilă, ci și nedreaptă. Unii școlari „norocoși“, cu acces la tehnologie, și profesorii care au abilitatea și voința necesare unei reinventări din mers pot participa zilnic la videoconferințe, reproducând sala de clasă în mediul online. Dar mult mai mulți dintre ei își văd profesorii doar câteva minute pe zi sau pe săptămână, iar alții nici măcar atât. În calitate de cadru didactic, sunt de părere că este de datoria fiecărui profesor să creeze un cadru în care să existe posibilitatea de dialog cu elevii și părinții. Un context favorabil pentru explorarea modului în care învățarea online poate să devină mai facilă, chiar dacă acum pare diferită, ciudată, grea. Dar, cu implicare din toate părțile, e posibilă. Elevii au nevoie să fie ajutați să învețe într-un mod cu totul nou, să descopere cum să caute informații și să le structureze prin propria viziune, transformându-se astfel în niște exploratori independenți.
Să ne menținem aspirațiile înalte, dar să ne reducem așteptările și cerințele
Această pandemie oferă o oportunitate incredibilă de a reevalua sensul școlii și ce anume ar trebui să facem pe termen lung, pentru ca elevii zilelor noastre să învețe într-un mod cu adevărat modern, adaptat secolului XXI. Vom putea trage concluziile mai târziu, când această situație pandemică va lua sfârșit sau atunci când vom avea un sistem educațional cât de cât adaptat și în fapt, nu doar pe hârtie.
Dar oricât de mult am face referire la tehnologie, nimic nu înlocuiește contactul direct cu profesorii și nici învățarea socială, care derivă din interacțiunea cu semenii. Scopul școlii și al familiei, acum, este stabilirea noului normal. Scopul este acela de a ajuta copiii să-și dezvolte independența, de a le oferi alternative suficient de bune pentru interacțiunea socială și de a învăța de la cei care par să fie mai educați.
Ne dorim cu toții ca elevii să continue să învețe, să-și dezvolte cunoștințele, să-și manifeste creativitatea, să-și descopere potențialul, să utilizeze în mod inteligent tehnologia și să devină adulți independenți. Dar, pentru toate acestea, e important să ne redefinim cerințele și să le oferim copiilor exemple demne de urmat. În educația online este ca și în parenting – contează ceea ce spune profesorul, dar diferența o reprezintă ceea ce face profesorul. A venit momentul să-i abordăm pe elevii noștri în primul rând emoțional, să ne conectăm cu ei într-un mod afectiv și abia ulterior să le transmitem informațiile academice cu care suntem atât de obișnuiți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
